FIŞĂ DE LUCRU

Amurg violet de George Bacovia

I. Amurg de toamnă violet ... Amurg de toamnă violet ...

Doi plopi, în fund, apar în siluete Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;

Apostoli în odăjdii violete Mulțimea toată pare violetă,

Orașul tot e violet. Orașul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...

Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.
Lector inocent

A. Ce impresie ţi-a lăsat poezia? B. Care este atmosfera generală degajată în poezie?

C. Care sunt vocalele sau consoanele D. Care este starea eului liric în textul dat?
care se repetă în poezie?

Lector eficient

1. Identifică tema și motivele literare prezente în poezia de mai sus.

2. Precizează elementele de structură și compoziție ale textului citat (din câte strofe şi câte versuri
este alcătuită poezia; rima și măsura versurilor).
3. Descrie cele două tipuri de cadru (exterior și interior) din poezie.
4. Extrage din text cuvintele care sunt însoțite de un determinant cromatic (de exemplu „amurg
violet”).
5. Arată ce semnificație dobândește culoarea „violet” în text.
6. Identifică figurile de stil prezente în poezie.
7. Explică semnificația unei figuri de stil identificate.
8. Argumentează apartenența textului la simbolism, pe baza a două argumente identificate în text.

Lector competent:
Descrieți în 3-4 rânduri atmosfera ce se degajă din Amurg violet, pornind de la următoarea afirmație:
În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audi ție
colorată, cum vrei s-o iei... Pictorul întrebuin țează în meșteșugul lui culorile: alb, roșu, violet. Le vezi
cu ochii. Eu am încercat să le redau cu inteligen ță, prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o
culoare.
Harta textului

I. Date generale
a. Apariție: publicată mai întâi la Iași, pe 23 februarie 1904 în revista Arta şi reluată
apoi în volumul Plumb în 1916.
b. Temele literare ale poeziei: orașul cuprins de somnolență, obsesia sfârșitului,
condiția solitară a poetului.
c. Motive literare: „toamna”, „orasul părăsit”, “plopi singuratici”, “amurg”etc.

II. Structură şi compoziție:

Poezia este un alcătuită din trei catrene; are 12 versuri, rimă îmbrățișată; măsura
variază 8-11 silabe.
III. Imaginarul poetic
a. Cadrul exterior:- orașul de provincie, conturând un spațiu închis, monoton;
- lumea leneșă, lipsită de orice ideal, sortită dispariției (frunză-
mprăștiată, zloată, vântul zvârle[...] grele picuri);
- fantomele (străbuni în pâlcuri violete);
- natura se conturează vag, prin substantive nearticulate (amurg,
plopi, câmp), dominată de culoarea violet, proiectată asupra peisajului, a mulțimii,
semnificând decadența; amurgul - văzut ca un sfârșit de lume, o viziune asupra
declinului omenirii.
b. Cadrul interior: - eul liric, aflat în turn, sentimentul este de izolare, de siguranță, de
evadare din acest univers monoton.
c. Cadru exterior se află în corespondență cu cel interior.
IV. Tentația evadării
Tendința de evadare din acest spațiu limitat se manifestă prin prezența singulară a unui turn,
ce deschide parcă spațiul, îl lărgește, orientându-l către misterele unui orizont fantomatic. Fantomele
se înscriu într-o altă tema simbolistă, putand deschide calea catre spațiile onirice, către visare. De
aici, vor aparea voievozi cu plete și străbuni în pâlcuri violete, posibila sugestie a unei Judecați de
Apoi, a unei apocalipse inevitabile.
V. Figuri de stil
- epitetul: amurg violet; lume leneșă, cochetă, pâlcuri violete
- repetiția versurilor-cheie, cu rol de refren: Amurg de toamnă violet și Orașul tot e violet
- metafora: Doi plopi[.../] apostoli în odăjdii violete
- inversiunea: Din turn, pe câmp, văd voievozi

VI. Trăsăturile simbolismului identificate în text:

- Folosirea simbolurilor (orasul parasit, cu plopi singuratici este un simbol ale solitudinii, sporind
sentimentul de însingurare);
- Corespondențe se creează între simboluri și natură. Corespondente sunt violetul obsedant și
sfârșitul apropiat al lumii, generat de această "lume leneșă", decadentă, cât și ideea de moarte și
anotimpul simbolic al stingerii naturii, "toamna violetă".
 - Muzicalitatea versurilor, realizată prin repetiție, cu rol de refren, a versurilor Amurg de toamnă
violet și Orașul tot e violet.