Sunteți pe pagina 1din 10

PORTOFOLIU LA LIMBA ROMANA

Clasa: aVII-a D Elev: Chimoaica Andrei

Profesor: Ciobanu Iona

FISA TEHNICA

HANU ANCUTEI De Mihail Sadoveanu

1.Date biografice despre Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pacani - d. 19 octombrie 1961, Bucureti) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician i om politic romn. Este considerat unul dintre cei mai importani prozatori romni din prima jumtate a secolului XX. Opera sa se poate grupa n cteva faze care corespund unor direcii sau curente literare dominante ntr-o anumit epoc: o prim etap smntorist, cea de nceput, a primelor ncercri, nuvele i povestiri, o a doua mitico-simbolic, din perioada interbelic , precum i o ultim faz care corespunde realismului socialist, n acord cu perioada socialist-comunist la care Sadoveanu va adera ideologic.
1.

Date bibliografice despre Hanu Ancutei

Date generale despre opera. Hanu-Ancuei este un volum de nou povestiri scrise de Mihail Sadoveanu, volum publicat n 1928 care a fost scris aproximativ in perioada 1921-1927. Temele diverselor povestiri, au un caracter comun, hanul reprezentnd spatiul pentru povestitorul care relateaza intamplrile. Volumul contine nou povestiri, relatate ntrun singur loc, la Hanul Ancutei, de ctre oamenii care sosesc la han. Exist un personaj cheie: comisul Ionita care se presupune c doreste s relateze o adevarat suit de povestiri, dar ns nu reuseste acest lucru datorit interventiilor repetate ale celorlalte personaje. Acctiunea se petrece ntr-un timp vechi de demult "ntr-o toamn aurie".
1.1.

2.2. Volumul din care face parte Sadoveanu, Mihail- Hanu-Ancutei si alte povestiri, prefata de Eugenia Tudor, Editura Ion Creanga 1970 Bucuresti

3. Tipul textului

Opera Hanu-Ancutei este o povestire in rama, tehnica utilizata de Sadoveanu, are o perspectiva multipla asupra faptelor petrecute. Reprezinta o opera de maturitate si se distinge prin specificul inconfundabil al scrisului sadovenian. Evocarea epica exceptionala a autorului intemeiaza o atmosfera de vraja pe un ton melancolic si meditativ atunci cand se povestesc intamplarile petrecute invaluite intr-o aura de legenda si de basm. Toate cele 9 povestiri ale volumului Hanu Ancutei sunt total independente insa unitatea volumului este data indeosebi de atmosfera creata in jurul naratorului si de varietatea formulelor narative ce formeaza o structura narativa unitara.

4.Fisa de lectura a textului epic


Spatiul in care curge firul narativ il reprezinta hanul cu ziduri groase ca de cetate care il izoleaza de lumea de afara. In interiorul lui se spun intamplari trecute, istorisiri prin care naratorii pastreaza viu spatiul si timpul de alta data. Hanu Ancutei este un loc al belsugului si veselei unde personajele mediteaza asupra vietii si mortii. Este un loc special atat pentru povestitor cat si pentru ascultatori prin intamplarile relatate si modul prin care este povestita intamplarea. Povestirile se spun in han de catre mai multi povestitori care sunt sau erau martori a celor istorisite. Bucuria de a trai prin istorisirile sin trecut se vede prin placerea vorbei, a olcelei cu vin care le deschide sufletul si le destainuie faptele. Un alt personaj este hangita Ancuta cea tanara sprancenata si vicleana ce umbla ca un spiridus, care are un rol important in relatarea celor importante. Comisul Ionita este un personaj ce intruchipeaza maestru al ceremoniei care asigura continuitatea naratiunii. Naratorii au grija sa respecte ceremonialul povestirii prin trezirea interesului ascultatorilor, implicarea acestora in evenimente. Povestea decurge pe firul relatarilor formate din evenimente retraite, vocea povestitorului lasa loc dialogului dintre personajele intamplarii.

