Simbolismul

Avram Dalia
Vaida Filip
Pop Gabriel
Lianu Ilinca
Maghiar Maya
Ursu Ruxandra
Descriere
➔ Simbolismul este un curent literar apărut la finalul secolului al XIX-lea în
Franța, Rusia și Belgia, fiind o reacție în favoarea spiritualității, imaginației și
a viselor.

➔ Această mișcare artistică se opunea romantismului, naturalismului și

parnasianismului.

➔ Potrivit acestuia, valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare

poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor.

➔ Termenul “Simbolist” a fost utilizat prima dată de criticul Jean Moréas pentru
a distinge acest curent de Decadentism.
Etimologie

➔ Termenul de „simbolism” provine din cuvântul grecesc „symbolon”, intrat în limbă

prin filieră franceză.

➔ Simbolul este un substituent, el înlocuieşte expresia directă, vorbirea noţională,

mediind cunoaşterea pe calea analogiei şi a convenţiei.

➔ O dată cu evoluţia limbajului, simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se în

toate domeniile culturii, iar în literatură este un mod de constituire a imaginii
artistice.
Precursori și origini
➔ Numele curentului a fost dat de poetul francez Jean Moréas, care, în 1886, a
publicat un articol-program, intitulat Le Symbolisme.

➔ În acelaşi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat simbolistă, condusă de

poetul Stéphane Mallarmé.

➔ Tot atunci, René Ghil înfiinţează şcoala „simbolist-armonistă”, devenită „filozofic-

instrumentalistă”.

➔ Alţi poeţi, de orientare antiparnasiană, îl considerau şef de şcoală pe Paul

Verlaine; ei şi-au luat numele de decadenţi.

➔ Reprezentanţi de seamă ai decadenţilor sunt Arthur Rimbaud, Tristan Corbière,

Jules Laforgue.
➔ Toţi poeţii amintiţi începuseră să scrie cu mult înainte de constituirea grupărilor
în care s-au încadrat. Astfel, elemente ale curentului simbolist au apărut înainte
de 1886.

➔ Simbolismul pătrunde mai târziu în ţările europene cu tradiţie culturală puternică

(Anglia, Spania, Italia), precum şi în ţările din centrul şi sud-estul european unde
generează şcoli naţionale: simbolism polonez, maghiar, românesc.
 Principalele procedee ale simboliștilor

În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton

mai intim și confesiv, iar spre deosebire de răceala și formalismul
parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a
ideii.Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia.
● Prin simbol unele cuvinte,obiecte sau fenomene capătă altă
semnificație(ex:lumina verde din Marele Gatsby reprezinta
gelozia pe care o simte barbatul)
● Sugestia explicitului, conducand textul spre o zona a vagului
● Sinestezia este asocierea spontana intre senzatii de natura
diferita
Simbolismul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin
cultivarea versului liber și a corespondenței între senzații diferite:
auditive, vizuale, olfactive, motorii.
 Principiile estetice ale simbolismului

Poeziile simboliste aveau scopul de a evoca sau sugera

unele emoții, nu a le descrie. În acest scop, ei foloseau
procedeele enumerate mai sus. Astfel, natura și arta
nu mai reprezentau obiectul poeziei, fiind inlocuite de
teme mai sombre cum ar fi stările sufletești nelămurite
sau chiar confuze.

