Sunteți pe pagina 1din 2

ION 1153

LIVIU REBREANU
ROMANUL REALIST OBIECTIV relatia dintre doua personaje

Introducere
Opera Ion apartine marilor capodopere romanesti pprin care
Liviu Rebreanu are o contributie capitala la cunoasterea si
intelegerea universului taranesc, a taranului prins in angrenajul
luptei pentru inavutire, suferind efectele dezumanizarii specifice
societatii intrate sub puterea banului. Publicata in anul 1920,
capodopera lui Liviu Rebreanu se inscrie in specia literara a
romanului, iar ca tipologie este un roman realist obiectiv.
R1. Ion este personajul principal al romanului, dominand
intreaga lumee si fiind prezent la aproape toate evenimentele din
sat. Personajul are de la inceput un statut social si psihologic bine
definit. Este prezentat drept unul dintre feciorii de frunte ai satului,
indragit de familia Herdelea pentru ca de mic se aratase istet la
invatatura. Cu toate acestea pentru ca baiatul iubea mai mult
munca pamantului a renuntat la scoala. Setea de pamant este
trasatura dominanta a personalitati sale , canalizandu-si intreaga
energie spre indeplinirea scopului de a avea pamant, pentru ca
acesta ii aduce nu numai bogatie, ci si demnitate din partea
celorlati. In aceste sens , el gandeste cu meticulozitate planul
seducerii Anei care avea avere, in ciuda faptului ca o iubea pe
Florica, fata cea mai frumoasa dar saraca. Dupa ce o lasa
insarcinata oe Ana, atitudinea lui Ion fata de ea devine rece, iar cu
tatal acesteia este sfidator, constient ca il poate face sa ii dea
pamanturile. Dupa moartea sotiei si a fiului lor, Ion renaste
pasiunea pentru Florica, insa relatia lor este descoperita de George
Bulbuc, care isi omoara rivalul.
Statutul social al Anei este acela de de fiica a bogatului Vasile
Baciu si inca de la inceput pare nascuta sub semnul nefericirii, fiind
predestinata unei existente tragice. Din punct de vedere moral,
personajul este surprins in 3 ipostaze diferite: cea de tanara femeie
indragostita profund de Ion caruia ii incredinteaza intreaga sa
viata, cea de sotie, indurand cu umilinta vorbele grele si loviturile
barbatului si aceea de mama, ca o femeie nefericita care crede ca
odata cu nasterea fiului sau lucrurile se vor indrepta. Ana este o
femeie harnica, supusa, rusinoasa, iar din punct de vedre fizic este
slabuta si uratica. Firava si fara personalitate, se va lasa cucerita
de cuvintele dragostoase ale lui Ion, devenind o victima usoara a
acestuia, interesat numai de averea sa. Ea are taria de a rezista in
fata celor din sat care radeau de ea pentru ca se lasase sedusa de
Ion, dar ceea ce a distrus-o a fost totala lipsa de afectiune a
acestuia pentru care sacrificase totul si fara de care viata ei nu mai
avea niciun rost.
R2. O prima secventa relevanta pentru relatia dintre cele doua
personaje o reprezinta momentul horei duminicale, cand in sufletul
lui Ion se da o lupta intre patima pentru pamant si cea a iubirii,
lupta in care este angregata Ana lui Vasile Baciu, fata urata, dar
bogata. La hora duminicala, Ion o joaca pe Ana, declarandu-i ca ii
este draga doar pentru ca vede in ea mijlocul de a-si indeplini setea
de pamant. Lipsita de dragostea materna si traind langa un tata
violent care o uraste, Ana se refugiaza in iluzia iubirii pentru Ion,
crezand cu tarie ca sentimentul e reciproc si lasandu-se sedusa de
acesta.
O alta scena semnificativa o reprezinta sinuciderea Anei. Ea isi
da seama ca iubirea lui Ion pentru Florica este la fel de infocata si
se instraineaza de familie. Rusinea pentru viata ei umilita o
hotaraste sa se sinucida ca ultima solutie de iesire din infern din
cercul unor suferinte inutile. Moartea Anei prevede si provoaca
destinul lui Ion, principalul vinovat moral, care nu va avea parte
nici de dragostea pentru fiul sau, nici de cea pentru Florica.
Moartea Anei devine prin urmarile sale o crunta pedeapsa aceluia
care i-a distrus viata.
R4. In opinia mea, , relatia dintre cele doua personaje e
ilustrata prin raportul de subordonare rreciproca. Ion este
subordonat Anei datorita pamantului pe care aceasta il detine, iar
Ana se subordoneaza lui Ion in numele iubirii. Atitudinea lor
reflecta antiteza dintre ei, deorece Ana e mereu blanda, rugatoare,
in timp ce Ion ii raspunde mereu iritat, cu dispret, iar in final chiar
cu ura. Prin cele doua personaje, Rebreanu zugraveste conditia
familiei taranesti, aceasta constituindu-se ca un rezultat al luptei
pentru interese materiale in care femeia e intotdeauna victima.
Incheiere
In concluzie, Liviu Rebreanu a creat, prin Ion, un personaj care
in lupta pentru pamant a dat dovada de cruzime, iar prin Ana, fiinta
care l-a iubit sincer, dar a reprezentat doar un mijloc pentru
atingerea scopului. Moartea Anei e cea mai cumplita pedeapsa
pentru cel care i-a distrus viata, in timp ce Ion, condus de glasul
pamantului, moare din cauza glasului iubirii.