Sunteți pe pagina 1din 5

Hanu-Ancuţei

de Mihail Sadoveanu

Naraţiunea cadru

I descrierea hanului = spaţiul

,, …hanul acela al Ancuţei nu era han – era cetate. Avea nişte ziduri groase de ici până colo şi nişte porţi
ferecate cum n-am văzut de zilele mele. În cuprinsul lui se puteau oploşi oameni, vite şi nici habar n-aveau
dinspre partea hoţilor…’’

II personajele

,, … moş Leonte, cercetând în cartea lui de zodii şi tălmăcind semnele lui Iraclie-împărat, a dovedit cum
că aceste paseri cu penele ca bruma s-au ridicat rătăcite din ostroavele de la marginea lumii şi arată veste de
război între împăraţi şi belşug la viţa de vie. […] ’’
,, Stătea ea stâlp acolo, în acele zile grase şi vesele, un răzăş străin, care mie îmi era drag foarte. Închina
oaia cătră toate obrazele, asculta cu ochii duşi cântecele lăutarilor şi se lua la întrecere până şi cu moş Leonte
la tâlcuirea tuturor lucrurilor de pe lume asta … Era un om înalt, cărunt, cu faţa uscată şi adânc brăzdată. În
jurul mustăţii tuşinate şi la coada ochilor mititei, pielea era scrijelată în creţuri mărunte şi nenumărate.
Ochiul lui era aprig şi neguros, obrazul cu mustaţă tuşinată părea că râde cu tristeţă.
Îl chema Ioniţă comisul. Dumnealui Ioniţă comisul avea o pungă destul de grea în chimir, sub straiele de
şiac sur. Şi venise călare pe un cal vrednic de mirare. Era calul din poveste, înainte de a mânca tipsia cu jar.
Numai pielea şi ciolanele! Un cal roib, pintenog de trei picioare, cu şaua naltă pe dânsul, neclintit într-un dos
de părete, cu mănunchiul de ogrinji sub bot…’’

III timpul

,, Într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul-Ancuţei. Dar asta s-a întâmplat într-o depărtată
vreme, demult, în anul când au căzut de Sântilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi văzut balaur
negru în nouri, deasupra puhoaiele Moldovei. ’’
Iapa lui Vodă Haralambie Balaurul

-personaje: -personaje: -personaje:


 comisul Ioniţă  comisul Ioniţă  Ifrim zodierul
 Vodă  moş Leonte  Nastasă Bolomir
Mihalache  Ancuţa cea tânără  Ancuţa
Sturza  Vodă  Irinuţa
 Ancuţa cea  părintele Gherman  Alexandrel Vuza
tânără  căpitanul Gheorghie  comisul Ioniţă
 moş Leonte Leondani
 Haralambie

Fântâna dintre plopi Cealaltă Ancuţă Judeţ al sărmanilor

-personaje: -personaje: -personaje:

 Ancuţa  meşterul Ienache  Moţoc Constandin


 comisul Ioniţă  comisul Ioniţă  comisul Ioniţă
 Neculai Isac  Costea Căruntu  boierul Răducan Chioru
 Hasamache  Ancuţa  Ilinca
 moş Leonte  Todiriţă Catană  prietenul
 Marga  vornicul Bobeică  hoţul Vasile cel Mare
 moş Ierimia  harapnici
 ţiganii

Negustor Lipscan Orb sărac Istorisirea zahariei


Fântânarul
-personaje: -personaje:
-personaje:
 comisul Ioniţă  baba
 Ancuţa  moşul orb  moş Zaharia
 căpitanul Isac  jupânu negustor  mătuşa Solomie
Neculaie  mătuşa Solomie  comisul Ioniţă
 răzeşul Ioniţă  comisul Ioniţă  orbul
 negustorul Damian  Ducă-Vodă  cuconul Dimachi Mărza
Cristişa  Ancuţa  ţiganii
 moş Leonte  ciobanul  Vodă
(zodierul)
 boierul
 ciobanul Moţoc
 duduca Aglăiţa
Constandin
 Ilieş Ursachi
 hoţul
Fântâna dintre plopi
-rezumat-

