HANUL ANCUȚEI

-de Mihail Sadoveanu-

DOLHA RAREȘ
CLASA A X-a E
 I.IAPA LUI VODĂ

Comisul Ioniță povestește cum, în tinerețea sa, a trebuit să

meargă până la Vodă pentru a i se face dreptate, legat de o problemă
cu pământurile pe care le-a moștenit. Pe drum s-a oprit la Hanul
Ancuței și i-a împărtășit unui străin (boier) problema sa,
concluzionând că dacă Măria Sa nu-i va face dreptate „să poftească
Măria Sa să-mi pupe iapa nu departe de coadă!”.
Acesta își continuă drumul și ajunge la curte. Este primit imediat
la Vodă, și face o plecăciune. Domnul îi cere să se ridice, și auzindu-i
vocea comisul își dă seama fulgerat că era chiar boierul de la han, dar
nu era supărat de cele spuse. Încrezător, Ioniță îi arată hârtiile,
spunându-și pricina.
Vodă îi dă dreptate, dar, amuzat, domnitorul îl întreabă ce ar fi
făcut dacă nu ar fi fost de acord cu el, iar el a zis ca nu-și dă cuvântul
înapoi și ,,iapa-i peste drum."
 SPAȚIUL: Iași
 CEREMONIALUL: ” - si mai ales din vremea tineretelor
mele... raspunse razasul, serios. Pe vremea, aceea, tot în acesta
loc ne aflam, în preajma focurilor si a caralor cu must, cu alti
oameni care acuma-s oale si ulcele; si-n jurul nostru umbla
Ancuta cealalta, mama acesteia, care si ea s-a dus într-o lume
mai putin vesela, în vremea aceea stam eu nacajit foarte, într-o
zi, în usa hanului, cu oala în mâna stânga si cu frâul iepei în
dreapta...”
 NARATORUL: Comisul Ioniță
 ATMOSFERA: “tot în acesta loc ne aflam, în preajma focurilor
si a caralor cu must”
 II.HARALAMBIE

Gherman fusese crescut doar de mamă, căci tatăl murise. După

decesul mamei, acesta ajunge la mănăstirea Durăului și se călugărește.
Călugărul Gherman frecventa periodic biserica Sf.
Haralambie din Iași. Hramul acestui lăcaș de cult provenea de la
numele unui arnăut, Haralambie, care devenise haiduc. Pentru a-l
pedepsi, Vodă Ipsilanti trimite chiar pe fratele acestuia, Gheorghie
Leondari (care era comandant al gărzii domnești) să îl captureze.
Haralambie este găsit la casa lui Gherman, care era copil, și este ucis.
Cuprins de remușcări pentru fapta comisă, Gheorghie Leondari
solicită domnitorului să accepte retragerea sa din funcție și apoi
construiește biserica Sf. Haralambie în memoria fratelui său.
 SPAȚIUL: Iași
 CEREMONIALUL: ” Acel Haralambie era un arnaut
domnesc. si-asa, prea cinstite comise Ionita, într-o buna zi
Dumnezeu a vrut sa-si urasca slujba la poarta Domniei si sa
intre în codru, cu tovarasi, cum era obicei pe-atunci. S-asa cum
se afla, cu seleaful stapânirii pe el si cu strai înflorit, a prins a
lovi curti boieresti si sate si-a lua mare dobânda.”
 NARATORUL: Călugărul Gherman
 ATMOSFERA: ” Cu ulcica-n stânga, comisul Ionita îsi
mângâie cu doua degete de la mâna dreapta mustatile rusinate.”
 III.BALAURUL

