SIMBOLISMUL EUROPEAN

1.Notiuni introductive
Orice faza noua in evolutia artei corespunde decrepitudinii senile a sfarsitului
secolului anterior. Acest lucru se datoreaza faptului ca orice manifestare de arta
ajunge sa se epuizeze; din copie in copie, din imitatie in imitatie, ceea ce a fost plin
de prospetime se usuca, ceea ce a fost nou si spontan devine comun.
Principiul enuntat de Jean Moras sta la baza simbolismului care urmareste o
reinnoire a formelor culturii. Asadar, simbolismul se defineste ca un curent artistic,
afirmat la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Franta ca o tripla reactie la: romantism,
parnasianism si naturalism. Cu simbolismul incepe, in plan european, poezia
moderna.
Acesta a fost un curent cosmopolit, de afirmare a spiritului european- care si-a
asumat si experiente extraeuropene. Centru de dezvoltare al miscarii a fost Franta,
mai exact Parisul; multi dintre reprezentatii ei erau insa straini: grecul Jean Moreas,
amintit anterior, americanii Stuart Merrill, Viele-Grifin s.a.m.d.
Un centru secundar de efervescenta simbolista l-a constituit Belgia francofona, prin
Georges Rodenbach, Emile Verhaeren, teoreticianul Albert Mockel.
Influenta
simbolista se va extinde rapid in tot spatiul European, mai ales in Est (unde se
dezvolta un symbolism rus, polonez, maghiar roman) iar de aici ajunge in America
Latina si in America de Nord.
Termenul de symbolism intra in circulatie dupa 1886, cand Jean Morean publica un
manifest literar intitulat Le symbolism ( in suplimentul literar al ziarului Le Figaro
din 18 septembrie).
Simbolismul a avut propriile mijloace de exprimare si sugestie si a indeplinit in
istoria universala un rol ce nu poate fi inteles fara cercetarea acestui curent in
specificitatea lui.
Crezul simbolist se opune excesului de confesiune, specific romanticilor,
considerand ca sentimentul nu trebuie numit, ci sugerat prin simbol. Pe de alta
parte, cunoasterea doar prin prisma interioritatii este considerata a fi una limitata.
In ceea ce priveste parnasianismul, simbolistii combat descriptivismul specific,
bazat pe o obiectivitate excesiva. In conceptia lor, poezia trebuie sa poarte si marca
discreta a subiectivitatii care, combinata cu tehnica descriptiva a dat nastere
pastelului stare de suflet.
Simbolismul promoveaza poezia ca forma de cunoastere in care se regasesc toate

cele trei elemente simboliste: eul, realitatea concreta si realitatea metafizica.

Acest curent acorda poeziei o intaietate pe care nici un alt curent nu i-a mai
acordat-o pana atunci. Poezia este vazuta ca un mod de investigarea interioara si
exterioara. Folosindu-se de un mod nou de exploatare a limbajului si expresiei, ei
vor modifica poezia premergatorilor, pe scurt, intr-o magie sugestiva.

