Romania postbelica

Inca din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, jocul Marilor Puteri mondiale a stabilit
ca Romania sa intre in sfera de influenta a URSS-ului. Astfel din august 1944 si pana in 1958,
trupele sovietice au stationat pe teritoriul Romaniei, pregatind si supraveghind instaurarea
regimului comunist in acest spatiu.
Regimul totalitar comunist din Romania a cunoscut doua etape: cea stalinista, sub
guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965) si cea national-comunista, sub
conducerea lui Nicolae Ceausescu.
In timpul guvernarii lui Dej, sub presiunea Armatei Rosii, au fost luate masuri menite sa
organizeze statul dupa modelul sovietic, stalinist. Acest fapt a fost realizat prin diverse actiuni:
infiintarea partidului unic, Partidul Muncitoresc Roman (februarie 1948), al carui conducator
roman era Gheorghe Gheorghiu Dej , nationalizarea fabricilor, intreprinderilor si bancilor,
subordonarii Biserici de catre stat, impunerea cenzurii, reorganizarea invatamantului,
adoptarea unei noi constitutii, alcatuita dupa modelul sovietic (aprilie 1948), crearea unei
politii politice, Securitatea, in 1948.
Constitutia adoptata a avut drept cauze necesitatea de a da legimitate noului regim, care
facuse trecerea de la monarhie la republica, si dorinta de a arata Moscovei obedienta sa
politica, intrucat Constitutia din 1948 o avea ca model pe cea sovietica din 1936.
In 1952 a fost adoptata o noua constitutie, care pastra majoritatea prevederilor din
constitutia anterioara. Se sublinia insa, in mod explicit rolul conducator al Partidului
Muncitoresc Roman. Constitutia marca etapa de maxima sovietizare a tarii.
In anul 1949 incepea procesul de colectivizare prin care proprietatile agricole treceau la
stat, acesta organizand forme colective de productie, precum G.A.P.-urile devenite ulterior
C.A.P-uri.
Primul pas spre comunizarea Romaniei a fost facut a 6 martie 1945, prin numirea
primului guvern procomunist, prezidat de Petru Groza, un trimis al sovieticilor. Din acest
guvern nu facea parte niciun reprezentant al partidelor traditionale democratice, PNL SI PNT,
lucru care a facilitat impunerea masurilor comuniste.
Urmatorul pas ce va duce la stalinizarea Romaniei a fost falsificarea alegerilor din
noiembrie 1946, cand comunistii si aliatii lor din Blocul Partidelor Democratice au manevrat
rezultatul alegerilor in favoarea lor, desi PNL si PNT erau adevaratelor castigatoare ale
scrutinului. Aceasta mare frauda electorala, realizata cu concursul URSS-ului, a certificat faptul
ca democratia nu mai era o optiune in Romania, iar comunistii erau adevaratii stapani ai tarii.
De la falsificarea alegerilor si pana la inlaturarea tuturor adversarilor politici nu a mai
fost decat un pas care s-a finalizat pe 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I a fost silit sa
abdice, monarhia constitutionala fiind abolita, iar Romania devenind de la aceasta data
republica populara.
 Procesul, finalizat oficial in 1962, a starnit nemultumirea taranilor care s-a manifestat
prin refuzul de a ceda pamanturile, de a plati cotele, revolte spontane. Securitatea a intervenit
si a reprimat orce forma de rezistenta.
In schimb, in perioada national-comunismului, manifestat in timpul guvernarii ceausiste,
s-a incercat intr-o prima etapa, o desprindere de linia Moscovei, realizarea socialismului prin
forte proprii, incurajarea proprietatii particularea, libertatea circulatiei, construirea de
locuinte, reluarea relatiilor cu Occidentul.
In planul politicii externe Romania a urmat politica impusa de Moscova prin aderarea la
C.A.E.R. in 1949 si prin aderarea la Pactul de la Varsovia in 1955. Atat in timpul lui Dej cat si al
lui Ceausescu, Romania a avut rolul sau in desfasurarea Razboiului Rece. Deosebirea dintre
cele doua perioade a fost data de desprinderea de linia Moscovei, realizata de Ceausescu si
care s-a manifestat cel mai pregnant prin refuzul sau de a implica Romania in inabusirea
Primaverii de la Praga din 1968, ce a insemnat revolta populatiei cehoslovace impotriva
comunismului impus de Moscova.
