Mihail SADOVEANU 

Hanu Ancutei
Definitie: Povestirea in rama (povestirea in povestire sau povestire cu cadru) este o
categorie a genului epic, in care interesul se centreaza asupra situatiei neobisnuite povestite
si nu in jurul personajelor.
Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, iar principala modalitate de expunere
este evocarea. -aducerea-aminte
Spatiul desfasurarii actiunii este unul privilegiat si ocrotitor (un topos=spațiu in care mai
multi povestitori relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit si
desfasurand o arta a discursului memorabil.
În volumul "Hanu-Ancutei", Mihail Sadoveanu recurge la la tehnica literara numita poveste in
poveste sau povestire in rama, sau naratiune in naratiune, deoarece in cadrul firului epic al
volumului intervin istorisiri relatate de fiecare data de alt oaspete de la hanul Ancutei, acesta
particularizandu-se printr-un stil propriu.
În textul epic, întâmplările pot fi organizate pe mai multe planuri narative. Fiecare plan
surprinde un alt fir narativ, o succesiune de întâmplări desfășurate într-o ordine logică și
temporală.
Între planurile narative se realizează legături prin procedee specifice. Inserția este procedeul
de includere a unei povești în interiorul alteia.
Numit și povestire în ramă, utilizarea inserției presupune asigurarea unor legături între
planuri.

Personajele-povestitori sunt fie participanti direct, fie martori ai intamplarilor istorisite cu

placere si cu ambitia ca povestirea lui va fi mai impresionanta decat cele anterioare,
deoarece "Cine le spune mai frumos, acela are lauda mai mare", sustine comisul Ionita.

"IAPA LUI VODA," este o snoava  având începutul de basm, si se afla in deschiderea
volumului. Intamplarile acestei povestiri s-au petrecut "intr-o indepartata vreme, demult",
avand inceputul de basm, cand oamenii au vazut "un balaur negru in nouri" si niste pasari
mari, venite "din ostroavele de la marginea lumii", care vesteau razboi si belsug la vita de
vie. ,,Atata vin s-a facut in Tara-de-Jos, ca nu mai aveau oamenii "unde sa puie mustul" si-
au pornit s-aduca vin spre munte, "s-atuncea a fost la hanul Ancutei vremea petrecerilor si a
povestilor".
Mos Leonte remarca faptul ca Ancuta cea tanara este "tot ca ma-sa de sprancenata si de
vicleana ().rumena la obraji, cu catrinta-n brau si cu manicile suflecate: impartea vin si
mancari, rasete si vorbe bune".
Comisul Ionita venise calare "pe un cal vrednic de mirare. Era calul din poveste, inainte de a
manca tipsia cu jar. Numai pielea si ciolanele () cal roib, pintenog de trei picioare", este demn
de respect, pentru ca se trage "dintr-o vita aleasa". intamplarea povestita are legatura cu
iapa din care se tragea acest cal, se intamplase pe vremea lui Mihai Voda Sturza si-l are ca
protagonist pe comisul Ionita atunci cand era tanar si cand hangita era "Ancuta cealalta,
mama acesteia".
Dupa ce se odihnise la han, fiind gata de plecare, comisul Ionita inchina oala cu vin si ureaza
sanatate unui boier care tocmai se oprise la han si care il intreaba de unde este si incotro se
duce. Ionita ii relateaza ca este razes din Draganesti, de langa Suceava si avea de gand sa
mearga la Voda, ca sa-i rezolve un necaz mostenit de generatii. Procesul pe care-1 avea de
multi ani cu un "corb mare boieresc" era pentru pamantul mostenit din mosi-stramosi, iar
acum mergea la Voda "sa-mi faca dreptate", ducand cu el toate documentele doveditoare. Iar
daca nici Voda nu-i va face dreptate, "atunci sa pofteasca maria sa sa-i pupe iapa nu departe
de coada!".
Ajuns la Curtea Domneasca, Ionita constata ca boierul cu care vorbise la hanul Ancutei era
insusi Voda. Acesta, dupa ce cerceteaza actele comisului, ii face dreptate si-l intreaba ce s-
ar fi intamplat daca nu i-ar fi rezolvat necazul. Atunci, comisul Ionita ii raspunde razand: "Eu
vorba nu mi-o iau inapoi. Iapa-i peste drum!".

