UNITATEA IV: CE ESTE ADEVĂRUL?

Iapa lui Vodă (1)

de Mihail Sadoveanu
Impresii după prima lectură
M-a surprins... M-a amuzat...

Nu mi-a plăcut... Aș vrea să știu...

Structuri textuale
Acțiunea, timpul și spațiul. Inserția.
Pag 130
Ex 1 a.
Secvențele textului
1. „Într-o toamnă aurie... belșug la vița-de-vie.”
2. „Apoi într-adevăr... râsete și voie bune.”
3. „Trebuie să știți dumeavoastră... și porneau poveștile...”
4. „Stătea stâlp acolo... straiele de șiac sur.” Povestirea-
5. „Și venise călare... o poveste din vremea lui Mihai Vodă cadru/Rama
Sturza!”
6. „- Și mai ales din vremea tinereților mele... au zburat ca și
frunzele de toamnă...”
7. „Comisul Ioniță zâmbi... de cremene sub pâcle albastre.”
8. „Calul ce slab... se sparie de el altă Ancuță.”
9. „Cum vă spuneam... de unde sunt și unde mă duc.”
10. „- Cinstitule boierule... nu mă opresc decât la Vodă.”
11. „Să-mi facă el dreptate... și dacă nu ți-ar face dreptate nici
Vodă?...”
12. „Aici comisul Ioniță își coborî glasul... jucându-se cu
lanțugul de aur.”
13. „-Și când socotești... în droșca lui cu arcuri și s-a dus.”
Povestirea
14. „Iar eu, încălecând precum am făgăduit... la poarta Curții.”
relatată de
15. „Acolo dorobanțul mi-a pus șpanga în ochi... mi-am ținut
comisul Ioniță
firea.”
16. „Și deschizând ofițerul ușa... mâinile suflecate ale
Ancuței.”
17. „Scot cu îndrăzneală... iar mi-a poruncit să mă scol.”
18. „Apoi, cu ochii subțiați a zâmbet... zâmbind de la fereastra
deschisă și-și mângâia barba...”
19. „Iată de ce... de mult voiam să v-o spun...”
 a. – în text există un plan-cadru/o ramă, în care o serie de călători poposiți la Hanul Ancuței
ascultă și spun povești, respectiv o poveste spusă de unul dintre cei aflați la han, comisul Ioniță.
b, c, d

Secvențele Cuvinte-cheie Idei principale

textului
1. toamna aurie Un grup de călători ascultă povești la Hanul Ancuței într-o
toamnă aurie.
2. ospățul La han ospețele sunt bogate și pline de voie-bună.
3. cetatea Hanul seamănă cu o cetate.
4. comisul Ioniță Dintre călătorii de la han se distinge comisul Ioniță.
5. mârțoaga Comisul a venit călare pe o mârțoagă pe care o laudă pentru
originea ei.
6. cealaltă Ancuță Comisul promite să spună o poveste din tinerețea sa, când a
cunoscut-o la han pe cealaltă Ancuță, mama celei de acum.
7. așteptarea Călătorii, împreună cu Ancuța, așteapă povestea.
8. nechezatul Calul comisului nechează, speriind-o pe Ancuța.
9. boierul La han, în tinerețea comisului, pe când acesta se pregătea să
plece, sosește un boier.
10. pricina Întrebându-l cine este și ce treabă are, Ioniță îi răspunde
boierului că e un răzeș din Drăgășani și că are de rezolvat un
conflict cu pământuri.
11. dorința În discuția cu boierul, comisul mărturisește că merge la
vodă, cu dorința de a i se face dreptate.
12. legământul Comisul afirmă că vodă poate să-i pupe calul sub coadă,
dacă nu-i face dreptate.
13. închinatul Boierul mai închină o carafă cu vin și apoi pleacă.
14. iașiul Comisul ajunge la Iași, unde poposește la un han.
15. înfățișarea A doua zi, Ioniță se înfățișează la palatul lui vodă.
16. recunoașterea Ajuns la vodă, comisul recunoaște în acesta pe boierul de la
han.
17. dreptatea După cercetarea dovezilor, vodă promite că-i va face
dreptate.
18. cuvântul respectat Comisul îi mărturisește lui vodă că și-ar fi respectat
promisiunea făcută la han, dacă nu i-ar fi făcut dreptate.
19. calul Comisul mărturisește ascultătorilor că mârțoaga sa e
deosebită, pentru că se trage din calul cu care a fost în
tinerețea sa la vodă.

