Metafora drumului în basmul lui Ion Creangă, o personificare a

valorii ființei umane

Metafora drumului e omniprezentă în opera lui Creangă, devenind însuși
principiul ei de structură, o sursă necesară de învăţăminte. Drumul este spațiul pe
care omul poate să-l străbată pentru a cunoaște universul ce-l înconjoară. Acesta
reprezintă o cale de maturizare pe care personajul trebuie să îl parcurgă pentru a-și
atinge obiectivul.
În basmul “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, metafora drumului are
două mari semnificații.
Cea dintâi semnificație este aceea de emblemă a Haosului: “drumurile pe apă
și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate”. Aceasta reprezintă că lumea în
care trăiau era plină de Haos și doar cel menit va aduce lumii unitate și ordine. De
asemenea, referirea la drumurile pe ape amintește de epopeea “Odiseea” de Homer,
fiul craiului fiind Ulyse.
Al doilea sens al drumurilor lui Harap-Alb sunt mai întâi de încursiune în
fabulos și mitic, apoi de labirint și, în sfârșit, drumul are semnificația relevării
adevărului, Harap-Alb revenind la adevărata sa esență. Călătoria lui Harap-Alb este
drumul destinului, este calea de formare a acestuia, este drumul de maturizare, în
care acesta evoluează de la un copil naiv într-un tânăr înțelept și chibzuit.
Spre final, pot conchide cu certitudine că drumul reprezintă calea de formare a
oricărui personaj, în care se personifică mari valori umane.