De aceea, spune el acum, toti trebuie sa se uite "ca la un lucru rar la calul meu cel roib,
pintenog de trei picioare", pentru ca el se trage din iapa lui Voda.
Opera Hanul-Ancutei apare in anul 1928 si dezvaluie arta narativa sadoveniana.Este un
roman construit pe tehnica povestirii in povestire.Cele noua povestiri sunt unificate intr-o
ramura.Aceasta fixeaza timpul,spatiul,prezinta cei noua povestitori,prin intermediul descrierii
si al naratiunii.Exista astfel doua planuri narative.Prin procedeul insertiei autorul include o
povestire in interiorul alteia.insertia este anuntata prin constructia 'asta e o poveste pe care
as putea sa v-o spun daca ma ascultati'.Cand firul epic se intrerupe din cauza alternantei
celor doi povestitori reluarea se face prin enunturi. Ultima constructie asigura pe langa
alternanta si inlantuirea logica a secventelor fiecarei naratiuni care se realizeaza prin
expresiile'laca,pe urma,dupa'.Datorita structurii sale binare in text apar doi naratori:
-primul se indentifica cu autorul si infatiseaza timpul,spatiul atmosfera,oamenii de la han;
-al doilea este comisul care relateaza o intamplare de demult a carei eroi au fost;

Primul plan narativ,descrierea insista asupra timpului,o toamna aurie dintr-o vreme
indepartata.Localizarea temporala este vara nedeterminata asemanatoare celor din
basme.Spatiul este unul real,hanul cu ziduri groase ca de cetate, la o intreteiere de mari
drumuri ce duc spre Iasi,capitala Moldovei.Calatorii adunati la han sunt ospatati de Ancuta
cea tanara,hangita la fel de sprintena si frumoasa ca si mama sa.

Printre oaspetii de la han se afla Ionita comisul de la Draganesti,al carui cal starneste uimirea
tuturor.provocat de mos Leonte,zodierul,rezesul se lauda cu descententa calului sau din Iapa
lui Voda.

Acum incepe al doilea plan narativ in care istorisirea comisului se deschidecu evocarea
vremurilor de odinioara.Aceste sunt asemeni vremurilor prezente,doar ca foarte necajit de
nedreptatiile indurate,comisul, calare pe iapa sa pornise spre dimnie in cautarea dreptatii.

Planul narativ este intrerupt de o pauza descriptiva ce surprinde frumusetea

peisajului.Nechezatul calului ii ofera comisului prilejul de a-si relua istorisirea din
trecut.Poposind la han,Ionitza se intalneste cu un boier caruia ii relateaza scopul calatoriei
sale spre Voda.Daca nici Voda nu-i face dreptate razesul spune pe sleau ca acesta sa-i pupe
iapa nu departe de coada.Intr-o scurta reenire la planul I,autorl consemneaza reactiile

hangitei.

Actiunea este structurată în 2 planuri:

    Primul este planul prezentului care infătisează vestitul han al Ancutei plin de călători în
care,pe lângă mâncarea gustoasă si vinul vechi de Moldova, oamenii ascultă întâmpăari iesite
din comun, petrecute demult.
   Al 2-lea plan este planul trecutului, în care apare acelasi han, dar hangită este cealaltă
Ancută,iar comisul Ionită este mult mai tânăr, are un alt cal devenit celebru, prin faptul că
fusese cunoscut de însusi domnul Mihalache Sturza.Acest procedeu narativ al insertiei unei
povesti în interiorul altora, se numeste povestire în ramă, sau povestirea cu sertare,si a fost
preluat din tehnica cinematografică.Povestirea introdusă în povestorea ramă este anuntată
prin formule specifice de genul:
Asta-i o poveste pe care am sa v-o spun...                                                         
Dacă veni vorba, am să vă povestesc...
    Continutul de idei cuprinde faptele relatate în ordine cronologică si în mod gradat
structurat în cele 5 momente ale actiunii.
    Expozitiunea:fixează locul,timpul si personajele acsiunii.
    La hanul Ancutei,descris cu multe detalii de autor. Se adună mullti călători,dintre care 9,
istorisesc întâmplări de demult, printre care se află si povestirea despre iapa lui Vodă.
Povestitorul este comisul Ionită, un călător ce poposise mereu la acest han si a cărui
povestire cuprinde fapte petrecute demult în uimirea lui Mihai Vodă Sturza.
    Intriga:acest personaj principal,prezent în ambele planuri, întâlneste la han un boier cu
care bea o oală de vin,mărturisindu-i un mare necaz al său:era neândreptătit de vecinii săi,de
generatii întregi în legătură cu proprietatea asupra unei bucăti de pământ. De accea pornise
spre Curtea Domnească cu o ultimă sperantă , aceea ca Vodă să-i facă dreptate.Ba mai mult,
s-a lăudat că o să-i spună lui Vodă să-i pupe iapa nu departe de coadă,în caz că Vodă nu-i va
face dreptate.