Ex 2 – Rezumatul textului: oral

Ex 3 –Trecerea se face în secvența nr 6
Ex 4 – Formula cu care debutează povestirea comisului: „În vremea aceea...”
Ex 5 – Secvențe în care planurile se suprapun:
 Secvența 6: „Și Ancuța cealaltă ședea ca și asta, tot în locul acela, rezemată de ușorul ușii, și
asculta ce spuneam eu...”
  Secvența 8: „Calul cel slab al răzașului, din coasta hanului, simțind tăcere în preajmă, necheză
deodată subțire și rânji înspre noi ca un demon. Ancuța își întoarse ochii sprîncenați spre el,
înfricoșată și uimită. – Aha! Vorbi comisul; iaca așa râncheza și râdea și iapa cea bătrână...”
Ex 6 – Anotimpul în care sunt adunați la han cei care ascultă povestirea comisului Ioniță este toamna
Ex 7 –Alte repere temporale din primul paragraf: „într-o depărtată vreme”, „demult”, „în anul când au
căzut de Sântilie ploi năpraznice”.
Ex 8 – Întâmplarea povestită de comisul Ioniță se petrece în timpul domniei lui Mihail Strudza, cînd
comisul era tânăr: „Se trage dintr-o iapă tot pintenoagă, cu care m-am fudulit eu în tinerețile mele și la
care s-a uitat cu mare uimire chiar măria sa Vodă Mihalache Struza.”
Ex 9 – Structură narativă și structură descriptivă.
Ex 10 – Regiunea istorico-geografică în care este situat hanul Ancuței este Moldova. Cele două părți
ale acesteia, numite în text „țări”, pe vremea când Moldova era principat, sunt Țara de Sus și Țara de
Jos.
Ex 12 – c (secvențele 9, 14, 15)

Repere
În textul epic, întâmplările pot fi organizate pe mai multe planuri narative. Fiecare plan
surprinde un alt fir narativ, o succesiune de întâmplări, desfășurate într-o ordine logică și temporală.
Între planurile narative se realizează legături, prin procedee specifice.
Inserția este procedeul de includere a unei povești în interiorul alteia. Se mai numește și
povestire în ramă.

Aplicații
Pag 131
Ex 2 – Momentul când au început neînțelegerile familiei comisului cu potrivnicii lor, legat de
pământuri, este situat înainte de începutul domniilor lui Vodă Calimah: „pricina noastră de judecată a
pornit, cinstitule boier, dinainte de Vodă Calimah.”
Ex 3

întâmplarea cu iapa momentul spunerii poveștii momentul narării

timpul lui vodă Mihail „demult, într-o depărtată vreme”/ neprecizat cu exactitate
Sturdza (1834-1849) probabil înainte de Războiul de
Independență (1877-1878)

Ex 4 – Caracteristicile hanului: ziduri groase, porți ferecate. În vremuri de pace avea porțile deschise
primitor, fiind loc al petrecerilor cu lăutari, cu mâncare din belșug și cu vin.
Ex 5 – Reperele spațiale din text pentru locul unde înnoptează comisul la Iași: „un han, lângă biserica
lui Lozonschi, peste drum de Curtea Domnească”.
Ex 6 – a și c
Iapa lui Vodă (2)
de Mihail Sadoveanu
Naratorii și personajele. Antiteza
 Pag 132
Ex 1 – În povestirea-cadru, întâmplările sunt relatate din perspectiva unui narator subiectiv, participant
la momentul spunerii poveștilor la haul Ancuței, din tomna „aurie”. Acesta relatează la persoana
I, fără a-și dezvălui identitatea.
Ex 2 – În al doilea plan narativ, rolul de narator este preluat de comisul Ioniță, care este și personaj
principal al întâmplărilor pe care le relatează. Și el relatează la persoana I.
Ex 3 – În povestirea-cadru, comisul Ioniță este personaj, cu rolul de povestitor. Naratorul din
povestirea-cadru devine ascultător pe parcursul rostirii povestirii despre iapa lui vodă.
Ex 4
Povestirea-cadru Povestirea depre iapa lui vodă

naratorul, Ancuța, moș Leonte,

cealaltă Ancuță,
„gospodari și cărăuși din
comisul Ioniță boierul-vodă, dorobanțul,
Țara-de Sus”
un ofițer

Ex 5
timpul lui Mihalache Sturza timpul poveștilor de la han- timpul povestirii-cadru
„într-o toamnă aurie”
N2 – personaj N1 – personaj/ ascultător N1 – narator
N2 – personaj/narator N2 - personaj

Ex 6
Ioniță
- răzeș, comis
- om liber
cealaltă Ancuță – hangiță
Ancuța – hangiță
moș Leonte – zodier
boierul-vodă – conducător al Moldovei
dorobanțul – militar, păzea Curtea domnească
ofițerul – slujbaș la curtea domnească
- personajele cu aceeași îndeletnicire sunt cealaltă Ancuță și Ancuța, fiica ei

Ex 8 – Termeni aflați în opoziție: stânga și dreapta

Repere
 Povestirea în ramă presupune schimbarea rolurilor dintre naratori și personaje. Naratorul
din povestirea-cadru devine ascultător, iar un personaj preia rolul de povestitor. Astfel, personajul
devine narator, dar rămâne și personaj în propria sa narațiune.
Antiteza este figura de stil care constă în alăturarea a doi termeni cu scopul sublinierii opoziției
dintre aceștia.