Poeții care aderau acestui curent literar urmăreau înlăturarea formelor clasice de rimă și
măsură, în favoarea versului liber și al muzicalității proprii.Versul liber este acel vers care nu
se supune niciunei structuri regulate, nu are metru, rimă sau nu este încadrabil în strofe.
Acesta este parțial sinonim cu un alt termen literar, vers alb, cu precizarea că acesta din
urmă are totuși un picior metric.
 Simbolul
Un simbol poate fi folosit in nenumărate moduri. În general, acesta este un
obiect care reprezinta un altul fără ca această înlocuire să fie explicată. Unele
simboluri își pot schimba înțelesul, depinzând de contextul în care sunt folosite.
Spre exemplu, cuvântul ”lanț” poate semnifica atât unitatea, cât și lipsa
libertății.
George Bădărău afirmă că ”În literatură, cuvântul, imaginea artistică exprimă
generalul prin particular sau particularul prin general” în lucrarea sa din 1987.
Mallarme: "A numi un obiect înseamna a suprima trei sferturi din plăcerea
pe care ți-o dă un poem, plăcere care constă în bucuria de a ghici încetul cu
încetul; să sugerezi, iată visul nostru.'
 Sinestezie
Sinesteziile sunt procedee simboliste prin care corespondențele se relevă pe
nivelul vocalelor / consoanelor ce se încearcă într-o înfășurare vizual-
senzorială (cu toate organele de simț „colaborând“).
După cum subliniază și Mircea Scarlat, în Istoria poeziei românești, sugestia
este pentru simboliști un mijloc «prin care semnificatul poeziei încetează de a
mai fi explicit, transformându-se într-o sumă de latențe», însemnând că
aceste sentimente există, chiar daca nu se manifestă la exterior; «efortul
poetului mergând în direcția înmulțirii conotațiilor posibile» [3] aceste eforturi
duc la descoperirea sinesteziilor.
„Primăvara: o pictură parfumată cu vibrări de violet”
 Muzicalitatea
Aceasta se împarte în:
→ Muzicalitatea interioară: se realizează prin
prezența versurilor și a structurilor refren, prin verbe
la gerunziu.
→ Muzicalitatea exterioară: prezența instrumentelor
muzicale în textele poetice: clavir, flaut, vioară,
fanfară.

În poezia simbolistă, aceste instrumente nu sunt

asociate cu sentimentele care li se atribuie în mod
obișnuit: pianul și vioara reprezintă melancolia și
spleenul, muzica fanfarei este asociată cu monotonia,
iar flautul și violina cu nevroza.
 Efecte cromatice
Cromatica: fiecărei stări a eului liric îi corespunde
o culoare. exemplu: roșu (boală, moarte), alb (vid
existențial, monotonie, plictis, boală), negru
(moarte), roz / verde crud (accentuează starea de
nevroză) , violet (monotonie, asociat des cu
apusurile de soare), galbenul(contribuie la un
tablou mizer, al bolilor)
• Spații des întâlnite: parcul desfrunzit, cârciuma
murdara, târgul de provincie, abatorul, cafenele
sărace, spațiile exotice (marea – spații în care
ființa umană se pierde), lumea citadelă, mizeră.
În poezia „Amurg violet” de George Bacovia se regăsesc
multe dintre trăsăturile simboliste din care amintim
prezența unor motive literare precum
toamna, parcul solitar, cromatica, sugestia. Din punct
de vedere cromatic, predomină culoarea violet, aceasta
reprezentând monotonia.

Amurg de toamnă violet...

Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orașul e tot violet.

Amurg de toamnă violet...

Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet.

Amurg de toamnă violet...

Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.
Charles Baudelaire
● se situează la răscrucea dintre marele
drum al romantismului (drum
încă secundar al parnasienilor) și al
celui abia schițat al simbolismului.
● a condamnat hotărât, aspectele cele
mai caracteristice ale romantismului,
parnasianismului și
realismului,anunțând astfel revoluția
poetică modernă ce avea să se
producă odată cu apariția curentului
simbolist
● “Le Fleur Du Mal”-vol de poezii-a
fundamentat lirica modernă
 REPREZENTANȚI AI SIMBOLISMULUI EUROPEAN

1. Simboliști francezi
PAUL VERLAINE ( 1844-1896 )

● precursor și primul reprezentant al curentului

simbolist;
● a avut un temperament dezechilibrat, a cărui
viața boemă și depravată, de mizerie și
vagabondaj, de vicii și boli, de închisoare și spital
- i-au creat aureola de tipic "poet blestemat "
● poetul se definește în volumele " Romane fără
cuvinte "(1874), " Înțelepciune " (1880) ,
"Odinioară si altădată "(1885), " Iubire "(1888) "
Elegii "(1893) etc
" Un plâns suspină-n mine

Ca ploaia pe oras,

Ce molcome suspine

Tânjesc mocnite-n mine ?