Naratorul-martor, moș Leonte, povestește că în satul Tupilați a

trăit un boier mare, numit Bolomir. Se însurase de mai multe ori, dar
din cauza caracterului răutăcios nevestele l-au părăsit sau au murit.
Prima, era fiică de boier și nu l-a putut răbda, întorcîndu-se la părinții
ei. A doua, era văduva unui grec, Negrupunte, și a murit după doi ani.
Boierului i se dusese veste rea prin preajmă și toate femeile
fugeau de el. Dar, cu toate acestea, boierul se căsătorește și a treia
oară, de data asta cu o fată tânără de doar șaptesprezece ani, pe nume
Irinuța, venită de la Iași. Într-o zi, boierul veni la tatăl lui Moș Leonte
și-i povesti despre comportamentul nevestei, spunându-i că o
bănuiește că îl înșeală cu fiul vornicului Alexăndrel Vuza. Moș
Leonte, de teamă ca femeia să nu pățească ceva rău, nu-i spune
adevărul, îl lămurește că sunt lucruri inventate.
În acel moment, ca dintr-un nor de pulbere, sosește boierul cu
slujitorii săi, poruncește ca zodierul să fie jupuit de piele pentru
trădare, iar Irinuța și iubitul ei să fie legați de roțile căruței și duși în
fugă până la Iași, până la Mitropolie. Dar, conița Irinuța a ripostat la
înfruntat pe bărbatul ei, moment în care natura, cerul s-au schimbat,
au mugit văile și un balaur înfiorător a venit și l-a inconjurat pe boier,
aruncându-l într-o groapă. De aici i s-a tras moartea boierului, iar de
Irinuța blondă și drăgălașă nu s-a mai auzit nimic vreodată.
 SPAȚIUL: Tupilați
 CEREMONIALUL: ” Când am vazut întâi balaurul... grai cu
liniste mos Leonte. Eram asa, flacau trecut de douazeci de ani, si
parintele meu ma învata mestesugul lui, caci si el a fost zodier si
vraci care nu se mai afla pe lume”
 NARATORUL: Moș Leonte
 ATMOSFERA: ” nu se mai gaseste alt han ca acesta cât ai
umbla drumurile pamântului”
 IV.FÂNTÂNA DINTRE PLOPI

Căpitanul Neculai povestește despre istoria care se întâmplase

cu el atunci când era îndrăgostit de o țigancă pe nume Marga care și-a
sacrificat viața pentru a-l salva.
 SPAȚIUL: Hanul Ancuței
 CEREMONIALUL: ” Domnilor si fratilor, a vorbit capitanul
Isac de la Balabanesti, - ascultati ce mi s-a întâmplat pe-aceste
meleaguri, când eram tânar. De-atuncea au trecut ani peste
douazeci si cinci. Catastihul acelor vremuri a început sa mi se
încurce. Eram un om buiac si ticalos.”
 NARATORUL: Căpitanul Neculai
 ATMOSFERA: ” . Lautarii se sculasera din cotloanele lor si-si
sticleau dintii;”
 V.CEALALTĂ ANCUȚĂ

Ienache coropcarul povestește despre un răzaș nebun, pe nume

Todoriță Catana care a evadat din turnul Golia și a răpit-o pe Varvara,
sora lui Costea Căruntu.
 SPAȚIUL: Iași
 CEREMONIALUL: ” Înca parea cuprins de sfiala dupa
istorisirea capitanului Neculai Isac. Totusi vocea lui ne-a
desteptat la viata acelei ore. si asteptând-o pe Ancuta, cu oale
noua si vin proaspat, am prins a ne apropia cu vorbe unii de altii.
Un fior de vânt sosi între noi din valea Moldovei. M-am dat
lânga vatra, am împuns si-am zadarât cu vreascuri focul atipit în
blanita-i de spuza”
 NARATORUL: Ienache Coropcarul
 ATMOSFERA: ” si asteptând-o pe Ancuta, cu oale noua si vin
proaspat, am prins a ne apropia cu vorbe unii de altii.”
 VI.JUDEȚ AL SĂRMANILOR

Un cioban de la Rarău pe nume Costandin Motoc povesteste

viata prietenului sau. Sotia acestuia fusese luata de un boier dar pe el
l-au torturat. Stand in munte il intalneste pe Vasile cel Mare poreclit
hotul. Acesta se duce impreuna cu tanarul in sat si il omoara pe boier.
 SPAȚIUL: Rarău
 CEREMONIALUL: ” Dar eu râd, caci mi-am adus aminte de-
un prietin, carele mi-a spus ca, dac-oi trece pe la Hanu Ancutei,
sa beau o oala de vin, sa beau doua, pan' ce-oi vedea tulbure si
sa nu spun la nimeni ce i s-a întâmplat lui într-o vreme, pe
locurile acestea. Mi-a povestit câte a patimit. Dar pot spune ca,
bând atâta vin cu o asemenea oala, nu-mi mai pot aduce decât cu
greu aminte de-o întâmplare ca aceea.”
 NARATORUL: Constandin
 ATMOSFERA: ” S-a ridicat din tohoarca lui, de la un protap,
un om matahalos, si s-a aratat în lumina focului pasind leganat.”
 VII.NEGUSTOR LIPSCAN