Aplicații
Ex 1 – Ambii sunt naratori implicați, fiind și personaje în propriile povestiri, pe care le relatează la
persoana I. Spre deosebire de naratorul care narează întâmplările despre iapa lui vodă, comisul Ioniță,
naratorul din rama povestirii nu își dezvăluie identitatea. De asemenea, acestuia nu i se face un portret
fizic, așa i se creionează comisului. Statutul său este vag conturat, situându-se singur în categoria
„gospodari și cărăuși din Țara-de-Sus”, în vreme de statutul lui Ioniță este evidențiat pe larg.
Ex 2
- Ioniță – personaj principal
- cealaltă Ancuță – personaj secundar
- Ancuța – personaj secundar
- personajul-narator din povestirea-cadru – personaj secundar
- moș Leonte – personaj episodic
- boierul-vodă – personaj secundar
- dorobanțul – personaj episodic
- ofițerul – personaj episodic
Ex 3
- înfățișare și comportament: „Ancuța cea tânără, tot ca mă-sa de sprâncenată și de vicleană...”
- atitudine: „Ancuța cealaltă ședea ca și asta, tot în locul acela, rezemată de ușorul ușii, și asculta
ce spuneam eu...”
- reacțiile: „Ancuța cea tânără, cum făcuse odinioară cealaltă, împungând într-o parte cu capul,
întinse urechea și auzi tot ce trebuia să se întâmple...”; „Ancuța și-a strâns buzele și s-a prefăcut
că se uită cu luare-aminte în lungul șleahului... Ancuța cea de-atunci și-a dus repede palma la
gură și s-a făcut a se uita încolo, în lungul drumului.”
Ex 5 – Ioniță „stătea stâlp” – personajul este nelipsit, neclintit, prezent tot timpul și atent la tot ceea ce
se povestește.
Ex 6 – Este o sugestie a faptului că rezeșul nu era sărac, ci aparținea unei categorii sociale îndestulate.
Ex 7 –Fragmentul în care afirmația este contrazisă de narator este: „dar de dus nu se ducea. Stătea cu
noi.” Așa cum afirmă și în dialogul cu boierul, comisul nu este un om static: „așezările mele sunt
nestatornice”, sugerând gustul aventurii, al călătoriei și al descoperirii. Pe de altă parte, faptul că
rămâne totuși la han, așa cum afirmă naratorul, indică plăcerea de a împărtăși ceea ce știe și a trăit cu
ceilalți trecători, într-un loc al spunerii poveștilor. Aici, călătoriile sunt imaginare, dar sunt
asemănătoare cu cele reale, privind rolul lor în procesul cunoșterii.
Ex 8 – a. a râde - cu tristeță; b. zâmbi – fără veselie
- râsul și zâmbetul indică bucuria vieții, iar tristeță și fără veselie ilustrează nota de melancolie.
Ex 9 – Atitudinea naratorului față de comisul Ioniță este de admirație și de simpatie: „mie îmi era foarte
drag”.
Ex 11 – Din cele două gesturi reies ospitalitatea, dărnicia.
Ex 12 – Reiese curajul, capacitatea de a se exprima direct, fără timiditate sau rușine.
Ex 13 –Atitudinea celor două hangițe evidențiază o rușine mai mult sau mai puțin falsă, părând să arate
că ele nu aud vorbele rostite fără ocoliș de comis.
Ex 14 – Formulele prin care comisul se adresează boierului: „cinstite boierule” și „domnia ta” –
sugerează respectul.
Ex 15 – Boierul râde de îndrăzneala răzeșului, dar și pentru că el este însuși vodă, fapt neștiut încă de
răzeș.
Ex 16 – Atitudinea comisului față de vodă este de respect, iar cele două sintagme ilustrează emoția
puternică trăită de persoanj.
Ex 17 – Comisul îl recunoaște în vodăpe boierul cu care discutase la han și, neștiind cum va reacționa
acesta față de afirmațiile pe care le făcuse, are un moment de teamă, crezând că vodă s-ar fi putut arăta
jignit sau răzbunător.
Ex 18 – Vodă îl privește pe răzeș cu simpatie, neurmând să îl trateze cu superioritate, ci ca pe un om
care merită respect.
Ex 19 – Înainte de a-i promite că îl va ajuta, vodă cercetează dovezile, actele, pentru a înțelege de
partea cui este dreptatea. Acest fapt indică un caracter integru, nepărtinitor, înclinat spre susținerea
adevărului.