2.Caracteristici ale simbolismului

Ca si caracteristici ale acestui current literar amintim urmatoarele:
- preferinta pentru simboluri; totusi, nu simbolismul descopera virtutile expresive
ale simbolului: acesta a fost o modalitate de cunoastere si de expresie a poetilor
dintotdeauna, romanticii, de exemplu, fiind la randul lor mari iubitori de simboluri.
- corespondentele: acestea sunt, de fapt, o exprimare a unor echivalente care se
stabilesc intre anumite stari interioare, trairi, senzatii, sentimente si anumite
elemente exterioare, din natura, din realitatea inconjuratoare. Punctul de plecare se
gaseste in celebrul sonet al lui Charles Baudelaire, intitulat chiar Corespondente, in
care omul apare traversand paduri de simboluri" si unde Parfumurile, culorile si
sunetele isi raspund."
- simbolistii au cultivat programatic un gen de corespondente intre tipuri diferite de
senzatii, numite sinestezii: unui anumit sunet ii corespunde un parfum sau o
culoare, iar asociatia aceasta se face spontan in constiinta poetului, nu este un
construct artificial. Este mereu citat versul lui Rimbaud, care stabileste astfel de
corespondente intre litere si culori: A negru, E alb, I rosu, U verde, O bleu". Sau,
pentru simbolismul romanesc, expresia lui G. Bacovia: o pictura parfumata cu
vibrari de violet". In acelasi spirit, chiar daca pare un lucru usor superficial,
Macedonslci obisnuia sa scrie cuvintele jumatate cu o culoare, jumatate cu alta
culoare;
- pentru simbolisti, poezia este o arta a sugestiei, incercand sa ajunga in zona
inefabila a experientei umane. A numi un lucru, spuneau acesti primi poeti moderni,
inseamna a-i rapi misterul: a-l sugera, iata visul!". De aceea, folosesc asociatii
insolite intre lucruri, paralele exprimate doar pe jumatate, suprima unul dintre
termeni cand folosesc comparatia, prefera exprimarile eliptice, incantatiile etc;
- muzicalitatea, atat interioara, cat si exterioara, ca in Romantele lui Minulescu, a
versurilor. Verlaine declara: De la musique avant toufe chose! ", iar Macedonski, in
articolul Poezia viitorului (1892), considera ca Poezia viitorului nu va fi decat muzica
si imagine, aceste doua eterne si principale sorginfi ale ideii.";
- simbolismul creeaza, programatic, poezie in vers liber, renuntand la rigorile
versificatiei clasice;
- temele favorite ale poeziei simboliste: nevrozele (constituindu-se intr-o adevarata

moda dupa volumul Les nevroses de Maurice Rollinat, chiar si la noi, in poezia lui
Macedonski, iar apoi, definitiv asimilata, ia Bacovia), descompunerea universului,
decadenta, disolutia materiei, bolile, parfumul, florile, legate intotdeauna de mister
si moarte, muzica viorilor si a clavecinului, obsesia mortii, starile angoasate,
depresia, corespondentele dintre anotimpurile ploioase si putrefactia morala,
disolutia sentimentelor, orasul neurastenizant si noroios, culorile cenusii, terne etc.

3.Simbolismul romanesc-> George bacovia-Plumb

Poezia simbolist romneasc apare la sfritul secolului al XIX-lea, perioad
mcinat de adnci contradicii sociale. Pe fondul napoierii industriale i al
uneiagriculturi ce mai pstra rmie feudale, contradiciile dintre clase se
ascut.Creaia literar de la sfritul secolului trecut i nceputul secolului
nostruexprim o stare de spirit antiburghez.Scriitorii devin tot mai sensibili la
suferineledezmotenitorilor , ei dezvluie exploatarea i asuprirea, comunic
exasperarea provocat de monotonia vieii provinciale din acea vreme.Ca i n
Frana, simbolismul este i la noi produsul oraului .El se nate ca urmarea inflaiei
de poezie minor a epigoniilor eminesciene i a semntorismului carefcea abuz
de teme morale, de limbaj rnesc, de rnism sectar.
In principiu, simbolismul romnesc, asemeni oricrui alt curent literar, cunoate
ofaz de apariie i de rspndire (1880-1900), una de maxim nflorire (1900-1916)
i o alta de regres, pn la dispariia sa din peisajul literar (ctre 1940).Poezia
romneasc premergtoare simbolismului nu-i pierde lirismul aa cum s-a
ntmplat cu poezia francez, francez,ci, dimpotriv, ea s-a nviorat sub pana lui
Eminescu, Macedonski, Cobuc.
Statutul lui Bacovia este aparte, chiar dac debutul i afinitile l apropie de
simboliti. Opera lui este receptat, n timp, att ca expresie a simbolismului
autentic(toi simbolitii notri minori se regsesc n poezia lui ca teme, motive i
atmosfer),ct i ca depire a modelului, spre zona expresionismului i a
avangardei.
George Bacovia creeaza o poezie monocorda, cu o atmosfera coplesitoare de
izolare, de toamne reci, cu ploi putrede, o atmosfera de plumb, in care pluteste
obsesia mortii, a neantului, o descompunere a finite organice. (Eugen Lovinescu)
Emanatie a starii de spirit proprie intelectualitatii sarace, impinse la periferia
societatii, nemultumita si dezorientata, mistuita de revolte surde, poezia bacoviana
infaptuieste cea mai originala expresie lirica a exasperarii de a trai intr-o lume a
uratului. In poezia lui Bacovia natura este expresia unei dezorganizari sufletesti, a
unei nevroze.
Unul dintre principalele mijloace de transmitere a starilor sufletesti consista in
utilizarea sugestiilor cromatice. Gama de culori a poetului este restransa: negru, gri,
violet, plumburiu. Plumbul este, de altfel, si titlul celei mai representative opera ale

