Sunteți pe pagina 1din 3

Personaje fantastice

Lungila

Dar te mai duce capul ca sa-l botezi? Sa-i zici Pasarila nu gresesti; sa-i zici Latila nici
atata; sa-i zici Lungila asemenea; sa-i zici Pasari-Lati-Lungila, mi se pare ca e mai potrivit cu
naravul si apucaturile lui, zise Harap-Alb, induiosat de mila bietelor paseri. Se vede ca acesta-i
vestitul Pasari-Lati-Lungila, fiul sagetatorului si nepotul arcasului, braul pamantului si scara
cerului, ciuma zburatoarele si spaima oamenilor, ca altfel nut e pricepi cum sa-i mai zici.
Simbolizand dimensiunile spatiului, Paseri-Lati-Lungila se infatiseaza ca o pocitanie de om
care umbla cu arcul dupa vanat pasari, cu un mestesug dracos si o putere mai mare decat isi
poate cineva inchipui. Se latea asa tare incat putea cuprinde pamantul in brate. Cand se desira
si se lungea ajungea cu mana la luna, la stele, la soare si cat vroia el de sus. Pasarile le prindea
cu mana din zbor, le rasucea gatul cu ciuda si apoi le manca asa crude, cu pene cu tot.

Gerila

Mai merge el cat merge si cand la poalele unui codru, numa iaca ce vede o dihanie de om,
care se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjeni de lemne si tot atunci striga,
cat ii lua gura, ca moare de frig. Si-apoi, afara de acesta omul acela era ceva de spariet: avea
niste urechi clapauge si niste buzoaie groase si dabalzate. Sic and sulfa cu dansele, cea de
deasupra se rasfrangea in sus peste scafarlia capului; iar cea de dedesubt atarna in jos, de-I
acoperea pantecele.
Elementele portretului mai mult decat umoristice sugereaza o reprezentare de carnival, de
teatru enorm. Pentru a intarii prezenta lui Gerila in enorma sa infatisare, tot ceea ce era in
jurul sau capata aspect apocaliptic, pentru ca toata suflarea si faptura ii tinea hangul: vantul
gemea ca un nebun, copacii din padure se vaicareau, pietrele tipau si chiar lemnele de pe foc
pocneau de ger. Umorul nu-l paraseste pe Ion Creabga, fiindca in acest tablou al spaimei
veveritele erau una peste alta in scorburi de copaci, suflau in unghii si plangeau in pumni,
blestemandu-si ceasul in care s-au nascut. Si fiindca era foc de ger, Harap-Alb a facut turturi
la gura numai putin cat a stat de s-a uitat. Harap-Alb ii propune lui Gerila sa-l insoteasca sub
pretextul ca se va mai incalzi la drum, nefiind bine cand e frig sa stea locului.

Flamanzila

Simbolizand dimensiunea umana a foamei, Flamanzila este al 2-lea personaj pe care il


intalneste Harap-Alb, foametea, sac fara fund sau cine mai stie ce procopseala a fi, de nu-l mai
poate satura nici pamantul. Plin de har ca si tovarasii lui de drum care-l insotesc pe Harap-Alb,

Flamanzila vorbeste amenintator la adresa lui Rosu Imparat; si-a pus el, Imparatul Rosu boii in
card cu dracul, dar are sa-i scoata fara coarne.

Setila

Mi, da' al dracului ortanie de om e i acesta! zise HarapAlb. Grozav burdhan i


nesios gtlej, de nu pot s-i potoleasc setea nici izvoarele pmntului; mare ghiol de ap
trebuie s fie n maele lui! Se vede c acesta-i prpdenia apelor, vestitul Setil, fiul Secetei,
nscut n zodia raelor i mpodobit cu darul suptului.
Rzi tu, rzi, Harap-Alb, zise atunci Setil, cruia ncepu a-i ni apa pe nri i pe
urechi, ca pe nite lptoace de mori...
Simbolizand dimensiunea umana a setei, Setila este al treilea personaj inalnit de Harap-Alb
in drumul lui, alta minunatie si mai mare. Aceasta aratare a baut apa din douazeci si patru de
iazuri si o garla pe care umblau cinci sute de mori si tot striga in gura mare ca se usuca de
sete.

