Hanu Ancutei

de Mihail Sadoveanu

I. Iapa lui Voda

Toamna care venea la hanul Ancutei se anunta , dupa prezicerile mistice ale lui mos Leonte, unul imbelugat pentru
vin si cu razboi intre imparati . Carausii care aduceau vin catre munte se opreau la han ,care semana mai mult cu o
cetate ,si spuneau povesti. Naratorul marturiseste ca unul dintre razesi,Ionita comisul,om bogat, il impresioneaza prin
priceperile si altruismul sau . Ionita incepe a le povesti tovarasilor despre originile calului sau slabanog care a atras
atentia tuturor , chiar si Ancutei , care era putin inspaimantata de „ranjetul” sau. Demult , acesta mai trecuse pe la han ,
al Ancutei celeilalte ,ducandu-se la Iasi pentru ca Mihai-Voda Struza sa ii faca dreptate pentru o problema veche de
generatii , pe care o numeste chiar „mostenire” .Imprietenindu-se cu un boier ,Ionita sustine ca daca nici voievodul nu ii
va face dreptate , preaputernicul pote sa-i pupe iapa „nu departe de coada” , ceea ce starneste uimirea tuturor , chiar si
a vechii Ancute. Ajuns , în final , la curte , Ionita il iantalneste pe acelasai personaj , infricosandu-se de consecintele
vorbelor sale . Din fericire, asa cum spera,Voda intr-adevar il ajuta , cei doi amuzandu-se copios de alternativa pe care o
putea lua situatia .In final, Ionita atrage atentia auditoriului sa se uite la calul sau ca la un lucru rar , caci este mostenire a
iepei lui Voda.

II. Haralambie
Comisul Ionita se arata pregatit sa incepa o noua poveste, dar este intrerupt de calugarul Gherman , nascut în munti ,în
Bozieni,care statuse pana atunci tacut ,gandindu-se .El se adreseaza prietenilor, dorind sa inchine vinul pentru povestea
lui Ioanita, dar si pentru alti oameni , precum mos Leonte sau Ancuta. Razesul se arata intrigat de originile si de drumul
calugarului , care ii relateaza despre muntii din care vine , despre numeroasele greutati pe care le intampina în viata de
zi cu zi (spre exemplu ursii),marturisnd ca se indreapta catre biserica Sfantului Haralambie . Din nou , comisul cere
lamuriri, asadar calugarul povesteste despre Haralambie ,tatal sau ,un arnaut domnesc din vremuri de mult trecute, care
era viclean si nemilos. Boierii , infatisand voievodului asupririle acestuia ,cer aducerea la curte a fratelui sau,Gheorghie
Leondari, care era cinstit si scarbirt de rautatile infaptuite de Haralambie , pentru a-i cere sa-l rapuna. Desi se codeste ,
tufecci-basa accepta sarcina , urmarindu-l pe Haralambie dupa sirurile de infractiuni. Confruntarea dintre cei doi are loc
la casa lui Gherman , iar rezultatul este evident si inevitabil: Haralambie este ucis. Cu toate acestea , Gheorghie pare a
regreta fapta, el construind , pentru iertare , o biserica la Iasi.

III. Balaurul
Ionita marturiseste ca povestea calugarului l-a inspaimantat , promitand ca a lui va fi inca si mai minunata ,mai de
speriat . Mos Leonte intervine , zicand ca doar aici , la hanul Ancutei , pot fi auzite asa fantastice istorii. Ancuta ii
aminteste zodierului de intalnirea lui cu balaurul , ceea ce starneste curiozitatea , dar si tulburarea celorlalti. Mos Leonte
isi aminteste ca, pe vremea cand avea vreo douazeci de ani , erau celebre faptele boierului Nastasa Bolomir , mare si
fudul , care fusese casatorit de doua ori , dar sotiile nu i-au suportat maniile si asprimile .Lumea credea ca va ramane
„vaduvoi” , dar Bolomir se casatoreste a treia oara cu o fetiscana frumoasa si tanara , dar cam demonica, deoarece