Un negustor pe nume Damian ajunge la han împreună cu

tovarășii de drum. Acesta se așază la foc și povestește despre
drumurile sale din Germania.
 SPAȚIUL: Germania
 CEREMONIALUL: ” - Daca doresti, capitane Neculai, vorbi
el, am sa-ti spun cum mi-au fost petrecerile mele prin tari
straine. Fiind de Cel de sus rânduit într-o cinstita breasla ca
aceea în care ma aflu, acuma câtiva ani am ajuns cu bine la o
stare multamitoare si la putina avere”
 NARATORUL: Damian
 ATMOSFERA: ” În sfârsit venise acel mult dorit ceas, când
puteam sa ma pregatesc a asculta cu mare placere istorisirea”
 VIII.ORB SĂRAC

Un orb, vrând să ajungă la Iași, la Sf. Paraschiva, poposește la

un Hanul Ancuței unde este invitat de comisul Ioniță să cânte din
cimpoi. Primul cântec pe care acesta îl cântă este foarte trist si spune
ca ciobanii care l-au învățat acest cântec "l-au si legat cu blastam sa
nu-l uite niciodata si, de cate ori a suna din cimpoi, sa-l zica mai intai
pe acesta". Le povestește apoi despre peregrinările lui prin lume în
tovărășia unor cerșetori și despre dorința lui de a se întoarce pe
meleagurile natale după mulți ani. Nemaigasind pe nimeni dintre
neamurile și cunoscuții lui el pornește spre sf. Paraschiva și astfel
poposește la han.
Le povestește celor de la han cum, sf. Paraschiva a făcut o
minune și l-a alungat de la domnie pe domnitorul Duca Voda care
pusese biruri foarte grele pe care oamenii nu le puteau plăti. Duca
Voda, fugar fiind ajunge chiar la acel han unde stau ei și când cere de
mâncare i se răspunde că nu au nimic deoarece le-a luat tot
domnitorul. Acesta pleacă și moare căzând într-o râpă. Hangița își
aduce aminte că auzise și ea această povestire de la mama ei și îl
recunoaște în persoana orbului pe Constantin.
 SPAȚIUL: Iași
 CEREMONIALUL: ”Cu totii ne miscaram, ca si cum am fi
vrut sa ne apropiem mai bine de foc. Orbul îsi rasuci trupu-ntr-o
lature si sorbi din oala. Apoi obrazul i se întoarse iar spre noi si
zâmbi în noaptea-i prelunga. Puse oala la pamânt si se aseza
turceste lânga ea. Trase spre el pliscul cimpoiului si umfla c-un
rasunet adânc foiul”
 NARATORUL: Orbul
 ATMOSFERA: ” parând a asculta cu mare luare-aminte zvoana
si vocile de la focul nostru.”
 IX.ISTORISIREA ZAHARIEI
FÂNTÂNARUL

Lița Salomia, în timp ce Zaharia aprobă ce spune aceasta.

 SPAȚIUL: Păstrăveni
 CEREMONIALUL: ” lita Salomia începuse a nu mai avea
astâmpar, rupându-si degetele si muscându-si buzele. Apoi când
Ancuta i-a sarutat acelui pribeag mâna, punându-i dinainte alte
fripturi si placinte, nu se putu opri sa nu mormaiasca felurite
vorbe catra noi, cei mai aproape de dânsa.”
 NARATORUL: Lița Salomia
 ATMOSFERA: ” a, punându-i dinainte alte fripturi si placinte,
nu se putu opri sa nu mormaiasca felurite vorbe catra noi, cei
mai aproape de dânsa.”