Hanu-Ancuței

Pentru unitatea turistică cu același nume,

vezi Hanul Ancuței.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care
Aflațilemai mult
 Hanu-Ancuței

Coperta ediției princeps a cărții

Informații generale
Autor Mihail Sadoveanu
Gen povestire în ramă
Ediția originală
Limba română
Editură Editura „Cartea Românească”
din București
Țara primei
România
apariții
Data primei
1928
apariții
Format
Tipăritură
original
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Hanu-Ancu%C8%9Bei&action=edit&section=0)
Hanul Ancuței este un volum de nouă
povestiri scrise de Mihail Sadoveanu,
volum publicat în anul 1928.

Prin frumusețea deosebită a limbii și

vraja stilistică, observația realistă și
pătrunzătoare de a surprinde destinele
omenești, candoarea romantică în
dezvăluirea sentimentelor și tainelor
sufletești, cadrul de legendă și atmosfera
poetică, poate fi considerată cea mai
strălucită creație lirico-epică a lui
Sadoveanu.

Rezumat

Atenție: urmează detalii despre

narațiune și/sau deznodământ.
Iapa lui Vodă

Comisul Ioniță povestește cum, în

tinerețea sa, a trebuit să meargă până la
Vodă pentru a i se face dreptate, legat de
o problemă cu pământurile pe care le-a
moștenit. Pe drum s-a oprit la Hanul
Ancuței și i-a împărtășit unui străin
(boier) problema sa, concluzionând că
dacă Măria Sa nu-i va face dreptate „să
poftească Măria Sa să-mi pupe iapa nu
departe de coadă!”.

Acesta își continuă drumul și ajunge la

curte. Este primit imediat la Vodă, și face
o plecăciune. Domnul îi cere să se ridice,
și auzindu-i vocea comisul își dă seama
fulgerat că era chiar boierul de la han, dar
nu era supărat de cele spuse. Încrezător,
Ioniță îi arată hârtiile, spunându-și
pricina.

Vodă îi dă dreptate, dar, amuzat,

domnitorul îl întreabă ce ar fi făcut dacă
nu ar fi fost de acord cu el, iar el a zis ca
nu-și dă cuvântul înapoi și ,,iapa-i peste
drum."

Haralambie
Articol principal: Haralambie (povestire).

Este prezentată istoria unui haiduc,

Haralambie, ucis chiar de fratele său.
Povestitorul este fiul lui Haralambie,
călugărul Gherman.

Rezumatul pe scurt:

Atenție: urmează detalii despre

narațiune și/sau deznodământ.

Gherman fusese crescut doar de mamă,

căci tatăl murise. După decesul mamei,
acesta ajunge la mănăstirea Durăului și
se călugărește.

Călugărul Gherman frecventa periodic

biserica Sf. Haralambie din Iași. Hramul
acestui lăcaș de cult provenea de la
numele unui arnăut, Haralambie, care
devenise haiduc. Pentru a-l pedepsi,
Vodă Ipsilanti trimite chiar pe fratele
acestuia, Gheorghie Leondari (care era
comandant al gărzii domnești) să îl
captureze. Haralambie este găsit la casa
lui Gherman, care era copil, și este ucis.
Cuprins de remușcări pentru fapta
comisă, Gheorghie Leondari solicită
domnitorului să accepte retragerea sa
din funcție și apoi construiește biserica
Sf. Haralambie în memoria fratelui său.

Balaurul

Acțiunea se petrece demult la han.

Un povestitor, pe nume Moș Leonte,
relatează că a văzut balaurul pe
când avea douăzeci de ani și învăța
 meșteșug/ meserie de la tatăl său,
să devină vrac și zodier.

