Simbolismul european

o nouă
sensibilitate poetică
”
Simbolismul european
• SIMBOLISMUL este o mişcare artistică şi literară de la sfârşitul secolului al XIX-lea,
care se opunea parnasioanismului şi naturalismului. Potrivit simbolismului, valoarea
ficărui obiect şi fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată şi descifrată cu
ajutorul simbolurilor. Centrul de dezvoltare a acestui curent a fost în Franţa.

• Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care în 1886,a publicat un celebru
articol-manifest, Le symbolisme. În acelaşi an s-a constituit gruparea care s-a
autointitulat "simbolistă" şi în fruntea căreia s-a gasit poetul Stephane Mallarme.

• În acel articol, Jean Moreas vorbeşte despre o artă care fi inamica declamaţiei, a falsei
sensibilităţi şi proclamă ca poezia trebuie să sugereze, nu să descrie. La acestea
adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate şi preţioase şi a versurilor
impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic.

• Deşi simbolismul francez a durat foarte puin, el a feritilizat poezia modernă, negând
gândirea ştiinţifică, raţionalistă. Pe drumul deschis de simbolism au păşit ulterior
Arthur Rimbaud cu experienţa clarviziunii, s-au născut tema lui Charles Baudelaire a
corespondenţelor şi una din temele poeziei lui Stephane Mallarme în care lumea
întreagă este doar o imensă carte.
Simbolismul românesc
• Este un fenomen literar ce reuseste sa se sincronizeze cu
cel european,aparand intr-o perioada in care in literatura
noastra patrunsese deja spiritul modernitati.
• Cei mai cunoscuti reprezentanti ai simbolismului
romanesc sunt: Alexandru Macedonski, George Bacovia,
Traian Demetrescu, denumit de prietenii lui Tradem,
Stefan Petica, Dimitrie Anghel (“poetul florilor”), Ion
Minulescu, Ovidiu Densusianu.
• În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele
și textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Primele
idei care prefigurează simbolismul romanesc și care
încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski și
sunt puse în circulație prin revista poetului, “Literatorul”.
Alexandru Macedonski si
simbolismul românesc
• Alexandru A. Macedonski (n. 14 martie 1854, București, d. 24
noiembrie 1920, București) a fost un poet, prozator, dramaturg
și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se
din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului
în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare “
Literatorul”, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o
continuă polemică cu junimiștii.
• Încă în 1880 apăruse în "Literatorul" articolul intitulat “Despre
logica poeziei”, în care erau formulate idei care anticipau anumite
judecăți ale lui Mallarmé. Nu numai că se făceau apropieri între
poezie și muzică, dar se releva deosebirea de structură dintre
poezie și proză. Poezia - accentua Macedonski - își are logica ei
particulară, deosebită de logica prozei: ”Logica poeziei e, dacă ne
putem exprima astfel, nelogică la modul sublim”. Întrucât tot ce nu
e logic e absurd, “logica poeziei e, prin urmare, însuși absurdul”.
• Un adevărat manifest presimbolist, apărut în “Literatorul” din 15 iunie
1892, este "Poezia viitorului", articolul scris de Macedonski. Prin simbolism
- se spune în articol - ca și prin instrumentalism, care este “tot un
simbolism, cu deosebire că sunetele joacă în instrumentalism locul
imaginilor”, poezia “și-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj în care se
simte în largul ei…”.
• După părerea poetului, “simbolismul unit cu instrumentalismul” este, ca și
wagnerismul, “ultimul cuvânt al geniului omenesc".
• Puncte de vedere presimboliste conțin și alte articole publicate de
Macedonski în “Literatorul”, ca "Despre poezie" sau "Despre poemă"
(1881), în care poetul pledează pentru concentrare și sinteză lirică, pentru
poezia care să adune în ea, imprevizibil, mișcări sufletești contrastante.
• Teoretizând simbolismul, Macedonski a înțeles să-l și promoveze stăruitor în
literatura română. În numele acestui curent, directorul “Literatorului” a
încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia românească de până atunci:
parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism - tot ce putea
impresiona prin neobișnuit și bizar. Pasiunea lui cea mare a fost
instrumentalismul, poetul propunându-și să creeze efecte lirice prin pure
combinații de imagini și sunete ca în "Rimele cântă pe harpă" și "Guzla".
