Povestea lui Harap Alb (relatia dintre doua personaje) de Ion Creanga Povestea lui Harap-Alb este un basm

m cult, a fost publicat in revista Convorbiri literare in anul 1877. Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, binele si raul in diverse ipostaze. Harap Alb este personajul principal, el reprezinta intruchiparea binelui, nu are insusiri supranaturale, este o fiinta ce invata din greseli si progreseaza. Numele Harap-Alb semnifica sclav-alb, adica un rob de origine nobila avand conditia de invatacel, datorita faptului ca va fi supus transformarii, maturizarii. Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, incheiata cu triumful binelui. Erolul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii lui. Motivele narative sunt superioritatea fiului cel mic, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea Spanului, pedeapsa, casatoria. Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniprezent dau nu obiectiv, deoarece intervine mereu prin comentarii adresate cititorului. Fabulosul face ca elementele supranaturale sa nu provoace spaima sau uimire. Actiunea se desfasoara cronologic. Limbajul cuprinde termeni si expresii populare, proverbe si zicatori. Limbajul naratorului, care contine umor, reflecta niste portrete fizice memorabile ale personajelor. Oralitatea stilului se realizeaza prin expresii narative tipice ca si atunci, si apoi, prin propozitii exclamative ca ce sa va spun mai mult !, prin porecle ca Buzila, si prin expresii populare ca Da-i cu cinstea, sa peara rusinea. In basmul lui Creanga, naratiunea se imbina cu dialogul si cu descrierea, stilul direct si stilul indirect. Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice corespunzatoare conflictului, binele si raul in diversele lor ipostaze. Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale (vitejie, istetime), dar prin trecerea probelor dobandeste niste calitati morale necesare unui imparat (mila, bunatate, curaj, respectarea juramintelor). Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un rau necesar, si unii ca acestia ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata. Eroul este sprijinit de ajutoare, fiinte cu insusiri supranaturale, Sfanta Duminica, animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor, craiasa albinelor) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, apa vie, apa moarta). Caracterizarea directa este realizata de narator prin descrierea fizica a personajelor iar caracterizarea indirecta este realizata de narator prin prezentarea faptelor, limbajului, relatiilor dintre personaje. Harap-Alb parcurge un drum al initierii, astfel incat la sfarsit el trebuie sa treaca intr-un plan superior al existentei, sa progreseze. Initial el traieste o viata lipsita de experienta, pentru a deveni imparat trebuie sa treaca mai multe probe care il ajuta sa cunoasca oamenii, sa isi dea seama ce este sinceritatea si ce este prefacatoria, sa deosebeasca adevarul de minciuna. Este sprijinit de ajutoare, fiinte cu insusiri supranaturale, Sfanta Duminica, animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor, craiasa albinelor) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, apa vie, apa moarta) si se confrunta cu raufacatorul (Spanul).

Eroul are de invatat de la anumite personaje initiatoare pe care le intalneste in drumul sau, Sfanta Duminica, calul nazdravan, Spanul. Primele intalniri cu initiatorii sai, pun in lumina naivitatea feciorului de crai, lipsa sa de experienta si incapacitatea de a deosebi adevarul de minciuna. Lipsa de maturitate relevata in scena coborarii in fantana este exprimata in caracterizarea directa a naratorului Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spanului, si se baga in fantana, fara sa-l trazneasca prin minte ce i se poate intampla . Prin urmare, cele doua personaje, Harap-Alb si Spanul, se construiesc pe baza unor opozitii care ii individualizeaza pe fiecare, om de onoare-ticalos, om de origine nobila-om comun, cinstit-necinstit, naiv-viclean. Ajunsi la curtea Imparatului Verde, cele doua personaje joaca fiecare rolul celuilalt, Spanul dandu-se drept nepotul imparatului iar Harap-Alb o sluga supusa, numai ca fetele imparatului observa diferenta dintre ei. Bunatatea este calitatea ce determina transformarea lui Harap -Alb, el trece proba milosteniei, daruindu-i Sfintei Duminica, care-i apare sub chipul unei batrane cersetoare, un banut Tine matusa, de la mine putin si de la Dumnezeu mult. Bunatatea ii este imediat rasplatita pentru ca batrana il invata cum sa-si convinga tatal sa-l lase sa plece la drum pentru a deveni urmasul la tron al unchiului sau, Verde-Imparat. Eroul este supus la alte probe de catre Span si de catre Imparatul Ros, datorita traversarii acestor probe, alte calitati ies la lumina si ajuta la transformarea acestuia. Spanul ii cere lui Harap-Alb sa aduca salata din Gradina Ursului, pielea cu pietre pretioase din Padurea Cerbului si pe fata Imparatului Ros, prin trecerea acestor doua prime probe, eroul isi demonstreaza curajul si ascultarea fata de Sfanta Duminica, pentru ca ea ii da obiectele magice si il invata cum sa procedeze. Pe cand izbanzile lui Harap-Alb starnesc admiratia lui Verde Imparat si a fiicelor sale, Spanul se arata un stapan necuviincois, rau, care-si trimite sluga la moarte dar si un nepot obraznic si laudaros. Aducerea fetei Imparatului Ros presupune trecerea altor doua probe, aici este sprijinit de alte personaje care il ajuta deoarece el a dat dovada de generozitate si indemanare (intalnirea cu roiul de albine), bunatate si curaj (intalnirea cu nunta de furnici), prietenie (fata de Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila). Ultima proba presupune alte serii de probe (triplicarea), pentru erou aducerea fetei Imparatului Ros este cea mai dificila incercare, deoarece pe drum se indragosteste de ea, dar cinstit, isi respecta juramantul facut si nu-i marturiseste acesteia adevarata sa identitate. Fata cunoaste insa adevarul si il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca ar fi divulgat adevarul si ii taie acestuia capul. Rautatea Spanului il dezleaga de juramant pe erou, care inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal, reintra in posesia palosului si primeste rasplata, pe fata Imparatului Ros si imparatia. Nunta si faptul ca Harap-Alb devine imparat confirma maturizarea acestuia. Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu reprezinta tipul lui Fat Frunos din basmele populare, deoarece evolutia sa reda conceptia despre lume a scriitorului, prin umanizarea fantasticului. Eroul traverseaza o serie de probe, invata din greseli si progreseaza, se maturizeaza pentru a merita sa devina imparat.