4.1. Iapa lui Voda

Povestirea se petrece intr-o vreme de demult la locul principal al majoritatii actiunii si anume hanul unde povestitorul, este comisul Ionita care relateaza intamplarea tuturor celor prezenti si anume Mos Leonte cel care citea in astre si hangita, Ancuta cea tinara. Ionita Modurile de expunere sunt descrierea si naratiunea prezente in tot textul Comisul povesteste cum, n tineretea sa, a trebuit s mearga pana la Voda in scopul de a i se face dreptate, pentru niste pamant. Pe drum s-a oprit la Hanu-Ancutei si i-a mpartasit unui strain problema sa, concluzionnd c dac Mria Sa nu-i va face dreptate Pus pe fapte , razaul plec , iar a doua zise nfi la curte splat i aranjat. Imediat o slug apru i-l ntreb cu ce treab a venit. Dup ce auzi totul soldatul i ddu voie s intre n camera lui Vod. Lundu-i inima n dini , comisul intr i czu n genunchi n faa domnitorului. Acesta i porunci imediat s se ridice , iar razaul recunoscu mai nti vocea iar apoi faa boierului de la han. Dup ce i art toate actele i dovexile pe care le avea domnitorul i recunoscu dreptatea i imediat trimise slug la locul faptei pebtru a clarifica lucrurile.

4.2. Haralambie
Clugrul Gherman a poposit un drumul sau spre m nastireaHaralambie ,din Iasi ,la hanul Ancutei.Acolo a intalnit mai multidrumeti printre care si pe comisul Ionit. Comisul Ionitsepregtea sa spun o povestire cand ,calugarul Gherman s-a ridicatin picioare si a inchinat pentru fiecare dintre drumeti oala cu vin.Comisul Ionita l-a intrebat pe parinte de ce merge la manastireaHaralambie si cine este acesta,atunci calugarul a inceput sapovesteasca despre Haralambie ca a fost un slujitor de-a lui VodaIpsilant care a plecat de la curtea domneasca in codru si a devenithaiduc. Haralambie ii jefuia pe cei bogati si ii ajuta pe cei saraci.Intr-o zi i s-au plans lui Voda ca Haralambie le fura averile sicontrola anumite drumuri si trecatori. Domnitorul a trimis atuncisoldatii sa-l omoare insa acestia au dat gres. In data de 15 august,marele vornic l-a sfatuit pe Voda Ipsilant ca singurul om care l-ar putea invinge pe Haralambie era fratele sau, Gheorghie Leondari,tufecci-basa. Voda era de aceeasi parere,astfel l-a chemat peGheorghie iar acesta a acceptat cu greu sarcina si plecat pe urmelefratelui sau.In a 8-a zi l-a prins la casa calugarului, cerand demancare caci nu mai mancase de cand era urmarit. Gheorghie aadus capul insangerat al fratelui sau la curte, avand lacrimi peobraz si i-a spus lui Voda ca i-a implinit dorinta si ca il roaga sa illase sa mearga inapoi acasa .Gheorghie a plecat si a construitpentru iertarea pacatelor sale si ale fratelui sau, biserica din Iasi:Haralambie.De

aceea,a spus calugarul,ca trebuie sa mearga acolosa se roage. Drumetii de la han raman uimiti de povestirea spusa De calugar si in sala se asterne o liniste trista.

4.3. Balaurul
Traise, pe vremuri, in satul Tupilati, "un boier mare si fudul", pe nume Nastasa Bolomir. Desi toate femeile fugeau de boier, caruia i se dusese vestea ca-i mureau nevestele, Nastasa Bolomir s-a insurat, spre surprinderea tuturor, cu "o copila ca de saptesprezece ani", care "radea, parca era soarele" si pe care o adusese de la Iasi. Cucoana Irinuta nu se ofilea, ba, dimpotriva, era imbujorata si vesela, iar boierul era din ce in ce mai posac si-i facea toate poftele. intr-o zi, boierul veni la tatal lui mos Leonte ca sa-i destainuiasca rusinoasa comportare a sotiei sale, care-I insela cu Alexandrei Vuza, fiul vornicului si sa-1 roage sa-i citeasca in zodii. Temandu-se pentru ce ar putea pati femeia, zodierul ii spune boierului ca toate cele aflate de el sunt vorbe mincinoase, ca Irinuta avea sa se intoarca de la Roman, asa cum ii promisese. Zodierul se duce apoi in graba mare la hanul celeilalte Ancute sii spune ca boierul isi banuieste nevasta si ca el se teme pentru ce o sa pateasca Irinuta la intoarcere. Hotarat sa o astepte la han pentru a o preveni, tatal lui mos Leonte opri trasura in care era cucoana Irinuta insotita de tanarul si frumosul Alexandrei si le spune de primejdie. Dintr-o data, cerul s-a miscat rotindu-se, un muget ingrozitor a umplut vaile si toti cei de fata au vazut "balaurul venind in vartej rasucit, cu mare iuteala", luandu-l pe boier si "amestecandu-i barba eu vartejul", aruncandu-l aproape mort intr-o rapa. De aici i s-a tras boierului Bolomir moartea, iar de Irinuta, "dracusorul cel balan", nu s-a mai auzit nimic si nimeni n-a mai vazut-o vreodata.