• Macedonski acorda o importanță specială aspectului grafic al scrierilor sale:
în manuscisul romanului său "Thalassa" a încercat să sugereze
sentimentele nu numai printr-o anumită așezare a cuvintelor în pagină ci și
prin înterbuințarea unor cerneluri de culoare diferită, textul înfățișându-se,
în felul acesta, policrom, ca într-un amuzant joc de copii.
• Desigur, în structura cea mai intimă a spiritului său, poetul este
un partial simbolist. El rămâne în mod fundamental un romantic
de formație pașoptistă, euforic, exuberant, vitalist. Deși în poezia
lui apar unele simboluri, poetul are grijă ca, aproape de fiecare
dată, să le explice, să le împrăștie întreaga aură enigmatică, să le
distrugă inefabilul atât de caracteristic poeziei simboliste, așa
cum procedează, de exemplu, și în “Noaptea de decembrie”. Dar
nu e mai puțin adevărat că în poezia macedonskiană apar și
primii germeni notabili de simbolism românesc, primele teme
autentic simboliste, care vor fi cultivate în literatura română.
• Dintre toate elementele simboliste pe care le cultiva cu insitenta
se remarca tehnia refrenului,preferinta pentru sugestia cromatica
si pietrele pretioase sau motivul evadari in tinuturi exotice.
• Trecerea de la simbolism la poezia moderna interbelica se
realizeaza prin George Bacovia, un poet considerat de unii o
expresie integral a simbolismului romanesc,iar de altii un poet
imposibil de incadrat intr-un curent literar.
• In literatura noastra, simbolismul inseamna deschiderea
programatica spre modernitate si trecerea de la rural la
citadin,miscare atat de necesara sincronizarii poeziei noastre cu
spiritul secolului XX.
George Bacovia si
simbolismul bacovian
Poezia “Plumb”
Date biografice
• George Bacovia (1881-1957) a fost un scriitor român format la
școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume
de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în
literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni
francezi pe care-i admira.
• George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a
născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei
Vasiliu.Pseudonimul “Bacovia” este inspirat din limba latină,
„Bachus via" („Calea lui Bachus") şi de denumirea oraşului său
natal, Bacău.
• De-a lungul copilariei si adolescentei,acesta isi dovedeste inclinatia catre arta:
se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra
școlii, se evidențiază la gimnastică ,iar in 1899 obține premiul I pe
țară la concursul ”Tinerimii române” pentru "desen artistic de pe natură“.
Opera
• Conform criticii literare,cel mai reprezentativ volum de versuri
care atesta prezenta simbolismului este cel cu care Bacovia a
debutat, “Plumb”.
• Desi el este cunoscut drept un poet simbolist,criticii sustin si
prezenta altor curente in operele sale, precum
modernismul,suprarealismul,expresionismul sau
existentialismul,intalnite in volumele “Scântei
galbene” sau ”Comedii în fond”.
Poezia “Plumb”
• Poezia “Plumb” a apărut în fruntea volumului de debut cu acelaşi nume, din  1916.
• Apartenenta la simbolism este evidenta datorita elementelor specifice : utilizarea simbolurilor,tehnica
repetitiei, valorificarea cromaticii, ipostaza tragica a eului liric.
• Tema textului este condiţia poetului într-o lume ostilă, sufocantă, apăsătoare,
dominată de obiecte. Din această lume nu se poate evada şi nu există refugii
salvatoare.
• La nivel stilistic, se remarcă prezenţa simbolului central „plumb”, asociat
metaforelor: „flori de plumb”, coroanele de plumb”, „aripile de plumb” şi
expresivitatea epitetului „amorul meu de plumb”. Cuvântul „plumb”, format dintr-o
vocală închisă si două consoane „grele”, se repetă de 6 ori în text şi sugerează un
spaţiu închis, o stare de angoasă, apăsare şi imposibilitatea eului liric de a evada.
• Spaima existenţială este amplificată de frecvenţa termenilor din câmpul semantic
al morţii “sicrie”,”coroane”,”funerar”. Muzicalitatea versurilor este realizata prin rima cu
sonoritate surdă, verbe la imperfect si verbe cu sonoritate stridentă : “scârţâiau”,
“strig”.
• In concluzie,poezia “Plumb” se inscrie in lirica simbolista prin respectarea principiilor acestui curent.
George Bacovia
Poezii
 Gri
Plâns de cobe pe la geamuri se opri, 
Si pe lume plumb de iarnã s-a lãsat;
I-auzi corbii! -mi-am zis singur...si-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Ca si zarea, gândul meu se înnegri...

Si de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o panã mãtur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri. 