Ex 20 –Comisul dovedește prin această replică atât curaj, cât și consecvență, capacitate de a-și asuma
propriile fapte și atitudini.
Ex 21 – Vodă privește de la fereastră plecarea comisului pentru că întâmplarea i-a plăcut, i-a generat
bună-dispoziție, după cum a admirat și caracterul omului căruia i-a făcut dreptate.
Iapa lui Vodă (3)
de Mihail Sadoveanu
Semnificațiile textului
Pag 134-135 –Interpretare
Ex 1: Titlul este surprinzător deoarece iapa cu pricina nu este a lui vodă, ci a comisului, dar, construit astfel,
titlul este mai incitant, provocând interesul și generând suspans.
Ex 3,4: Hanul-cetate are drept principală calitate trăinicia, întrucât construcția sa solidă rezistă trecerii timpului,
asigurând și ocrotirea oaspeților.
Ex 6: Reperele temporale fabuloase sunt „spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri”, respectiv, „niște
paseri cum nu s-au mai pomenit s-au învolburat pe furtună”.
Ex 7: Reperele temporale fabuloase dau întâmplărilor un caracter mai pronunțat ficțional, cu note de basm.
Ex 9: Porțile deschise reprezintă semnul ospitalității.
Ex 10: Atmosfera este una de voie bună, pare a se defășura o petrecere continuă de la care nu lipsesc lăutarii,
oalele cu vin, mâncărurile.
Ex 11: La crearea atmosferei specifice spunerii poveștilor contribuie focurile care luminează pereții, aspect
specific nașterii misterului, iar vinul înlesnește ieșirea din real și intrarea într-o lume a proiecțiilor imaginare.
Ex 12: Prin zâmbete, râsete și voie-bună, aducând mesenilor oale cu vin, fiecare dintre cele două hangițe
întreține atmosfera de petrecere.
Ex 14: Moș Leonte are rolul de a ațâța, de a stârni spunerea poveștii.
Ex 15: Comisul întârzie începerea spunerii poveștii prin abateri meditative „Ce voi fi spus atunci nu știu, - au
fost vorbe care au zburat ca și frunzele de toamnă”, prin pauze melancolic-contemplative „Comisul Ioniță zâmbi
fără veselie, în mustața-i tușinată și aspră...”
Ex 17: Scopul este de a genera susupans, prin încordarea atenției ascultătorilor.
Ex 18:
comisul Ioniță în -dornic de aventură, înclinat spre călătorie, comunicativ și ospitalier
tinerețe și în prezent Comisul pare același om, doar mai melancolic și mai contemplativ ca urmare a trecerii
timpului.
iapa din tinerețea lui -același rânchezat și același râs
Ioniță și calul din Cei doi cai sunt elementul comun între cele două timpuri și planuri narative, fiind
prezent pretextul poveștii.
Ex 19: Naratorul se referă la calul lui Harap-Alb. Înainte de a mânca jar, calul pare o mârțoagă, dar după ce
mănâncă jar se transformă în cal năzdrăvan.
Ex 20: Atitudinea naratorului este ușor ironică, trădând însă și simpatie. Efectul urmărit este de a genera umor.
Ex 21: Comisul apreciază la calul său capacitatea de a face față la efort, plăcerea de a călători, de a se afla mereu
pe drum. Comisul pare a avea o înfățișare la fel de uscățivă și de robustă precum calul său, iar dorul de călătorii a
rămas una dintre trăsăturile personalității sale. Cei doi par a fi, astfel, un întreg.
Ex 22: Comisul se referă la faptul că își petrece viața într-o călătorie perpetuă, neavând loc stabil pe care să-l
numească „acasă”.
Ex 23: Semnificația gesturilor: prima - exprimă uimirea pentru îndrăzneala comisului de a merge la vodă, a doua
– indică un moment de reflecție în care boierul meditează asupra a ceea ce-i va cere comisul lui vodă, dacă nu-i
va face dreptate.
Ex 24: Ușa mică obligă vizitatorii să se aplece, într-un gest de supușenie față de statutul lui vodă.
Ex 25: Comisul crede că tinerețea lui vodă și faptul că a urcat de curând pe tron sunt garanții ale unui caracter
încă nepervertit de putere și de uneltiri politice.
Ex 26: Comisul se referă la faptul că este un om vertical, fără lașități, care-și respectă cuvântul dat, indiferent de
circumstanțe, fără a se lăsa copleșit de frică.