Ochila
Rzi tu, rzi, Harap-Alb, zise atunci Ochil, uitndu-se nchiorchioat, dar, unde te duci,
fr de mine ru are s-i cad. Fata mpratului Ro nu se capt aa de lesne cum crezi tu.
Din gardul Oancei i-a da-o mpratul, dac n-oi fi i eu pe-acolo.
Hai i tu cu noi, dac vrei, zise Harap-Alb, c doar n-avem a te duce de mn, ca pe un
orb.
Ochil atunci se ia i el dup Harap-Alb i pornesc tuscinci nainte. i mai mergnd ei o
bucat, numai iaca ce vede Harap-Alb alt bzdganie i mai i: o pocitanie de om umbla cu
arcul dup vnat psri. -apoi, chitii c numai n arc se ncheia tot meteugul i puterea
omului aceluia?
Simbolizand dimensiunea timpului, Ochila, asemanator uriasilor cu un ochi in frunte, apare
in drumul lui Harap-Alb si al celor trei: Gerila, Flamanzila si Setila ca o schimonositura de om
care avea in frunte un ochi mare cat o suta si cand il deschidea nu vedea nimica. Viziunea lui
Ochila asupra lumii era una a enormului, a halucinantului si a lumii pe dos : toate lucrurile mi se
arat gurite, ca sitica, i strvezii, ca apa cea limpede; deasupra capului meu vd o mulime
nenumrat de vzute i nevzute; vd iarba cum crete din pmnt.

Spanul

Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un rau necesar.
De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat.

Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la
minte.
Spanul simbolizeaza raul. Iese in calea lui Harap-Albde trei ori, prefacandu-se,
schimbandu-si vocea pana cel pacaleste si-l angajeaza in slujba sa.
Spanul il supune pe acesta la o serie de probe, urmarind pierirea lui cu orice pret. Il trimise
astfel dupa salati, in gradina ursului, de unde Harap-Alb a iesit invingator cu ajutorul Sfintei
Duminici, aducand salatile in mana Spanului; apoi dupa pietre scumpe, in padurea cerbului,
Harap-Alb ii adduce Spanului pielea si capul cerbului.
Scriitorul, subliniand siretenia Spanului, noteaza: in sfarsit Spanului ii merge gura ca
pupaza, de-a ametit pe imparat, incat a uitat si de Harap-Alb si de cerb si de tot.
Spanul este indignat de afirmatia imparatului: sa am o sluga asa de vrednica si
credincioasa ca Harap-Alb, as pune-o cu mine la masa, el ocarandul pe Harap-Alb
Spanul se caracterizeaza in antiteza cu Harap-Albu, scriitorul contruind un character
viclean si razbunator, care insa se sfarseste prost, fiindca nimic nu ramane nepedepsit din
ceea ce inseamna rautate si incalcarea firescului, a legilor nescrise.
Cel care il pedepseste pe span este calulnazdravan, cel care a fost cel mai apropiat lui
Harap-Alb.

Calul

o rpciug de cal, grebnos, dupuros i slab, de-i numrai coastele...


...calul se i scutur de trei ori, i ndat rmne cu prul lins-prelins i tnr ca un tretin,
de nu era alt mnzoc mai frumos n toat herghelia.
...atunci calul odat zboar cu dnsul pn la nouri i apoi se las n jos ca o sageat.
...Hai cluul meu. Atunci calul lui zboar ca vntul i cnd vntul au aburit i ei la craiul n
ograd au sosit.
Calul atunci d nval asupra ursului.
Ftul meu, bun tovar i-ai ales, ...de multe primejdii m-a scpat i pe mine n tinereele
mele.

Sfanta Duminica

Sfanta Duminica are in basm rolul de a testa calitatile eroului. La prima intalnire, in
gradina palatului, acesta se dovedeste in mod evident necopt la minte, lasandu-se inselat de
aparente si respingandu-i de trei ori oferta de ajutor. Reintalnirea pe ostrovul din mijlocul
marii ii confirma constatarea. Ramai aici in noaptea asta, ca sa vad ce-i de facut, ii spune ea
lui Harap-Alb. Mircea Eliade in Aspecte ale mitului, arata ca izbanda repetata asupra
somnului si veghea prelungita constituie o proba de initiere destul de frecventa. Vorbele
batranei sunt ambigue: ea pare ca doreste sa-l protejeze pe erou, dar de fapt il pune la
incercare, caci a nu dormi nu inseamna numai a birui oboseala fizica, ci mai ales a da dovada de
forta spirituala. Eroul este insa gasit dormind chiar in miezul noptii. Este evident ca, in
acest moment se afla abia la inceputul drumului.