1
tanarul Leonte parca observa niste cornite , cu care Irinuta ar fi vrut sa il impunga . Ofilit si ingrijorat de casnicie , Nastasa
il viziteaza pe tatal lui Leonte , care ii citeste în zodiac si il sfatuieste sa astepte , caci situatia se va termina cu bine.
Boierul este nelinistit din pricina faptului ca Irinuta se tot intalneste cu Alixandrei Vuza , spunand ca fata plecase la
Roman si urma sa se intoarca azi . Dupa plecarea boierului , Ifrim si Leonte se duc la hanul Ancutei cea de demult ,
hotarand sa ii intampine pe cei doi amorezi si sa ii atentioneze ca Bolomir voia varsare de sange. În acest mod decurge si
planul , dar chiar atunci cand discutia avea loc , se aude strigatul boierului Nastasa ,acuandu-l pe Ifrim de tradare si
repezindu-se la Irinuta.Chiar atunci , se aude un vuiet prelung , iar balaurul ,dihania ploii , se repede asupra boierurui , în
final murind .Leonte observa mai clar coarnele fetiscanei , de care nu se va mai auzi nimic,astfel el se convinge de ale cui
ordine ascuta balaurul.

IV. Fantana dintre plopi

În vremea asfintitului , Ionita inca nu-si spusese povestea , deoarece poposeste la hanul Ancutei Neculai Isac , un
vechi tovaras al comisului.Dupa ce se imbratiseaza , Ancuta isi aminteste ca auzise povesti despre lupta acestuia cu niste
tigani , chiar aproape de hanul cu ziduri de piatra.Incuviintand, capitanul Neculai incepe a relata intamplarea , si la
insistentele lui Ionita, care ii marturiseste hangitei ca Neculai era ,în vremea aceea , voinic , frumos si loial femeii iubite.
Fiind un trasnportator de vin , Neculai mai trecuse prin acele zone cu douazeci de ani în urma . Ajuns la o garla, el
intalneste o ceata de tigani ,în care se afla si o fata,Marga , care este curioasa de boier,parand ca se indragosteste . La
randul sau , lui Isac ii devine draga tanara , ajungand sa o astepte si sa se uite dupa ea pe oriunde mergea. Vazand
aceasta ,capetenia grupului, Hasanache ,decide sa profite de slabiciunea omului ,planuind sa-l jefuiasca folosindu-se de
Marga , pe care o ameninta ca daca nu ii urmeaza ordinele o va omori . Marga cade în plasa , intrucat ea dorea din tot
sufletul sa-l mai intalneasca pe Neculai , astfel implinind inconstient planul diabolic.Prima lor intalnire are loc în noaptea
de dinainte plecarii lui Isac , la fantana dintre plopi ,situata în apropierea hanului-cetate , unde stabilise cu Marga sa se
intalneasca printr-un joc de cuvinte. Acolo barbatul promite ca ,dupa terminarea traseului , va mai veni ,aducandu-i în
dar o haina de blana de vulpe. Ziua urmatoare ,dupa ce descarca vinul la mosia boierului Canta si primeste banii
cuveniti ,capitanul cumpara haina si ,în acea noapte , revine la fantana, asteptat de Marga .Fata pare insa macinata ,
incarcata de regrete marturisind ,în final , intregul plan al lui Hasanache ,impacandu-se cu gandul ca va muri.Situatia
devine tensionata, caci atacul tiganilor incepe , Isac supravietuind cu greu folosind armele si pe cainele Lupei . Auzind
numeroasele racnete , cei de la hanul Ancutei cea de demult vin în ajutor , sangele de pe colacul fantanii vorbind despre
sfarsitul Margai . Dupa finalul istorisirii , toti amicii sunt tacuti, naratorul fiind singurul fantana mai esxista care are curaj
a intreba daca.

V. Cealalta Ancuta
Cuprins de sfiala dupa povestea lui Isac, meserul Ienache coropcarul admite ca ,intr-adevar, astfel de fapte
fabuloase intamplate în vremea veche nu se mai intalnesc acum ,ca iernile erau mai reci si oamenii mai aprigi.El isi
aminteste cu spaima de ziua în care ,alaturi de doi negustori armeni ,vede o roata de arnauti care pazeau un infractor
legat si batut. Ienache il intreaba pe Costea Caruntu , unul dintre paznici , ce se intampla , primind ca raspuns ca miselul
era Todrita Catana , slujbas la vornicul Bobeica , care avea o legatura amoroasa cu sora acestuia ,Varvara , si ca fusese un
intreg macel în incercarea de a-l aresta, deoarece nemernicul era extraordinar de puternic în lupta . Mesterul ii felicita
pe omul dreptatii , dar este fixat de infractor , ceea ce ii provoaca spaima negustorului. Todrita urma sa fie inchis în
turnul Goliei , iar Varvara dusa la manastirea Agapia pentru a-si plange greseala tineretii. Omul isi continua drmul