Naratorul-martor, moș Leonte,

povestește că în satul Tupilați a trăit un
boier mare, numit Bolomir. Acesta este
descris plastic cu ajutorul epitetelor ca
fiind mare, fudul, mâinios, aspru, purta o
barbă „cât o coadă de păun”. Se însurase
de mai multe ori, dar din cauza
caracterului răutăcios nevestele l-au
părăsit sau au murit. Prima, era fiică de
boier și nu l-a putut răbda, întorcîndu-se
la părinții ei. A doua, era văduva unui
grec, Negrupunte, și a murit după doi ani.
Boierului i se dusese veste rea prin
preajmă și toate femeile fugeau de el.
Dar, cu toate acestea, boierul se
căsătorește și a treia oară, de data asta
cu o fată tânără de doar șaptesprezece
ani, pe nume Irinuța, venită de la Iași. Pe
zi ce trecea nevasta era mai veselă și
îmbujorată, iar boierul devenea mai lipsit
de vlagă și posac. Într-o zi, boierul veni la
tatăl lui Moș Leonte și-i povesti despre
comportamentul nevestei, spunându-i că
o bănuiește că îl înșeală cu fiul vornicului
Alexăndrel Vuza. Îl rugă să-i citească în
zodii. Moș Leonte, de teamă ca femeia
să nu pățească ceva rău, nu-i spune
adevărul, îl lămurește că sunt lucruri
inventate. Pentru a o preveni pe tânăra
soție a boierului de primejdie merge la
han, o așteaptă acolo, la întoarcerea de la
Roman, fiind însoțită de Alexăndrel Vuza,
și o previne. În acel moment, ca dintr-un
nor de pulbere, sosește boierul cu
slujitorii săi, poruncește ca zodierul să fie
jupuit de piele pentru trădare, iar Irinuța și
iubitul ei să fie legați de roțile căruței și
duși în fugă până la Iași, până la
Mitropolie. Dar, conița Irinuța a ripostat la
înfruntat pe bărbatul ei, moment în care
natura, cerul s-au schimbat, au mugit
văile și un balaur înfiorător a venit și l-a
inconjurat pe boier, aruncându-l într-o
groapă. De aici i s-a tras moartea
boierului, iar de Irinuța blondă și
drăgălașă nu s-a mai auzit nimic
vreodată.
Fântâna dintre plopi

Căpitanul Neculai povestește despre

istoria care se întâmplase cu el atunci
când era îndrăgostit de o țigancă pe
nume Marga care și-a sacrificat viața
pentru a-l salva.

Cealaltă Ancuță

Ienache coropcarul povestește

despre un răzaș nebun, pe nume
Todoriță Catana care a evadat din
turnul Golia și a răpit-o pe Varvara,
sora lui Costea Căruntu.
Județ al sărmanilor

Un cioban de la Rarău pe nume

Costandin Motoc povesteste viata
prietenului sau.Sotia acestuia fusese
luata de un boier dar pe el l-au
torturat.Stand in munte il intalneste
pe Vasile cel Mare poreclit
hotul.Acesta se duce impreuna cu
tanarul in sat si il omoara pe boier.

Negustor lipscan

Un negustor pe nume Damian ajunge la

han împreună cu tovarășii de drum.
Acesta se așază la foc și povestește
despre drumurile sale din Germania.
Orb sărac

Un orb, vrând să ajungă la Iași, la Sf.

Paraschiva, poposește la un Hanul
Ancuței unde este invitat de comisul
Ioniță să cânte din cimpoi. Primul cântec
pe care acesta îl cântă este foarte trist si
spune ca ciobanii care l-au învățat acest
cântec "l-au si legat cu blastam sa nu-l
uite niciodata si, de cate ori a suna din
cimpoi, sa-l zica mai intai pe acesta". Le
povestește apoi despre peregrinările lui
prin lume în tovărășia unor cerșetori și
despre dorința lui de a se întoarce pe
meleagurile natale după mulți ani.
Nemaigasind pe nimeni dintre neamurile
și cunoscuții lui el pornește spre sf.
Paraschiva și astfel poposește la han. Le
povestește celor de la han cum, sf.
Paraschiva a făcut o minune și l-a
alungat de la domnie pe domnitorul Duca
Voda care pusese biruri foarte grele pe
care oamenii nu le puteau plăti. Duca
Voda, fugar fiind ajunge chiar la acel han
unde stau ei și când cere de mâncare i se
răspunde că nu au nimic deoarece le-a
luat tot domnitorul. Acesta pleacă și
moare căzând într-o râpă. Hangița își
aduce aminte că auzise și ea această
povestire de la mama ei și îl recunoaște
în persoana orbului pe Constantin.
Istorisirea Zahariei Fântânarul

Lița Salomia, în timp ce Zaharia

aprobă ce spune aceasta.