4.4. Fantana dintre plopi


A 4-a poveste este povestita de capitanul Neculai Isac, un prieten de-al lui mos Leonte. Soarele batea piezis in Hanul Ancutei , scanteind in geamurile zabrelite cand din sleahul Romanului venea un calaret spre han.Calaretul era un vechi prieten cu comisul Ionita,el era Neculai Isac,capitan de mazili.Era un om in varsta ,inca frumos,insa ochiul drept care era stins ii dadea un aer trist.Capitanul era la tineretea sa un mare calator care si-ar fui dat si viata pentru o iubire. Comisul ii spuse , observand ca nu mai are ochiul drept,ca a pierdut o lumina,da era adevarat capitanul il pierduse din pricina inimii chiar pe aceste meleaguri datorita luptei cu cei care doreau sa il jefuiasaca acestia fiind chiar rudele fetei iubite lui.

4.5. Cealalta Ancuta


Al cincilea capitol, Ienache spune o alta poveste de dragoste, intre Todita Catana si o fata de boier, duduca Varvana, una cu final fericit de data aceasta, la realizarea careia contribuie si Ancuta de demult. Tinerii reusesc sa-l pacaleasca pe tatal fetei, ce ii cauta pe toate drumurile, printr-o diversiune creata cu ajutorul Ancutei, pacalind pe Todita Catana, seful arnautilor, si pe jupan Costea, si astfel isi pot continua linistiti povestea de iubire.

4.6. Judet al sarmanilor


A sasea intamplare are ca narator pe Constandin Motoc si prezinta viata acestuia, mai precis o intamplare in care el reuseste sa se razbune pe boierul Raducan Chioru, cu ajutorul haiducului Vasile cel Mare, pentru ca i-a furat sotia. In acele vremuri traia un boier vaduv, care avea din cand in cand placere pentru cate o muiere.Pana in acea zi si prietenul nostru risese de aceste obiceiuri ale boierului,insa cand afla ca lui Raducan ii placea de sotia sa,Ilincanu mai radea.Atunci el era cu sania si a lasat-o in drum si sa dus acasa zicand ca vrea sa vada testemul ros pe care i la dat boierul,femeia nerecunoscand a batut-o, dar in final a fost induplecat de Ilinca si si-a cerut iertare. Dupa acea omul isi duse sanuia s-o descarce de saci la hambare si pe urma vine la curte sa-l scrie pe catasif gramaticului.Dar insa in loc de gramatic iese boierul zicand ca nu e bine sa isi bata sotia,pe care o vazu la geamul de la una din camere.Boierul se decise sa ii dea o lectie prinzandui capul in gard si apoi ia pus picioarele in butuc,la lasat intro coliba cu ochii in fum de ardei si in cele din urma la pus cu gleznele in apa inghetata a morii. Dupa toate acestea omul se duse la munte si se facuse cioban.Intro zi venise cerand adapost Vasile cel Mare,un hot care a facut multe ispravi.In curand cei doi se imprietenira si dupa ce omul ii spuse povestea hotul ii zise ca trebie razbunat si asa au mers in zi de slujba in satul unde se petrecusera cele intamplate.Si cand a iesit boierul din biserca Vasile se prezenta si ii spuse ca vor face judet dupa obiceiul oamenilor de aici,caci judecata doar Dumnezeu o putea face.Si dupa ce iau adus aminte boierului cea ce ii facuse sotului lui Ilinca cei doi sarira pe boier si il injunghiara...

