Sunteți pe pagina 1din 18

Primul pe care l ntalnete Harap-Alb in drumul sau este Geril, o dihanie de omcare, la poalele unui codru se perpelea pe lang

un foc de douzeci si patru de stnjeni de lemne si tot atunci strig, ct il lua gura,c moare de frig. Avea urechi clpuge si niste buzoaie groase. i cnd sufl cu dnsele, cea de deasupra se rsfrngea in sus peste scfrlia capului, iar cea de dedesubt atrna in jos de-i acoperea pntecele. i,ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasa de-o palma. Tremura asa de tare de frig, de parca-l zghihuia dracul. Pentru a ntri prezena lui Geril in enorma sa nfisare, tot ce era in jurul sau capta aspect apocliptic,pentru ca toat suflara i faptura de primprejur i inea hangul: vntul gemea ca un nebun, copacii din padure se vicreau, pietrele ipau, vreascurile iuiau i chiar lemnele de pe foc pocneau de ger.

FLMNZIL

Flmnzil este al doilea personaj pe care-l ntlnete Harap-Alb, foametea, sac fr fund sau cine mai tie ce procopseal o fi, de nu-l mai poate stura nici pmntul. Plin de har ca i tovaraii lui de drum care-l nsotesc pe Harap-Alb, Flamanzil vorbeste ameninttor la adresa lui Ros mprat: i-a pus el, mpratul Ros, boii n card cu dracul, dar are s-i scoat fr coarne. Lui i celorlalti le ghioresc maele de foame i se bucur cnd li se promite c vor fi osptai. Flmnzil lund aprarea mpratului rostete: Ei, tac-v gura de-acum! zise Flmnzil. Destul e o mciuc la un car de oale. Nu tot certai pe mria-sa, ca om e dumnealui. Pentru nite srcui ca noi e greu de fcut trebi de acestea. Dar la o mprire, ca cum te-ar pica un purice; nu se mai bag in seama. Plin de umor, scena ospatarii lui Flmnzil este relevant pentru simbolistica personajului. i atunci unde nu incepe Flmnzil carabani deodata in gura cate o haraba de pane si cte o ialovita ntreag, si repede mi ti le-a nfulicat si le-a forfcat, de parc n-au mai fost () Dup aceea, Flmnzil a inceput a striga in gura mare c moare de foame si a zvarli cu ciolane in oamenii mprtesti, care erau acolo de fata.

OCHILA simboliznd dimensiunea timpului, Ochil, asemntor uriailor cu un ochi in frunte, apare in drumul lui Harap-Alb si al celor trei: Geril, Flmnzila si Setil ca o schimonositur de om care avea n frunte numai un ochi, mare cat o sut, si, cnd l deschidea, nu vedea nimica; da chiar peste ce apuca. Viziunea pe care Ochil o are asupra lumii este aceea a enormului, a halucinantului, si a lumii pe dos: ...toate lucrurile mi se arata gurite, si strvezii, ca apa cea limpede; deasupra capului meu vad o mulime nenumrata de vzute si nevzute; vad iarba cum creste din pmnt; vad cum se rostogolete soarele dup deal, luna si stelele cufundate in mare; copacii cu vrful in jos, vitele cu picioarele in sus si oamenii umblnd cu capul intre umere; vad, in sfrit, ceea ce nas dori sa vad nimenea, pentru a-si osteni vederea; vad nite guri cscate uitndu-se la mine si nu-mi pot da seama de ce va mirai aa, mira-v-ai de... frumusee-va. Considerndu-l un om nebun, Harap-Alb, l deplnge si, vzndu-l ca pe un vis de care-ti vine sa plngi sau sa razi, dar lsat de Dumnezeu, l boteza si pe acesta. Folosind asociaii de cuvinte si mai stranii si o ritmicitate a spunerii, creaz un adevrat suflu euforic: Poate ca acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbila, var primar cu Chioril, nepot de sora cu Pandil, din sat de la Chitil, peste drum de Nimeril. Ori din trg de la S-l-cti, megie cu Cutati si pe urma nu-i mai dai.

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang simboliznd dimensiunea spaiului si vechea ndeletnicire vntoarea, Psri-Lti-Lungil se nftiseaz ca o pocitanie de om care umbl cu arcul dup vnat de pseri, cu un mestesug dcos si o putere mai pe sus dect i poate dracul nchipui. Se ltea asa de tare, de cuprindea pmntul in brae. Cnd se deira si se lungea ajungea cu mna la lun, la stele, la soare i la ct voia de sus. Psrile le prindea cu mna din zbor, le rsucea gtul cu ciud si apoi le mnca asa crude, cu pene cu tot. Imaginaia scriitorului merge pn acolo nct noteaz: Chiar atunci avea un vrav de pseri dinainte i ospta dintr-insele cu lacomie, ca un vultur hamisit. Imaginea halucinanta a pocitaniei de om ultimul intalnit in cale, l determina pe Harap-Alb sa se intrebe nervos: Dar oare pe acesta cum mama dracului l-o fi mai chemand? Botezandu-l dupa modelul celorlalti, scriitorul confirma marea arta de a portretiza, nelipsind hiperbola, comparatia, ironia: Sa-i zici Pasarila... nu gresesti; sa-i zici Latila... nici atata; sa-i zici Lungila... asemenea; sa-i zici Pasarila Lati-Lungila, mi se pare ca e mai potrivit cu naravul si apucaturile lui, zise Harap-Alb, induiosat de mila bietelor pasari. Se vede ca acesta-i vestitul Pasari-Lati-Lungila, fiul sagetatorului si nepotul arcasului; braul pamantului si scara cerului; ciuma zburatoarelor si spaima oamenilor, ca altfel nu te pricepi cum sa-i mai zici.

Pe lng cele cinci personaje fabuloase,Harap-Alb este ajutat si de fiine cu nsuiri supranaturale(Sfanta Duminic),animale fabuloase(calul nzdrvan,criasa albinelor si a furnicilor),obiecte miraculoase(aripile crieselor,smicelele de mr, apa vie ,apa moart)

Sfanta Duminic este un personaj fabulos prin apariiile ei ciudate, o dat ca cersetoare, apoi locuind pe o insul misterioas, in ipostaza Sfintei Duminici. Ea este menit a face s nving binele, ajutnd pe cei care merit, care au calitile necesare sa rzbat in viat.