2
comercial , ajungand la ulita Goliei , unde se reintalneste cu Costea Caruntu, care este foarte indignat deoarece miselul
scapase chiar si din turnul cel mai bine pazit , trimitand multi soldati pentru prinderea si uciderea lui. Putin confuz si
nelinistit , coropcarul merge mai departe , cerand , din cand în cand , ajutorul oamenilor cu caruta pentru sa se deplasa
pe vreme calduroasa sau pe noapte . Unul dintre acesti carausi se dovedeste a fi chiar cautatul ,care il intreaba cu
agresivitate ce se mai aude despre el la Iasi. Marturisindu-i planurile lui Costea , Ienache este tare infricosat de
consecintele faptelor sale din targ , atunci cand a spus ca Todrita ar trebui spanzurat. Totusi , Catana da dovada de
demnitate , nu tine cont de ce a fost si ii spune mesterului ca are nevoie de ajutorul sau , ca vor merge la Hanu-Ancutei ,
unde el va trebui sa-i dea lui Costea informatii eronate. Infractorul se sfatuieste cu Ancuta cea de demult , care accepta
invoiala , desi este speriata. Confruntarea are loc la podul de la Tupilati , unde , în invalmaseala creata , Ienache nu
intelege nimic din ce se intampla . La finalul relatarii , coropcarul le spune prietenilor ca a aflat ,mai terziu, de la vechea
Ancuta , ca miselul ar fi scapat cu duduca Varvara în tara ungureasca .

VI. Judet al Sarmanilor

Nici de aceatsa data comisul Ionita nu isi poate spune povestea , deoarece intervine un cioban , care admite ca
toate istorisirile au fost frumoase ,dorind sa spuna si el una. Desi razesul este putin indignat , povestea incepe , ciobanul
Constandin Motoc relatand despre un prieten care statea în Fierbinti,pe Siret , fiind în acea vreme stapan pe mosie un
boier vaduvoi numit Raducan Chioru. Acesta este alarmat de situatiile tensionate intre prieten si sotia lui, din cauza
faptului ca omul o suspecteaza de infidelitate si incearca în repetate randuri sa ii faca rau . Drept pedeapsa , Raducan
Chioru il supune la pedepse groaznice , precum capul varat intr-un gard , sau la bici. Cu greu si cu fortele slabite,
chinuitul fuge din sat si se refugiaza în munti , invatand randuielile ciobanilor .Intr-o seara de primavara , el aude glasul
lui Vasile cel Mare ,renumit hot , care i se infatiseaza la coliba , cei doi devenind prieteni . Vasile ii impartaseste patitului
invataturile sale cu privire la mestesugul dragostei , ascultandu-i povestea . Cei doi decid sa se inapoieze în satul cu
pricina , ca negustori cinstiti,pentru a-i da o lectie boierului Raducan Chioru . Asadar , în final , boierul este ucis de cei doi
, care se intorc sub verdeata codrului . Dupa poveste , Constandin se trage deoparte la tohoarca sa , inchis iarasi în
mahnirile sale muntenesti .

VII. Negustor Lipscan

La han vine un personaj enigmatic, care starneste curiozitatea tovarasilor povestitori .Iesind sa vada cine este ,
Ancuta cunoaste un vechi amic , jupanul Damian Cristisor. Cititnd în cartea sa de zodii , mos Leonte isi da seama ca
negustorul este un om bun , de incredere, vrednic si prietenos, asadar el este invitat de prieteni sa stea la masa lor.
Damian le povesteste despre societatea diferita pe care a intalnit-o în Germania, despre numeroasele inventii si
elemente culturale de care cu totii se minuneaza . Trenul este vedeta discutiei , fiind primit cu scepticism , mai ales de
ciobanul Constandin , care refuza a crede existenta unei astfel de „carute de foc” . De asemenea , prietenii
complimenteaza educatia nemteasca , dar sunt impresionati negativ de lipsa de varietate culinara , reiesind
patriotismnul lor , dragostea de Moldova . Negustorul lipscan le povesteste , de asemenea, ca pe drum a dat toate
baiderele rosii pe care le luase pentru a scapa fie de hoti , sau de vamesi . În final , jupanaul ii daruieste Ancutei un
colier , aratand-r tuturor ca cea mai frumoasa hangita.

