Harap-Alb

de Ion Creanga
Caracterizare

„Povestea lui Harap Alb”, cel mai frumos basm al lui Creanga si din intreaga
noastra literatura in acelasi timp, si cel mai lung din repertoriul humulesteanului.
In acest basm, personajul principal este Harap Alb,un fecior de crai destoinic,
curajos si marinimos, dar care ramane insa in zona umanului, neavand puteri
supranaturale.
El este un personaj pozitiv prin care autorul intruchipeaza inaltele principii morale,
cum ar fi dreptatea,adevarul,cinstea,prietenia,ospitalitatea si curajul, trasaturi ce reies in
mod indirect din faptele, vorbele si gandurile personajului si in mod direct, din spusele
autorului sau ale altor personaje.
Calatoria pe care o face pentru a ajunge la imparat este o initiere a tanarului in
vederea formarii lui ca viitor imparat. In acest fel, el se desparte de spatiul securizant al
casei in care a copilarit si porneste la drum intr-o lume necunoscuta in care il asteapta
numeroase primejii si probe de vitejie.
Tanarul crai capata numele de Harap Alb in momentul in care devine sluga
spanului,atunci cand este inchis in fantana si pus sa jure ca nu isi va dezvalui niciodata
adevarata identitate.Numele sau este un oximoron creat de autor, Harap Alb putand
insemna „negru alb”, deoarece „harap” inseamna „rob negru”.
Inca de la inceputul basmului se poate observa foarte usor faptul ca din punct de
vedere moral, tanarul crai este caracterizat in mod indirect ca fiind timid si lipsit de curaj.
Vazand ca cei doi frati mai mari nu au reusit, el nu are curajul de a-i spune tatalui
sau ca ar vrea si el sa incerce sa treaca podul, preferand sa iasa in gradina si sa planga,
descarcandu-se astfel de toate grijile si supararile.
De asemenea, fiind prea tanar si neavand experienta, Harap Alb nu distinge intre
aparenta si esenta. El o respinge in prima faza pe Sfanta Duminica, precum si pe cal
deoarece sunt urati.
Extrem de credul, Harap Alb aceepta sa coboare in fantana la insistentele spanului,
fara a se gandi nicio clipa la faptul ca acesta este un om foarte viclean si rau.
„Fiul craiului, boboc in felul sau la trebui de aieste, se potriveste Spanului si se
baga in fantana, fara sa-i transneasca prin minte ce i se poate intampla.”
Astfel se dovedeste lipsa de experienta si faptul ca se afla abia la inceputul
calatoriei de initiere inceputa odata cu trecerea podului ce separa cele doua lumi.
 Harap Alb dovedeste loialitate si credinta fata de spanul sau, intrucat jurase pe
palos, isi respecta cuvantul dat, fiind capabil de a-si asuma vinovatia si toate urmarile
faptului ca nu si-a ascultat tatal.
Caracterizat in mod indirect, reiesind din faptele sale, el este devotat si cinstit din
fire. Spre exemplu,atunci cand se intoarce spre imparatie cu pielea si capul cerbului,
refuza sa primeasca alte lucruri, chiar si imparatii intregi in schimbul acestora.
„Piatra cea mare din capul cerbului stralucea atat de tare, incat multi crai si
imparati il rugara sa-i deie banaret cat a cere el, altul sa-i deie fata si jumatate de
imparatie, altul sa-i deie fata si imparatia intreaga.”
O singura data a sovait voinicul, atunci cand, indragostindu-se de fata imparatului
Ros, „mai nu-i venea s-o duca” spanului.
Intr-un final,eroul basmului, Harap Alb, care la inceput nu era decat un simplu fiu
de crai lipsit de experienta si curaj, devine un tanar puternic, curajos, loial si cinstit, care
a invatat din greutati. El este acum pregatit sa conduca imparatia alaturi de loiala lui
sotie, fata imparatului Ros.

Tudor Andreea Daniela

Clasa a X a A