Personaje

Iapa Lui Vodă - Ancuța(cea tânără),

Comisul Ioniță, boierul(Vodă Sturdza),
moș Leonte, Ancuța(mama Ancuței
tinere), Neculai Isac, calul lui Comisul
Ioniță

Haralambie - Călugărul Gherman,

Haralambie Leondari, Gheorghe Leondari,
Vodă Constantin Ipsilanti
Balaurul - Boierul Năstasă Bolomir,
Irinuța, Moș Leonte

Fântâna dintre plopi - Neculai Isac,

Marga, Comisul Ioniță, Ancuța cea
tânără, Bătrânul Hasanache și cei doi
țigani

Cealaltă Ancuță - comisul Ioniță, Ienache

coropcarul, Ancuța cealaltă, Varvara,
Costea Căruntu, Todoriță Catana

Județ al sărmanilor - Comisul Ioniță,

Ancuța cea tânără, Constandin Motoc,
soția ciobanului, Vasile cel mare(hoțul),
Răducan Chioru
Negustor lipscan - comisul Ioniță, moș
Leonte, Ancuța cea tânără, Daiman
Cristișor (negustor lipscan), Hoțul,
Privighetor, Graniceri

Orb sărac - Constandin (orbul), Duca-

Vodă, hoții din pădure, prietenul orbului,
baba, comisul Ioniță

Istorisirea Zahariei Fântânarul - Boierul

Dinachi Mânza, Aglaița, Ilieș Ursachii,
Zaharia

Generalități

"Hanul Ancuței" apărut în anul 1928, este

un volum de nouă povestiri; George
Călinescu a asemănat "Hanul Ancuței" lui
Sadoveanu cu "Decameronul" lui
Giovanni Boccaccio având ca argument
temele diverse ale povestirilor, având un
caracter comun, hanul respectiv
reprezentând spațiul/suportul pentru
povestirile care vor fi relatate ulterior.
"Decameronul" lui Boccaccio conține "o
suită de povești". De-a lungul acestor zile
, ei relatează 10 povestiri și o baladă.
Volumul "Hanu-Ancuței",scris de
Sadoveanu, conține nouă povestiri
relatate într-un singur loc de către
oamenii care sosesc la han. Există un
personaj cheie: comisul Ioniță care se
presupune că dorește să relateze o
adevarată suită de povestiri, însă nu
reușește acest lucru datorită
intervențiilor repetate ale celorlalte
personaje. Acțiunea se petrece într-un
timp vechi de demult "într-o toamnă
aurie".

Povestirea în ramă

În volumul Hanu-Ancuței, Sadoveanu

recurge la tehnica literară numită poveste
în poveste, sau povestire în ramă sau
narațiune în narațiune ori ancadrament.
(preluată de la autori străini; Giovanni
Boccaccio-Decameronul, O mie și una de
nopți) Povestitorii sunt ei înșiși
participanți direct martori ai
evenimentelor narate.
Timpul acțiunii se desfășoară în planul
trecut, iar spațiul se identifică cu locul
mitic și anume Hanul. În cazul de fața
avem Iapa lui Vodă, povestirea suport
pentru întreaga suită de 8 povestiri care
urmează.

Limbajul artistic

Limbajul specific lui Sadoveanu constă în

îmbinarea epicului cu liricul. De
asemenea este de remarcat oralitatea
textului, acesta fiind răsfirat cu arhaisme,
regionalisme, onomatopee.
Bibliografie

Hanu Ancuței de M. Sadoveanu

Vezi și

Mihail Sadoveanu
Literatura română

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Hanu-Ancuței&oldid=14000691

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 22

martie 2021, ora 20:20. •
Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 4.0 ,
exceptând cazurile în care se specifică altfel.