sale, cuvant care are drept correspondent in natura metalul ale carui trasaturi
specifice sugereaza stari sufletesti, atitudini poetice: greutatea metatului sugereaza
apasarea sufleteasca, culoarea cenusie semnifica monotonie, maleabilitatea sa
reprezinta labilitatea psihica, iar sonoritatea surda a cuvantului (4 consoane si o
vocala) sugereaza inchiderea definitive a spatiului existential, fara solutii de iesire.
Textul este structurat in doua catrene constituite pe baza simbolului plumb, care
este reluat in 6 dintre cele 8 versuri ale poeziei. Cele doua strofe/secvente poetice
corespund celor doua planuri ale realitatii: realtitatea interioara, subiectiva,
simbolizata de sentimental iubirii si realitatea exterioara, obiectiva, simbolizata de
cimitir si de cavou.
Prin intermediul unor mijloace artistice, care inscriu poezia in lirica simbolista, in
prima strofa este exprimat spatiul in care eul liric se simte claustrat, ce poate fi
societatea, mediul, odaia, propriul suflet sau propria viata. Oricare dintre aceste
spatii este sugerat de simboluri din campul semantic al elementelor funerare:
sicriile de plumb, flori de plumb, funerar vestment, cavou, coroanele de
plumb trimitand, ca stare, catre iminenta mortii.
Stofa a doua debuteaza sub semnul tracigului existential, generat de
disparitia/moartea afectivitatii: dormea intors amorul meu de plumb. Cuvantul
intors constituie misterul poeziei. Este vorba, probabil, de intoarcerea mortului cu
fata spre apus, dupa cum remarca L. Blaga.
Lirismul bacovian sonorizeaza un plans intern al unui eu aflat in neputinta de a
interactiona cu celelalte forme ale existentei.
Cotempland o lume care moare, simtindu-se el insusi atins de aripa de plumb a
mortii, eul bacovian se abandoneaza lirismului dezacordat, ori da curs unei
pantomime morbide.

4. Opinia persoanala/ Concluzia

In opinia noastra, simbolismul reprezinta, fara indoiala, curentul literar prin
intermediul caruia starile sufletesti si atitudinile poetice pot fi cel mai bine
exprimate, fiind singurul care promoveaza atat eul, cat si realitatea concreta si cea
metafizica. De asemeni, conexiunea eu-lector este mai usor realizabila prin
impunerea sugestiei si a eliminarii excesului de confesiune, care permite o
multitudine de modalitati de interpretare. Detasat de aceste idei, poezia
romneasc s-a nnoit artistic prin intermediul acestei faze in evolutia artei
caracteristice simbolismului, i-a mbogit considerabil mijloacele de expresie,
instrumentele prozodice, lrgindu-i tematica ndeosebi prin orientarea spre lumea
oraului.