(... ) E chin fără iesire

Să nu poți ști de ce:

Nici ură, nici iubire -

Un chin fără ieșire.” "Tristețe neînțeleasă "

ARTHUR RIMBAUD ( 1854 - 1891 )

● poetul a devenit un adevărat mit, fiind considerat

un geniu precoce: la 10 ani scria apreciate
compuneri poetice în versuri latine;
● în anul 1870 - publică prima sa scriere " Les
etrennes des orphelins ".
● în același an, fuge de acasă la Paris, unde
vagabondează și este închis într-o casă de corecție
pentru minori; Este eliberat de un prieten al familiei,
care îl aduce acasă;
● -poezia " Corabia beată " ne introduce, în modul cel
mai adecvat în poetica lui Rimbaud
● " Fierarul ", " Soare și Carne "
" De mai doresc vreo apă din Europa-i parcă

Băltoaca neagră, rece, pe care-n asfințit

Un trist copil, pe vine ciucit, împunge-o barca

Plăpândă ca un flutur de mai, abia ivit.

O, nu mai pot să lunec prin vraja voastră, valuri

Menite cărăușii, bumbacului să fiți,

Nici să înfrunt trufia drapelelor, pe maluri

Nici să plutesc sub ochii pontoanelor, cumpliți ! " Corabia beată "
STEPHANE MALLARME ( 1824 - 1898 )

● un alt mare poet al simbolismului, este

o personalitate radical deosebită de
Verlaine si Rimbaud
● pentru Mallarme deci, poezia e
"evocare, aluzie, sugestie pură "
● a creării unui limbaj propriu, lirica lui
Mallarme, întruchipând " singurătatea
totală " - așa cum afrirma H.Friedrich
● a fost autorul unei singure culegeri de
poezii: " Poezii complete 1887 din care
mai celebre au devenit poemele: "
Herodiada ", "Evantaiul", " După-amiaza
unui faun" etc
" Precum vecia-n fine-n El însuși ni-l arată,

Poetul întețește cu vârful spaimei mut

Secolul său în spaima de-a nu fi cunoscut

Că moartea triumfase în vocea lui ciudată !"(...)

“Mormântul lui Edgar Poe”

 ALȚI POEȚI SIMBOLIȘTI FRANCEZI

Jean Moreas (1856-1910) Albert Samain ( 1856 - 1900 )

Jules Laforque (1860-1887)
 Henri De Regnier (1864-1936)
Francisc Viele-Griffin ( 1864-1937 )
2. Simboliști belgieni

Emile Verhaeren ( 1855 - 1916 )

Maurice Maeterlinck ( 1862 - 1949 ) Georges Rodenbach ( 1855 - 1898 )
Simbolismul românesc
"Poezia viitorului" e un articol programatic apărut în revista "Literatorul",
nr. 2 din 1892, în care Macedonski își expune în mod tranșant opiniile cu
privire la curentele literare apărute la orizont, simbolismul și
instrumentalismul.

Mentorul "Literatorului" crede că simbolismul este un curent care se

impune triumfal, fiind "ultimul cuvânt al geniului omenesc".
Alexandru Macedonski (14 martie 1854- 24 noiembrie 1920)

"Cu toate acestea, astăzi cand simbolismul numără geniuri

ca Baudelaire, ca belgianul Maeterlinck,

ca Josephine Peladan, ca Moreas și alții,

simbolismul, fie el în proză, fie în versuri,

fie el numit decadentism sau cum se va voi,

pare în ajun să triumfe."

Macedonski identifica în epocă două direcții importante în simbolism:
muzicalitatea (promovată de Paul Verlaine), și simbolul, care trebuie să
creeze sugestia, să asocieze, prin "corespondențe", o anumită stare de
spirit unei situații.