4.7. Negustol lipscan

Cand cinstitul comis Ionita se pregatea sa isi spuna povestea se auzii mare taraboi in vale si Ancuta iesii si invita pe noul sau oaspete.Din invatatura lui mos Leonte reesi ca oaspetele era un om cu voie buna si care mai era si un negustor Lipscan.Dupa ce oaspetele incuvinta uimit isi mai spuse si numele,Daiman Cristisor.Si se invoi sa le spuna celor de fata cu a calatorit el prin tara nempteasca. Acum doi ani Negustorul facuse putina avere si sa hotarat sa mearga si el in tara nempteasca sa cumpere marfuri.Si asa a pornit el spre Husi,a trecut Prutul si a ajuns la cetatea Tighina unde a cumparat cinci sute de batalii.Apoi a trecut din nou granita pe Nistru,ajuns la Cernauti si de acolo la Liov.Si de la Liov a mers cu trenul pana la Stratburg si a vandut marfa la niste negustori care o duceau la Paris cu trenul;si dupa ce le explica ce era trenul isi vazu de poveste. Spunandu-le ca acolo casele au etaj, ca femeile poarta palarie, ca toata barbatimea are ceasornice si ca mancarea lor e diferita decat cea de la noi, le mai spusese ca toti mergeau la scoala ,chiar si femeile si ca legea era respectata. Si in cele din urma negustorul a trebuit sa se intoarca.Ajuns la la granita tarii Moldovei el a dat granicerilor, pentru al lasa sa treaca, doua baidere rosii. In lunca Moldovei ia iesit in cale un hot si ca sa nu il fure ia dat si lui un baider ros.Iar la Dragusteni ii iesi in cale un privighetor si ca sa il las in pace ii dadu si lui un baider. Acuma ce si-a platit darile poate sa se duca la Iesi cu marfa si in cele din urma acasa. Povestirea spre deosebire de celelalte se sfrisii cu veselie si buna voie.

4.8. Orb sarac


Cea de-a 8-a povestire este despre unui om orb, ce este relatata de acesta si de batrana ce are grija de el. Orbul ii spuse comisului ca mai are si alte cantece mai vesele dar cand el umbla prin lume a stat la niste ciobani care lau invatat cantecul si lau blestemat sa nu il uite si de cate ori va canta din cimpoi sa il spuna pe acesta primul.dupa ce ia parasit pe acei ciobani a umblat cu un alt cersetor care se dadea derpt orb,insa acesta era ajutat de Dumnezeu pentru ca se ruga si era credincios.Asa pribegind prin lume au ajuns la targul Chiului.Unde au trait bine si au cunoscut alti cersetori din breasla lor,dupa ce prietenul orbului a murit intr-o batalie el a plecat mai departe in lume ajungand chiar prin tarile tatarilor. De la o vreme il apuca dorul mirosului de brad si se intoarse pe taramurile natale.Si cersetorul nostru se intoarse pe locurile unde era inainte,de a fi luat de ape,satu lui natal si asa ajunse si la hanul Ancutei caci el avea drum pana la Iesi unde trebuia sa se inchine moastelor sfintei Paraschiva . Atunci Duca-voda si a luat averea si a plecat cu ea pana intr-un sat unde a fost atacat de

niste hoti,el a mai avut trei galbeni cu care a luat o sanie cu carte a ajuns pana la hanul Ancutei unde a cerut lapte si paine de acolo,dar oamenii erau asa saraci incat nu mai aveau nici asa ceva, Voda a plecat si pe un drum de munte a cazut intr-o rapa unde a parasit lumea pamanteasca...

4.9. Istorisirea Zahariei fantanarul


Cel de-al 9-lea si ultimu capitol cuprinde de fapt o poveste spusa de Zaharia Fantanaru, continuata de Lita Salomia, batrana prezentata in capitolul anterior. Istorisirea cuprinde iar o poveste de dragoste, ea incepand cu dorinta unui boier de la Pastraveni, de a crea o fantama in mijlocul unei paduri pentru ca Voda, ca atuci cand va veni la vanatoare sa aiba de unde sa-si adape caii. Aglaita, fiica acestuia, se indragosteste de Ilies Ursachi, insa, iar, tatal nu e de acord. Ei se ascund in coliba pregatita pentru Voda in padure, dupa sfatul lui Zaharia Fantanaru, si ies afara cand domnitorul apare si ii povestesc despre impotrivirea tatalui ei, astfel el le da binecuvantarea si devine chiar nasul lor.

5.Referinte critice la Hanu Ancutei Luat in totalitate, Mihail Sadoveanu e un mare povestitor,cu o capacitate de a vorbi atentic enorma, asemanator lui Creanga si Caragiale, mai inventiv decat cel dintai, mai poet decat cel de-al doilea, desi fare echilibrul artistical lui Caragiale. Opera scriitorului este o arhiva primitivaireala a unui popor. Omul insusi personifica in chipul cel mai izbitor opera: voinic, trup mare, cap voluminous, gusturi cumpanite de oier, vorbire inbelsugata, dar prudenta si monologica,ocolind disputa; insa lasarea in jos a gurii,zambetul impietrital fetii aduc pe fata o nepasare ferina;ochii, nelamuriti,reci,venind de departe si trecand peste present, sun tai unei rase necunoscute.

G.CALINESCU , istoria literaturii romane de la origini pana in prezent [1941], editia a II-a , Editura Minerva , Bucuresti, 1985.