3
 VIII. Orb sarac
Dinspre carutele jupanului Cristisor intra în han o batrana si un orb , care se alatura povestitorilor. Matusa
Salomia povesteste ca batranul se tine dupa ea de la Radauti, rugand-o sa-l lase la Iasi . Comisul Ionita se pregateste a
spune marea lui poveste , dar intai doreste ca orbul sa ii cante la cimpoi, pentru a-i dovedi ca nu este un simplu cersetor
care doar mananca si bea . Batranul incepe o melodie de jale despre trei ciobani care coborau turmele de oi , iar doi
dintre ei aveau ganduri rele asupra celuilalt. Deprimati de melodie, ciobanul , calugarul Gherman, dar si naratorul insep
sa lacrimeze, iar Ionita il mustra pe orb , dorind o cantare mai vesela . Cantaretul se scuza , sustinand ca a fost blestemat
sa cante mai intai acest imn solemn de niste baci, de la care l-a invatat. Cu acest prilej , orbul povesteste traseul sau în
viata , ca inca de mic a plecat în lume , ca s-a asociat cu un cersetor ce se prefacea orb pentru a lua bani ,dar Dumnezeu
il ajuta fiindca era un credincios loial. În breasla orbilor a descoperit mestesugul cantarilor si cel al breslei. Dar timpul
trecuse si oriunde dorea se ajunga, acel loc nu mai exista sau fusese redenumit fara stiinta lui. Orbul a umblat atunci
intreband de un han-cetate, de demult , pe care il cunostea inca de copil , el fiind indrumat catre Hanu-Ancutei. El se
duce sa se inchine la Sf.Paraschiva , despre care a auzit infaptuirea unei minuni pe vremea copilariei sale: Un voievod al
tarii Moldovei nesatul si egoist, Duca-Voda , avea neistovite pofte , jefuind si omorand oameni nevinovati. Credinciosii s-
au dus la moastele Sfintei si au scaldat racla în lacrimi , iar în acea noapte a venit demonul la Curtea Domneasca si l-a
rapus pe Duca-Voda, alaturi de tarani nemultumiti. La aceasta poveste s-a intamplat un lucru neasteptat: Ancuta s-a
apropiat de orb , i-a luat mainile si l-a intrebat daca el este cumva ratacitorul Constandin,deoarece auzise aceasta
poveste de la mama ei . Emotionat , batrnul incuviinteaza , apucandu-se a manca din friptura.

IX. Istorisirea Zahariei Fantanarul

În timp ce orbul povestea , iar Ancuta ii cuprindea mainile , Lita Salomia este indignata de faptul ca batranul
primeste prea multa atentie ,sugerand ca altii au , de asemenea , în spatele lor , povesti de ascultat , nu ca acel batran
misel. Ea arata cu inteles catre Zaharia fantanarul , starnind curiozitatea lui Ionita , dar si a naratorului . Mai mult silit de
batrana , omul incepe a istorisi intamplarea lui de construire a unei fantani pentru boierul Dimachi , ce urma sa
organizeze o vanatoare alaturi de Calimah-Voda. Atunci cand cei doi se intalnesc ,voievodul observa semne de plans pe
fata Aglaitei , fata lui Dimachi si o intreaba de ce plange, boierul intervenind spunand ca e de la sfiala.Fantanarul o vede
plangand în padure si o intreaba ce are , ea marturisind ca vrea sa-si ia zilele în fantana, deoarece nu poate fi alaturi de
iubitul ei Ilies Ursachi ,care nu era pe placul lui Dimachi.Speriat ,Zaharia o sfatuieste sa nu faca asta , venind cu un plan
pentru a-l convinge pe Voda sa ii cununeze. Domnul insa isi da seama de motivul suferintei fetei inca de la prima lor
intalnire , intrebandu-l cu talc pe Dimachi , în cadrul vanatorii , unde ii este fiica. În acel moment, fantanarul isi ia
vergeaua cu care gasise locurile cu apa ,intrptand-o catre coliba de frunzar care era randuita Domniei. Chiar acolo se
aflau cei doi amorezi , cerand iertare domnitorului . Impresionat de intamplarea magica , Calimah decide sa ii cununeze .
Povestea este intrerupta de nechezul demonic al calului lui Ionita si patrunderea unui vant ciudat , care ii nelinisteste pe
toti .Salomia face cruce si scuipa de trei ori pentru a alunga spiritele rele , iar tovarasii decid sa se culce, uitatand cu
desavarsire de povestea pe care Ionita dorea sa o istoriseasca inca de la inceputul intalnirii.