"Poezia viitorului nu va fi decât muzică și imagine, aceste

două eterne și principale sorginți ale ideii."
Reprezentanți
George Bacovia
4/16 septembrie 1881 - 22 mai 1957

● debutează în 1899, în revista ”Literatorul”, cu poezia

”Și toate”, semnată V. Bacovia.
Și toate se re-ntorc din drumul lor,
Și mândra primăvară vine,
Cu soare blând, cu nopți albastre
Fermecătoare și senine.

Dar fără ea, ce suvenir

Spre triste gânduri mă îndeamnă ?
Muguri au dat pe ram,- zadarnic,
În a mea inimă e toamnă !
Alte volume
➔ ”Plumb” ⇛ 1916
◆ poezia ”Plumb”
➔ ”Scântei galbene” ⇛ 1926
◆ poeziile: ”Cu voi..”, ”Scântei galbene”
➔ ”Comedii în fond” ⇛ 1936
◆ proză
”Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.”
O femeie în doliu pe stradă,
O frunză galbenă tremură după ea-
Luat de-a orașului sfadă,
Uitasem că toamna venea.
Revistele simbolismului
Apare între 1880 - 1919 sub îndrumarea lui Al. Macedonski și o
folosește pentru a susține simbolismul

-Articolul „Despre logica poeziei”, publicat în primul număr,

formulează idei care anticipau anumite principii simbolistice:
„logica poeziei e, prin urmare, însuși absurdul”

-Articolul „Poezia viitorului” din 1892: un manifest al

simbolismului românesc, care include intrumentalismul: „tot un
simbolism, cu deosebire că sunetele joacă în instrumentalism
locul imaginilor”

Scriitori care au frecventat sau colaborat cu revista includ:

Ștefan Petică (secretar de redacție din 1899), Mircea Demetriad,

Al. Obedenaru, Gh. Orleanu, Al. Petroff și Tudor Arghezi, care a
publicat în suplimentul literar al ziarului „Liga ortodoxă”
Ovid Densusianu a întemeiat și a condus revista Viața nouă (1905-
1925)

-revista și atitudinea lui Densusianu au o direcție pseudosimbolistă. Nu se

identifică cu stările specifice ale simbolismului, preferând să înfățișeze o
viață citadină energetică. Acceptă muzicalitatea și alte concepte
simboliste

-îl susține pe Ion Minulescu, care în 1905 va publica unele poeme și unele
fragmente de proză din „Jurnalul unui pribeag” în revistă.
Important simbolist român, Ion Minulescu. Acesta a
condus mai multe reviste simboliste:

„Revista Celorlalţi”- cu 3 numere publicate în

1908, prin poezii precum "Romanţa regelui" susține
simbolismul.
- Articolul-program al revistei, „Aprindeți torțele”
celebrează în poezie „noul, ciudatul, bizarul” și își
declară apartenența la simbolism.

Publicaţia „Insula”, apărută tot în trei numere, în

anul 1912, urmează modelul primei reviste.

Printre colaboratorii și scriitorii care au publicat în

reviste se numără Dimitrie Anghel, Nicolae
Davidescu cu creaţia "De profundis", Eugeniu
Speranția şi Mihail Cruceanu.
 CONCLUZII

-Prin simbolism, poezia românească s-a înnoit artistic,

şi-a îmbogăţit considerabil mijloacele de expresie,
instrumentele prozodice, lărgindu-şi tematica îndeosebi
prin orientarea spre lumea oraşului.

-Simbolismul reprezintă o perioadă de sincronizare al

culturii literare române cu cea europeană

-Simbolismul a apărut ca reacție a neo-clasicismului,

având similarități astfel cu alte curente contemporane
ca neo-romantismul sau intrumentalismul, cu un ton
intim, confesiv și caracter antiparnasianist
Bibliografie:
● Ovidiu Drimba - " Istoria literaturii universale " - Bucuresti -
Editura Saeculum - Editura Vestala 2001
● Mallarme - Poeme - Editura Atlas - Bucuresti 1997
● www.wikipedia.org
● ro.scribd.com
Mulțumim!