Într-un lac

de Tudor Arghezi
 
   Poezia Într-un lac este un text liric descriptiv ce prezintă imaginea lunii reflectate în
oglinda lacului, eul liric aflându-se în ipostază contemplativă. Sentimentele transmise în mod
direct sunt de admirație în fața spectacolului naturii mereu surprinzătoare.
   Titlul stabilește elementul central al cadrului terestru, lacul, oglindă a cerului, iar
articolul nehotărât un îl individualizează/ face unic și special.
Prima strofă surprinde apariția lunii pline ce își revarsă lumina în ochiul de apă al
lacului. Uimirea poetului este transmisă prin interogația jucăușă Ce mai caută și luna/tot în
lacuri totdeauna?
A doua strofă aduce un răspuns metaforic la această întrebare și prezintă ritualul
repetat de curățare sau de purificare, prin care luna își curăță lumina pură în apa lacului, ca
într-o fântână a tinereții.
A treia strofă descrie lacul înghețat de gerul iernii, în care luna nu-și mai poate
oglindi chipul luminos. Luna este înconjurată de neguri posomorâte, micșorată, îndurerată și
lipsită de viață.  
Tiparele textuale întâlnite sunt descrierea (Porțelanu-având o pată/ De argint
necurățată) și monologul liric (adresat) (Ce mai caută și luna/tot în lacuri totdeauna?)
  Limbajul artistic se remarcă prin prezența imaginilor vizuale, într-un tablou dominat
de lumina albă și misterioasă a lunii Într-un lac alb de lumină/ A ieșit o lună plină.
  Epitetele cromatice lac alb de lumină, pată de argint necurățată, ceață sură
accentuează misterul și farmecul naturii. Metaforele (luna) farfurie goală, blid, cu pată de
argint evocă  frumusețea, dar și lumina în imensitatea întunecimii.
Lacul este personificat, exprimând astfel o relaţie între natură şi sentimentele poetului-
spectator al unui fenomen inedit. Interogația retorică Ce mai caută și luna/tot în lacuri
totdeauna? exprimă nedumerirea eului ficțional care observă alăturarea contrariilor- lumina
lunii cu apa, reflectate ca o tainică îmbrățișare.
  Elementele de versificație conferă muzicalitate textului, care este organizat în trei
catrene, versuri cu măsura  de 8 silabe, rimă împerecheată şi ritm trohaic.