Metafora luminii in creatia lui Lucian Blaga reprezinta o modalitate de cunoastere a interiorului

si a exteriorului uman aceasta fiind ades utilizata in lucrarile sale.

In opera "eu nu strivesc corola de minuni a lumii" metafora lumina ne sugereaza indivdualitatea
universului interior al fiecaruia ,demonstrind ca totul este diferit si nimic nu este prezis,fiecare
este liber e a se diferentia de toti.
acest fapt este comfirmat de antiteza "lumina mea -lumina altora" unde Blaga respinge realitatea
rationala preferind mai mult starile sufletesti,sentimentele si senzatiile.

In opera biogarfie metafora luminii semnifica universul interior al eului, ca unul închis
meditativ incercînd să sondeze necunoscutul acesteia .Blaga la fel respinge
cunoasterea rationala si prefera incertitudinea dramatica a umbrei,tema in aceste opera fiind
unica adica cunoasterea,in cadrul ambelor lucrari Blaga este de partea "cunoasterii luciferice"
aceasta fiind o cunoastere demonica".lipsita de liniste ideala .

.In cadrul operei "Lumina" de Lucian Blaga metafora luminii semnifica iubirea si cunoasterea ei
si a universului prin patrunderea a acesteia in sufletul eului liric "iluminare"."Lumina ce-o
simt",aceasta reprezentind un scop simplu pentru existenta umana.

Consider ca Operele Lui Blaga sunt unice prin tinderea autorului spre o opera ideala condusa de
ratiune ,descoperind o multime de sensuri si stari a autorului.

demonstra individualitatea universului interior al omului si ca nu totul merge dupa un scenariu

prescris deoarece fiecare om este total diferit
in cadrul careia Blaga respinge cunoasterea rationala fiind mai mult increzut in senzatii si stari
sufletesti.
universul interior al eului, ca unul închis; meditativ incercînd să
sondeze necunoscutul(“ Seara se-ntamplă mulcom s-ascult/ în mine
cum se revarsă / poveştile
sîngelui uitat de mult”). Seara se asociaza cu reîntoarcerea
spre sine şi spre strămoşi,
concentrînd spaţiul (“ în cercul aceleiaşi vetre”) şi timpul (o durată
temporală este parcursă în
acest “ schimb de taine cu strămoşi”), iar “ziua” devine simbol al
“risipei pe sine” (“ziua trăiesc
împrăştiat ca furtuna”).