•  Poetul realizează o corespondență între planul exterior al naturii și cel

interior, folosindu-se de o comparație: ”ca și zarea, gândul meu se
înnegri...” Epitetele „de plumb ”și „gri ’’conturează un univers apăsător
care amplifică sentimentul de singurătate. Culoarea, de obicei albă a
zăpezii capătă nuanțe întunecate. Strofa are o structură asemănătoare
cu prima, ceea ce ne îndreptățește să evidențiem caracterul simetric al
poeziei.
• Titlul poeziei "Gri" este în relaţie evidentă cu întreaga poezie,
sugerând o stare generală de apăsare, de tristeţe, de monotonie;
această stare este dată de sensurile cuvântului, de culoarea pe care o
reprezintă. Este o repetare obsesivă a ideii exprimate în "Plumb", dar şi
în toată lirica bacoviană .
 Tacere ... e toamna in
cetate ... Da drumu, e toamna in cetate
Ploua ... si numai ploaia da -
cuvant - Inreg pamantul pare un
E pace de plumb, e vant si pe
mormant ...
vant
Grabite trec frunzele liberate.
Ploua ... si peste targ, duse de
Deschide, da drumu-adorato, vant,
Cu crengi si foi uscate am Grabite, trec frunzele liberate.
venit;
Note de In targ, o fata trista a murit, -
Si-au dus-o pe ploaie, si-au
toamna ingropat-o ..
• Poezia Note de toamna de GEORGE BACOVIA a fost
publicata in revista „Romanul literar", 24 decembrie 190. A
fost inclusa in volumul Plumb (1916). Discursul liric
bacovian mizeaza pe insumarea de note transcriind ipostaze
ale unui univers in rapida transformare.
• Cosmosul preia ceea ce este specific omului. Element al
acvaticului, ploaia tinde sa devina dominanta, substituindu-
i-se omului. Din alt punct de vedere, este aici evident un
transfer dinspre uman spre naturalul care incepe el insusi sa
se metamorfozeze (de aici motivarea personificarii).

In ipostaza ei de liniste si de posibila impacare la nivelul

„rascoalei" elementelor (In jur era asa rascoala), ,pacea
trebuie in mod obligatoriu sa fie „de plumb", stabilizata,
fixata prin plumbul ca principiu al eternitatii.
Sânge, plumb, toamnă
• • Aici,”Tot plumbul ud al cietii”
Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse construieste o atmosfera
Cu sânge în batistă grea , mohorata ce domina tot
Pe după colţ se duce, in jurul ei…Pare sa o
Încet prin ploaia tristă. impietreasca si sa ii ofere o
Tot plumbul ud al ceţii
eternitate sumbra.
Pe urmă-i se abate, • Inca din titlul poeziei, toamna
Prin gangurile pieţii si sangele sunt asociate
Şi-n frunzele uscate, plumbului.
Tot plumbul ud al ceţii.
• Incarcat de plumb, sangele
E sânge, plumb şi toamnă. pare sa opreasca totul si sa
Cu negru braţ de pace stagneze o vesnicie,sa curme
O cracă tot mă-ndeamnă
viata celui care sufera,caci
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă. numai asa isi poate regasi
linistea…
 Concluzii
• Simbolismul este un curent literar aparut la finele secolului XIX prin prisma poetului
Jean Moreas.
• In comparatie cu celelalte curente literare,simbolizmul romanesc se sincronizeaza cu
cel european,dar nu evita sa isi lase amprenta asupra lui . Alexandru Macedonski este
cel care incurajeaza toate scrierile diferite de cele existente pana atunci.El nu reuseste
sa construiasca in operele sale un simbolism curat din cauza excesului de explicatii ce
inlatura misterul simbolistic.
• George Bacovia este cel care reuseste sa impresioneze cu arta sa,initial este considerat
un poet minor de catre critica romaneasca,dar va fi treptat recunoscut ca fiind cel mai
mare poet simbolist roman si unul dintre cei mai importanti poeti din poezia romana
moderna.
• Prima poezie a acestuia din volumul cu acelasi nume,”Plumb “ ,este considerata a fi
cea mai buna creatie a sa in ciuda tuturor conceptiilor asupra faptului ca un scriitor se
perfectioneaza spre sfarsitul cariei sale si nu ca regreseaza de la debut.
• Bacovia pare sa aibe o admirate deosebita pentru cuvantul “plumb” deoarece acesta il
foloseste in numeroase poeme cu scopul de a crea o imagine sumbra,apasatoare si
inchisa.
• Simbolismul este un curent literar deosebit prin amploarea si complexitatea lui ce ofera
o noua viziune asupra vietii si a mortii in literatura europeana,dar si in cea romaneasca.