PLUMB - 850

GEORGE BACOVIA
SIMBOLISM
Introducere
Curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX ca o
reactie impotriva romantismului, simbolismul se afirma
concomitent si in tara noastra, fiind teoritizat de Alexandru
Macedonski in cateva articole, cel mai important fiind poezia
viitorului. Reprezentatul cel mai stralucit al simbolismului
romanesc a fost George Bacovia, semnificativa in acest sens fiind
poezia Plumb care deschide volumul cu acelasi titlu din 1916.
R1. Trasaturile generale ale simbolismului, evidentiate si in
poezia lui George Bacovia, sunt cultivarea simbolului (plumbul
simbolizeaza monotonia, plictisul, uratul, apasarea), cultivarea
sugestiei si a corespondetelor dintre elementele realitatii
exterioare si trairile interioare ale eului poetic (mortul si celelalte
cuvinte din aria semantica a mortii sunt elemente prin care poetul
isi exprima starile sufletesti vagi, nedefinite, ca tristetea, pustiul,
singuratatea, chemarea mortii). Temele si motivele specifice
justifica incadrarea poeziei in simbolism (plumbul, targul provincial
nascator de angoasa, culoarea obsesiva, iubirea vazuta ca o
nevroza). La acestea se adauga muzicalitatea versurilor si
laitmotivul plumb.
R2. Tema reprezentata de conditia poetului intr-o societate
mediocra, precum si viziunea despre lume a lui Bacovia, dominata
de sentimentul de tristete, de angoasa si de nevroza ale unei
constiinte inspaimantate de lumea in care traieste sunt relevate de
cateva idei poetice semnificative.
O prima idee poetica reiese din semnificatia unor cuvinte ca
sicriu, cimitir, cavou, prin care este descrisa realitatea exterioara in
prima strofa si care sunt simboluri ale unei lumi ce il determina pe
individ la izolare si la singuratate intr-un spatiu sufocant, inchis,
apasator. Sicriele, florile, coroanele de plumb si funeralul
vestmant izoleaza acest spatiu aflat sub semnul iminentei morti.
A doua idee poetica relevanta o reprezinta spaima de moarte,
senzatia de vid sufletesc, singuratatea evidentiata prin
aglomerarea decorului funerar, semnificand viziunea lumii ca un
imens cimitir si prin imagini auditive. Prima imagine auditiva e
realizata prin intermediul verbului scartiau si sugereaza
dezacordul eului cu lumea, iar a doua realizata prin intermediul
verbului sa strig in care strigatul sugereaza spaima fiintei,
neputinta in fata mortii, a distrugerii, a degradarii interioare.
R3. Cateva elemente de structura si compozitie sunt relevante
pentru tema si viziunea despre lume a poetului.
 Titlul este un simbol, plumbul fiind in realitate un metal
maleabil, de culoare cenusie, cu o greutate specifica mare. Aceste
caracteristici ale metalului creaza mai multe sugestii privind
semnificatiile titlului. Prin culoare, plumbul sugereaza o existenta
cenusie si monotona, orasul de provincie devenind spatiul pierderii
esentelor luminoase ale vietii.
Greutatea plumbului, evidentiata de metaforele si epitetele
realizate cu acest cuvant (sicrie de plumb, coroane de plumb,
flori de plumb) sugereaza greutatea incremenita parca intr-un
cavou ca un univers inchis, sensul intregii poezii fiind prabusirea in
moarte sub apasarea plumbului.
Incipitul, reprezentat de primul vers in finalul caruia se reia
pentru prima data cuvantul din titlu, evidentiaza imaginea de
orizont inchis din care nu se poate evada. Aria semantica a mortii
se completeaza cu un alt cuvant sicriele, intregul vers subliniind
motivul somnului redat de verbul la imperfect dormeau si
adverbul adanc. Adormirea adanca nu inseamna moartea.
In ceea ce priveste structura compozitionala, poemul e alcatuit
din doua catrene, primul reprezentand planul obiectiv al realitatii
exterioare, iar al doilea reprezentand planul subiecti al realitatii
interioare. Realitatea exterioara este evidentiata vizual de sicriele
masive de plumb, de coroanele si florile de plumb, iar in plan moral,
atmosfera este una de apasare sufleteasca, de presiune morala,
deprimare.metafora amorul de plumb comunica ideea unei
existente morale apasatoare care nu poate sfarsi decat in moarte.
Finalul este reprezentat de ultimul vers Si-i atarnau aripile de
plumb) care, in stransa legatura cu primul vers al strofei a doua
(Dormea intors amorul meu de plumb), exprima ideea ca intr-o
asemenea idee funebra, nici dragostea nu este inaltatoare, nu are
perspective de implinire. Metafora aripele de plumb semnifica
imposibilitatea implinirii iubirii, iar verbul atarnau proiecteaza
sentimentele eului liric in eternitate fara nicio finalitate.
R4. In opinia mea, tema poeziei este data de conditia omului
inzestrat cu talent intr-o lume superficiala, artificiala, lipsita de
aspiratii, care nu il intelege. In aceste conditii, poetul se
interiorizeaza, se inchide in sine, deorece nu gaseste posibilitatea
de comunicare cu lumea exterioara. Cateva motive simboliste
completeaza tema, scotand in evidenta starile vagi, nedefinite ale
eului liric: uratul, plictisul, tristetea, monotonia, nevroza,
melancolia, depresia, toate avnd corespondente, atat in cromatica
prin cenusiul plumbului, precum si in semnificatiile simbolului
cavou.
Viziunea despre lume a poetului poate fi explicata pornind de
la faptul ca a fost inspirat in scrierea acestei poezii, de la o vizita la
cavoul Sturdzestilor din Bacau. Atmosfera stranie, terifianta,
dominata de imaginea sicrielor, coroanelor, frunzelor si florilor de
plumb, s-a conjugat cu o criza de constiinta prin care a trecut
poetul in perioada 1900-1903 si s-a potentat la maximum cand
ideea mortii devine coplesitoare. De aceea, viziunea despre lume e
dominta de sentimente de tristete, angoasa, nevroza, stari
provocate de sentimentul apropierii mortii.
Incheiere
In concluzie, prin atmosfera, muzicalitate, folosirea simbolului
si a corespondentelor prinj zugravirea starilor vagi, precum si prin
tema si prin motivele specifice (moartea, iubirea, tristetea,
angoasa, nevroza), poezia lui George Bacovia se inscrie in estetica
simbolismului, iar autorul ramane cel mai stalucit reprezentant
roman al acestui curent.