Structura si compozitia povestirii

‘’Iapa lui Voda’’

De Mihail Sadoveanu

In cadrul creaţiei sadoveniene un loc aparte îl ocupă opera „Hanu

Ancutei’’.Acest volum cu o structură aparte în care se intersectează mai multe
planuri narative, prin intermediul povestirilor istorisite de drumeţii poposiţi la
han, creează o atmosferă unică, în care vraja cuvântului ne dezvăluie oameni şi
întâmplări din timpuri îndepărtate.
Din acest volum face parte şi povestirea „Iapa lui Vodă”, care cuprinde o
întâmplare istorisită de comisul Ioniţă şi petrecută în tinereţea sa, când Vodă
Mihalache Sturza i-a făcut dreptate.
Opera literară „Iapa lui Vodă” este o povestire în ramă sau inserţie, deoarece
conţine două planuri narative, care se întrepătrund.
Naraţiunea cadru , care poate fi socotită o expoziţiune, fixează vag câteva
repere temporale şi spaţiale ale povestirii. Acţiunea este plasată într-un timp
îndepărtat şi imprecis localizat: „într-o toamnă aurie”, cu rod bogat în podgorii.
Spaţiul este mult mai precis delimitat, la Hanul Ancuţei, în Ţara – de – Jos a
Moldovei, han care impresiona prin aspectul său de cetate, dar şi prin atmosfera
de ospitalitate creată de frumoasa hangiţă.
După ce îl introduce pe cititor în atmosfera locului, naratorul – autor aduce în
prim – plan un personaj care, prin plăcerea de a povesti, devine sufletul grupului
format din cei nouă drumeţi poposiţi la han. Este vorba de comisul Ioniţă, răzăş de
la Drăgăneşti, gata oricând de drum, deşi farmecul poveştilor îl ţinea pe loc.
El este naratorul unei întâmplări, petrecute demult, pe vremea tinereţii sale,
care se leagă de iapa sa, moştenire din iapa lui Vodă. Întâmplarea s-a petrecut la
acelaşi han, dar pe vremea celeilalte Ancuţe.
În al doilea plan narativ este conturat Vodă Mihalache Sturza , personaj real din
istoriaMoldovei.
Sosirea lui la han în ipostaza unui mare boier constituie intriga întâmplării
narate de comisul Ioniţă. El este bucuros de închinarea comisului, apropiat de
oameni, cărora le ascultă păsurile, are simţul umorului fiindcă nu se supără de
gluma răzeşului. Comisul Ioniţă îi povesteşte nedreptatea pe care o suportă din
pricina unor pământuri care i-au fost luate pe nedrept, arătând că ultima speranţă
este domnitorul la care merge să i se facă dreptate.
 După plecarea boierului, răzeşul mai poposeşte puţin la han, iar a doua zi
pleacă spre Iaşi la Curtea Domnească, unde este primit de Vodă. Aceste momente
constituie desfăşurarea acţiunii. Punctul culminant al acţiunii îl constituie
constatarea că domnitorul este chiar boierul de la han. Speriat pe moment,
răzăşul îşi revine repede, văzând bunăvoinţa domnitorului, care cercetează toate
înscrisurile acestuia şi trimite cu el un slujbaş ca să-i facă dreptate.
Comisul nu se sfieşte să-i repete domnitorului cele spuse la han:
„Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum!”Aceste momente constituie
deznodământul celei de-a doua povestiri. Se revine la primul plan narativ, comisul
îndemnându-i pe ascultători să se uite la calul lui „ca la un lucru rar”, deoarece
este moştenire din „iapa lui Vodă.
În final, ascultătorii se pregătesc să asculte o nouă poveste.
Scriitorul utilizează procedeul povestirii în ramă, inserând o povestire în interiorul
alteia. Cele doua planuri narative alterneaza, iar in interiorul fiecarui plan se
foloseste inlantuirea, deoarece intamplarile sunt narate in ordine cronologica.
În text pot fi identificaţi doi naratori. Primul plan aparţine autorului; al doilea
narator este comisul Ioniţă, care povesteşte la persoana I, sporind astfel
autenticitatea faptului trait.
Relaţia dintre narator şi ascultători este strânsă, creându-se un gen de atmosferă
a povestirii în care este captivat şi menţinut interesul ascultătorului.

