Testament de Tudor Arghezi Poezia Testament, de Tudor Arghezi, face parte din volumul Cuvinte potrivite, a aparut in anul

l 1927 si este o arta poetica moderna. Poezia apartine directiei moderniste pentru ca impune forme noi in planul creatiei artistice si construieste metafore cu ajutorul carora uratul se transforma in frumos. In opera sa, poetul prezinta propria viziune despre lume si viata, isi exprima convingerile despre arta literara, prin mijloace artistice, el reda propriile idei despre rolul poeziei si despre rolul poetului in arta poetica. Rolul poeziei este acela de a transforma orice aspect al realitatii prin cuvant si imagine artistica iar Arghezi considera ca orice aspect al realitatii, indiferent daca este frumos sau urat, poate constitui material poetic, Din bube, mucegaiuri si noroi / Iscat-am frumuseti si preturi noi. Rolul poetului consta in raportul acestuia cu lumea si creatia. Fiind un monolog adresat, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct. Tema poeziei o reprezinta conceptia poetului de a echilibra tensiunile dintre slova de foc si slova faurita, creatia avand valoare testamentara iar poezia-carte fiind o treapta spre cunoastere. Motivul central al poeziei este acela al cartii, care simbolizeaza ideea de cunoastere, de legatura spirituala intre generatii dar si ideea de truda. Cuvantul carte are un anumit numar de sinonime in text testament, hrisov. Atitudinea poetului este formulata de autorul insusi astfel Fiecare scriitor e un constructor de cuvinte., credinta aceasta apare in poezie printr-o serie de imagini si motive ale poetului cum ar fi - motivul tapului care sugereaza fortele demonice si ispasirea pacatelor savarsite prin magia cuvintelor , motivul revoltei care reda ideea ca poetul intelege care e rolul sau de creator de noi universuri inchise in cartea - treapta, motivul metamorfozei care este cel mai important si care prezinta transformarea uneltelor de creatie, instrumentele muncii fizice si ale muncii spirituale Ca sa schimbam, acum, intaia oara / Sapa-n condei si brazda-n calimara. Titlul poeziei este o metafora ce exprima relatia instituita intre autor si cititor, de asemenea ea simbolizeaza ideea de mostenire literara urmasilor cititori. Incipitul face referire la atitudinea poetului fata de creatie si fata de lume precum si la sensul pe care el il da cartii, singura sa avere spirituala Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte / Decat un nume adunat pe-o carte. Bunurile autorului sunt concentrate in opera sa, care devine o o treapta spre cunoastere, el nu lasa bunuri materiale, averi stranse de-a lungul vietii, ci bunuri spirituale, carti. Poezia are cinci strofe care se grupeaza in trei secvente poetice. Prima secventa sugereaza legatura dintre poet si cititorii urmasi. Secventa a doua reda rolul etic, estetic si social al poeziei. Secventa a treia sugereaza incrancenata lupta a poetului cu lexicul. Simetria textului poetic este data de plasarea cuvantului-cheie carte si a sinonimelor sale in discursul liric. Relatiile de opozitie se stabilesc si ele in jurul cuvantului carte, opozitia robul-Domnul se regaseste in versul Robul a scris-o, Domnul o citeste si reda relatia dintre scriitor si cititor, in care robul-poet si-a asumat statutul de truditor al cuvantului.

Metafora carte are un rol, esential in organizarea textului fiind un element de recurenta, semnificatiile cuvantului in text sunt urmatoarele treapta sugereaza etapa de cunoastere si legatura intre generatii, hrisovul cel dintai are sensul de act domnesc care servea ca titlu de proprietate in Tara Romaneasca si in Moldova, de asemenea se regasesc in text metafore asociate cuvantului carte ca de exemplu slova de foc si slova faurita. Prima strofa contine monologul adresat catre cititor, monolog ce exprima ideea ca poetul isi lasa averea spirituala urmasilor, Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte, / Decat un nume adunat pe-o carte. Cartea este treapta de cunoastere necesara tinerilor spre a-si descoperi propria identitate Ea e hrisovul vostru cel dintai asa cum apare in strofa a doua. In strofa a treia este exprimata ideea transformarii instrumentelor muncii fizice in instrumente ale muncii intelectuale Ca sa schimbam acum, intaia oara / Sapa-n condei si brazdan calimara. Strofa a patra este construita pe ideea rolului social, moralizator al artei, dar si pe ideea de transformare a suferintei in bucurie, prin intermediul creatiei. Strofa a cincea repeta ideea ca poezia se naste din tensiunea creata intre har si mestesug, din unirea dintre spirit si materie Slova de foc si slova faurita / Imperecheate-n carte se marita. Metafora Slova de foc exprima inspiratia, harul divin iar metafora slova faurita sugereaza mestesugul, truda poetului. In ceea ce priveste limbajul poetic, intalnim in text cuvinte nepoetice bube, mucegaiuri si noroi ce apartin esteticii uratului, de asemenea intalnim cuvinte si expresii populare gropi, plavani precum si termeni religiosi icoane, Dumnezeu. Ca mijloace ale expresivitatii poetice se observa folosirea - verbelor la timpul viitor nu-ti voi lasa verb ce sustine caracterul testamentar al textului si la timpul trecut care sugereaza rolul poetului am prefacut, am ivit, am facut, epitetelor seara razvratita, dulcea lui putere, metaforelor slova de foc, slova faurita, enumeratiei bube, mucegaiuri si noroi si comparatiei Ca fierul cald imbratisat in cleste. Poezia este organizata in 5 strofe inegale ca numar de versuri, rima este imperecheata si ritmul variabil. Poezia Testament, ilustreaza viziunea lui Tudor Arghezi asupra existentei, pentru el rolul poetului este acela de a slefui cuvintele, de a da cuvintelor urate bube, mucegaiuri si noroi forme noi transformandu-le in versuri si-n icoane pentru a pastra legatura dintre generatii, iar rolul poeziei este acela de a trasnforma realitatea intr-o carte in care sa se reflecte viata poporului.