Pe drumul dinspre Roman un nou drumeţ apare venind spre Hanul-Ancuţei. În persoana acestuia,
comisul Ioniţă de Drăgăneşti îl recunoaşte pe Neculai Isac, căpitan de mazili, un vechi prieten.
Comisul aminteşte nou venitului de anii tinereţii, iar acesta promite că îi va istorisi ceea ce nu ştie după
ce se va îngriji de cal.
Discuţia dintre Ancuţa şi comisul Ioniţă atrage atenţia cărăuşilor şi răzeşilor care se aflau în han.
Căpitanul decide să istorisească cărăuşilor o întâmplare dureroasă care s-a petrecut în apropierea vadului
de la Tupilaţi.
Într-o toamnă în timp ce era în cărăuşie spre Suceava căpitanul de mazili întâlneşte pe malul Moldovei
pe Hasamache, un ţigan bătrân şi pe Marga, o fetişcana cu fustă roşie.
Căpitanul Isac le dă celor doi câte un bănuţ de argint şi se întoarce spre han.
Aproape de plecare apare Marga cu haine noi în scopul de a mulţumi boierului.
Căpitanul de mazili, în inima căruia ţigăncuşa ocupă un loc din ce în ce mai bine determinat, doreşte să
se întâlnească cu ea la fântâna dintre plopi.
După ce a mers cu cărăuşii la Paşcani să ducă vinul boierului Canta, Neculai Isac se întoarse la ora
stabilită la fântână. Întâlnindu-se cu Marga el îi promite o scurteică de vulpe pe care în ziua următoare o
cumpără din banii primiţi de la boier şi la căderea serii o dărui Margăi.
Aceasta îi mărturiseşte prietenului că Hasamache şi cu cei doi fraţi ai săi, Dimachi şi Turcu , au pus la
cale să-l omoare şi să-l prădeze de banii primiţi de la Canta.
Lupei, câinele trimis de moş Irimia, conducătorul cărăuşilor, însoţindu-şi stăpânul, reuşeşte să gonească
unul dintre hoţi care fugea pieziş atrăgându-l pe căpitan în capcană. Ceilalţi doi ascunşi pe mirişte
împiedicară calul cu prăjinile şi căpitanul se rostogoli.
Ridicându-se, lovit împuşcă pe unul dintre ţigani, Lupei ocupându-se de celălalt.
Cărăuşii veniţi observară că roibul căpitanului avea picioarele din faţă rupte şi că Marga fusese ucisă şi
aruncată în fântână.
Astfel căpitanul Neculai îşi sfârşi povestea, apoi află de la moş Leonte că fântâna dintre plopi nu mai
există.
Cealaltă Ancuţă

-rezumat-

Negustorul Ienache povesteşte despre cealaltă Ancuţă.


În acele vremuri tari, un răzeş nebun şi nemernic din ţinutul Vasluiului pe nume Todiriţă Catană s-
îndrăgostit de fata vornicului Bobeică: duduca Varvara. Aflând acestea, vornicul a dat poruncă ca duduca
Varvara să fie dusă la Mânăstirea Agapia, iar răzeşul biciuit. Răzeşul fuge şi ajunge la Hanul Ancuţei. Aici
se sfătuieşte cu hangiţa cum să fugă cu duduca Varvara. Când boierul a ajuns la han, şireata Ancuţa i-a spus
că fugarul Ienache a luat-o pe alt drum. Şi aşa, a ajuns boierul şi caleaşca cu duduca Varvara la podul
umblător de peste apa Moldovei. Aici după sfatul Ancuţei a trecut pe malul celălalt mai întâi caleaşca cu
duduca Varvara.
La adăpostul întunericului răzeşul răpeşte fata şi fuge cu ea în ţara ungurească.
Aşa a înţeles negustorul Ienache marea şiretenie a celeilalte Ancuţe.
Judeţ al sărmanilor

-rezumat-

La hanul Ancuţei îşi face apariţia ciobanul Constandin Moţoc care intră în vorbă cu comisul Ioniţă şi
autorul. Acesta le povesteşte o întâmplare din viaţa unui prieten de-al lui. Soţia prietenului se îndrăgosteşte
de un boier pe nume Răducan Chioru care era ,,un boier foarte bogat’’. Acest boier era ,,un om stătut şi
văduvoi’’ care avea plăceri pentru câte-o ,,muiere’’ de-a oamenilor. Într-o seară prietenul s-a certat cu soţia
lui, iar boierul aflând aceasta i-a tras câţiva pumni prietenului. Acesta vroind să se răzbune a dorit, s-o bată
pe soţia lui, Ilinca, care a plecat acasă la boier. Ajuns la curtea lui Răducan Chioru prietenul a zărit-o pe
Ilinca şi-a sărit la ea s-o bată. Dar harapnicii l-au văzut, l-au prins şi l-au dus la boier. După multă tortură
prietenul a reuşit să scape şi a plecat în munţi unde a reuşit să-şi formeze o turmă de mioare. Acolo el s-a
împrietenit cu hoţul Vasile cel Mare şi s-au hotărât să se răzbune pe boier si pe Ilinca. ajunşi în sat Vasile si
prietenul s-au întâlnit cu boierul şi Ilinca care se întorceau de la biserică. Boierul necunoscându-l pe prieten
a dorit să fugă dar Vasile a fost mai iute şi la împuşcat, apoi a plecat împreună cu prietenul în munţi.
Sfârşindu-i povestea, ciobanul a continuat să-şi bea vinul lângă flăcări.