EXPOZITIUNEA:

 ,,Hanu – Ancutei’’  este o colectie de noua povestiri scrise de Mihail

Sadoveanu , auzite la Hanu - Ancutei si transmise din generatie in generatie. Una
dintre ele este ,,Iapa lui Voda’’.
        Iar asta se intampla intr-o ,,departata vreme’’ , cand se spune ca au cazut ploi
naprasnice vara , iar culturile de toamna au fost pe masura.
        In acel an s-au adunat la Hanu-Ancutei toti oamenii ce veneau din ,,Tara de
jos’’ cu vin in care si voiau sa ajunga in ,,Tara de sus’’ , Moldova. Stateau la focuri
si parleau ,,hartane’’ de vitel sau de berbec , ,,ori clean si mreana din Moldova’’.
Se simteau la adapost caci acest han semana cu o cetate si ,,nici habar n-avea
dinspre partea hotilor’’.
        Iar in aceste zile ,,grase si vesele’’ statea nemiscat acolo un razas strain caruia
ii placea voia buna si veselia. Era un om inalt, carunt, nici tanar nici batran si cu
fata ,,adanc brazdata’’. Avea niste ochi ageri si o mustata tusinata. Se vedea ca
este un om trecut prin viata si sociabil.
           
INTRIGA:

Il chema Ionita comisul , era de la Draganesti si venise pe un cal roib , pintenog

de trei picioare si slab  i se puteau numara oasele , si care statea cu ,,saua
nalta’’ ,,intr-un dos de parete’’. Desi arata astfel comisul se lauda cu el spunand ca
nimeni nu mai are cal ca al dumnealui. Mos Leonte aproba in batjocura . Comisul
Ionita nu a fost de acord cu replica lui Mos Leonte si-si lauda din nou calul
spunand ca este dintr-o vita aleasa si se trage dintr+o iapa la care s-a uitat cu
uimire chiar Voda Mihalache Sturza. ,,Este o istorisire pe care as pute a sa v-o
spun’’ completa comisul. Auzind provocarea comisului Mos Leonte il asigura ca va
fi ascultat si il ruga sa isi inceapa povestirea.

DESFASURAREA ACTIUNII :

Comisul Ionita isi incepu istorisirea amintindu-si de vremurile tineretii cand se

afla tot la Hanu-Ancutei , insa la care era hangita alta Ancuta, mama acesteia.
Venise cu iapa pe care tot o lauda si statea cu alti oameni care ,,acuma-s oale si
ulcele’’. Deodata toti cei prezenti vazura un boier iesind dintr-o drosca si
indreptandu-se spre ei. Era un boier voini , cu barba rosa , si cu un lantug de aur la
gat. Politicosi , oamenii il invitara la masa s-ii spusera Ancutei sa-i aduca o iala cu
vin pe care a platit-o comisul ,,trei parale’’.Intrand in vorba razasul incepu sa i se
planga boierului de o ,,pricina’’ pe care a mostenit-o de lsa stramosii sai. Era vorba
despre un vecin de la Draganesti care i-a furat pe nedrept o bucata de pamant .
Hotarat, Ionita comisul insista spunand ca este an stare sa mearga, inarmat cu
acte si dovezi,  si la Voda , iar daca nici el nu-i va face dreptate  sa-i pupe iapa nu
departe de coada.La aceasta replica toti cei prezenti ancepura sa rada , inclusiv
boierul.
PUNCTUL CULMINANT :

Pus pe fapte , razasul pleca , iar a doua zise infatisa la curte spalat si aranjat.
Imediat o sluga aparu si-l intreba cu ce treaba a venit. Dupa ce auzi totul soldatul
ii dadu voie sa intre in camera lui Voda.
Luandu-si inima in dinti , comisul intra si cazu in genunchi in fata domnitorului.
Acesta ii porunci imediat sa se ridice , iar razasul recunoscu mai intai vocea iar
apoi fata boierului de la han. Dupa ce ii arata toate actele si dovezile pe care le
avea domnitorul ii recunoscu dreptatea si imediat trimise sluga la locul faptei
pebtru a clarifica lucrurile. Inainte de a pleca boierul il lua deoparte pe comis si-l
intreba ce s-ar fi intamplat daca nu i se facea dreptate. Ionita comisul , vazand ca
boierul are simtul umorului , raspunse hotarat : ,,Eu vorba nu mi-o iau inapoi.
Iapa-i peste drum’’.
Mult haz a facut voda pe raspunsul razasului si batandu-l iar pe umar isi aminti
de oala cu vin rosu pe care i-o plati comisul la han.

DEZNODAMANTUL :

Si iata de aceea se mandreste acum Ionita comisul cu roibul sau : pentru ca se

trage din iapa lui voda , care era si ea tot si rancheza si ea tot la fel speriind o alta
Ancuta.