Locul, timpul acţiunii: În Moldova, în vremea domnitorului
Constantin Ipsilanti.
Un pasaj care m-a impresionat:
- Măria ta, am plinit porunca! Dar te rog să mă lasi slobod la pămantul meu si la liniste - căci am vărsat sangele părintilor mei, care curge si-n vinele mele... A fost jalnică vederea aceea s-au plans in divan Vodă si boierii. Iar tufecci-başa Gheorghie, dobandind voie, s-a tras cătra pămanturile lui; si pentru durerea si ispăsirea sa, si pentru iertarea sufletului celui rătăcit, a clădit in targ la Iesi biserica la care mă duc să mă inchin.
Situaţia iniţială: Părintele Gherman, coborât pentru prima oară de la
schitul din munte, Durău, de sub stâncile Ceahlaului, după ce aduce mari laude celor de la han se pregăteste să spună o poveste care să-i impresioneze pe cei prezenţi.
Cauza acţiunii: Haralambie, fost arnăut domnesc, se făcuse haiduc şi
mulţi boieri, negustori şi chiar oameni simpli aveau de suferit din cauza cruzimilor lui.
Derularea evenimentelor (succint): După ce-şi termină Comisul
Ioniţă povestirea, din colţul său s-a ridicat părintele Gherman, călugăr la schitul Durău, care în drum spre biserica Sfântul Haralambie din Târgul Ieşilor, făcuse popas la hanul Ancuţei. Incepu să povestească de unde îşi trage biserica numele. De mic copil nu-şi cunoscuse tatăl, iar mai târziu când era băietaş, într-o noapte veni în casa lor un om urmărit, din ordinul lui Vodă Ipsilant, chiar de fratele său, Gheorghie Leondari, şef al gărzilor domneşti. Acel om fu ucis iar el află că acela fusese tatăl său, Haralambie, arnăut domnesc până în ziua în care devenise tâlhar pentru a fura de la boieri. Pentru iertarea sufletului celui rătăcit, şi pentru a scăpa de cumplita povară a vărsării săngelui părinţilor săi, Gheorghie a clădit în târg la Iaşi biserica la care el urmează să se închine pentru iertarea păcatelor părinţilor săi.
Punctul culminant: Domnitorul a luat hotararea să-l trimită pe
comandantul gărzii domneşti, Gheorghie Leondari, fratele haiducului, pentru că-i cunoştea obiceiurile şi locurile de ascunzătoare.
Deznodământul: Haralambie, părăsit de tovarăşii de haiducie, se
refugiază la Bozieni, în casa lui Gherman, copil pe atunci. Aici a fost prins de oamenii lui Vodă, conduşi de Gheorghie, cel care l-a pălit cu hamgerul, retezându-i capul. Copilul realiză atunci, că Haralambie era chiar tatăl său. Pentru a scăpa de cumplita povară a vărsării sângelui părinţilor săi, Gheorghie a clădit în târg la Iaşi biserica Haralambie, biserică la care se ducea călugărul Gherman să se închine.
Mesajul transmis: Zbuciumul şi suferinţa lui Gheorghie, nevoit să-şi
ucidă propriul frate, face din această povestire o tragedie cu un final care stârneşte sentimente de milă şi durere.