    Desfăsurarea actiunii:
    Boierul este uimit de cele aflate si se desparte de noul său prieten, părăsind hanul.
    La putin timp, comisul Ionită porneste si el spre Iasi, unde ajunge spre seară, urmând ca a
2a zi să fie primit de Vodă. Ajuns în fata acestuia, i se pare cunoscută vocea, apoi si
înfătisarea acestuia, recunoscând îndată pe boierul de la han. Pentru o clipă si-a pierdut
curajul, dar apoi si-a revenit, încercând să-l convingă prin documente vechi, că are dreptate.
Acest moment în care comisul Ionită îsi dă seama că Vodă este boierul de la han, reprezintă
punctul culminant al povestirii.
 Deznodământ:
   Deznodământul este fericit, fiind că Vodă dă dreptate, trimitând un slujbas la Drăgănesti cu
poruncă să-si facă rânduială cu pământurile pentru care se judecaseră strămosii comisului.
Foarte multumit,comisul Ionită îngenunchiază si sărută mâna măriei sale, dar acesta îl întreabă
râzând ce făcea dacă nu-i dădea dreptate. Răzesiul i-a răspuns tot râzând că nu-si ia vorba
înapoi. Vodă nu s-a supărat, ci si-a amintit de oala cu vin băută la hanul Ancutei.
   Legătura dintre cele 2 planuri este motivul pentru care comisul Ionită a povestit această
întâmplare si anume: calul său care avea un aspect ciudat, atrăgând privirea călătorilor,
provenea din acea iapă celebră, cunoscută de însusi Vodă Sturza.
    Personajele sunt 9 călători opriti la hanul Ancutei, unde fiecare va spune o poveste.
Personajul principal al povestirii „Iapa lui Vodă” este comisul Ionită, prezent în ambele
planuri, conturat prin toate mijloaele caracteristice:directe si indirecte. Portretu fizic este
conturat prin caracterizarea directă făcută de autor prin descriere: „Era un om înalt,cărunt,cu
fata uscată si adânc brăzdată”. Detaliile se adaugă succesiv, printr-o însusire de epitete:
„Avea mustata tusinată,ochi mititei si negriciosi”. El relatează întâmplarea despre iapa lui
Vodă, la persoana 1, pe un ton subiectiv, devenind personaj narator. Din felul cum povesteste
se desprind trăsăturile ce alcătuiesc portretul moral. Faptele sale se petrec însă în tineretea
sa, iar trăsăturile sunt specifice acestei vârste:„Era curajos,prietenos,spătos,plăcându-i să
bea si să stea la povesti cu toti călătorii, era vesel, hotărât, corect, vrând să-si facă dreptatea
la care râvniseră si strămosii săi”.
    Aceste calităti reies din caracterizarea indirectă, din fapte si vorbele sale si îl vor ajuta să
reusească. De aceea Vodă îl apreciază, fiind impresionat de bunul simt al omului din popor
care stie să respecte un boier ca el si care este un om plăcut,generos si cu harul povestirii.
    Povestirea demonstrează ,marele talent literar al scriitorului Mihail Sadoveanu.

Povestire – specie a genului epic relatând faptele din punctul de vedere al unui narator care
este martor sau participant direct la evenimen tul povestit.
Hiperbolă – figură de stil rea lizată printr-o exagerare in tenţionată, cu ajutorul căreia se
fixează o percepţie mărită a unui obiect. Hiperbola arată atitudinea subiectivă a autorului faţă
de aspectele din realitatea la care se referă.
Ficţiune (lat. fictio, „născocire“, „invenţie“) – creaţie care prezintă fapte, personaje,
întâmplări etc. imaginare. Caracterul ficţional al unui text nu exclude introducerea unor
elemente de realitate, care pot intra, într-un grad mai mare sau mai mic, în textul literar.
Text ficţional/ text nonficţio nal – diferenţa dintre cele două tipuri de text este următoarea:
în timp ce textul ficţional nu trimite la un anumit referent care să aibă corespondent în
realitate, ci la unul ima ginar, textul nonficţional transmite ceva despre un referent care
aparţine realităţii.