Relativa independenta si intoarcerea la valorile romanesti promovate de Ceausescu au
dus la o perioada de destindere in politica interna si externa a Romaniei. Faptul ca Ceausescu a
promovat linia nationala a comunismului a dus la imbunatatirea imaginii Romaniei in Occident,
liderul comunist roman fiind vazut ca disidentul din cadrul blocului statelor totalitare si
beneficiind de aprecierea liderilor occidentali (fapt confirmat de vizitele pe care presedintii
americani, Richard Nixon si Gerard Ford , le-au facut in Romania).
Totusi, aceste masuri nu au durat prea mult, pentru ca odata cu 1974, cand Ceausescu a
fost numit presedinte al Replublicii Socialiste Romania, regimul national-comunist a inceput sa
cunoasca din nou trasaturi totalitariste pronuntate. Astfel, s-a impus cu fervoare cultul
personalitatii, prin intermediul caruia Ceausescu era reprezentat ca un adevarat erou al
neamului. De asemenea, s-a continuat industrializarea fortata si s-a initiat constructia unor
proiecte megalomanice, care solicitau chieltuieli uriase (Canalul Dunare-Marea Neagra,
Transfagarasanul, Casa Poporului).
Toate acestea au determinat cresterea datoriei externe a tarii, achitata cu pretul
rationalizarii drastice a tuturor produselor si impunerea cartelelor, ceea ce a afectat nivelul de
trai al populatiei. Dea asemenea, de teama unor revolte anticomuniste, viata privata a
cetatenilor era supravegheata indeaproape (ascultarea telefoanelor, citirea corespondentei,
urmarirea si impunerea domiciliului fortat celor considerati inamici ai regimului).
In decursul anului 1989, regimurile comuniste europene au inceput sa se prabuseasca
rand pe rand. Acelasi lucru s-a intamplat si cu regimul politic din Romania , inlaturat in 1989,
prin intermediul Revolutiei din decembrie. Acest fapt a determinat ca tara noastra sa revina la
democratie si la statul de drept.
Evolutia Romaniei postbelice a insemnat trecerea de la democratiela totalitarism, iar
dupa 1989 lucrurile s-au orientat pentru recladirea unei societati normale, integrate valorilor
europene, dupa cumo demostreaza reusita intrarii tarii noastre in NATO (2004) si UE (2007).
 Disidenta anticomunista din Romania
Odata cu venirea lui Nicolae Ceausescu la putere, regimul comunist a cunoscut o scurta
perioada de destindere, atat prin masurile luate pe plan intern, cat si prin actiunile
autonome manifestate in relatiile externe . aceasta liberalizare a regimului a incurajat aparitia
disidentei anticomuniste.
Daca guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost caracterizata de forme de rezistenta
anticomunista, precum grupurile armate din munti, perioada ceausista a inregistrat conturarea
disidentei anticomuniste, efect atat al destalinizarii, cat si al dorintei lui Ceausescu de a-si crea
o imagine de reformator.
Astfel, inca de la venirea sa la putere, Ceausescu a decis eliberarea detinutilor politici
incarcerati din ordinul lui Dej. In 1975, N. Ceausescu a semnat acordul de la Helsinkiprin care
se angaja sa garanteze drepturile cetatenesti, precum si libera circulatie a persoanelor. Aceste
gesturi au incurajat manifestarea disidentei anticomuniste romanesti.
Doua dintre formele de manifestare a disidentei au fost cea a scrierilor critice la adresa
regimului, realizate de intelectuali precum Paul Gomasau Doina Corneea, precum si cea a
discursurilor radiofonice la posturi europene ca BBC si Europ Libera, ce au apartinut unor
reprezentanti ai diasporei romanesti. Disidentii propuneau reformarearegimului prin
acceptarea organizarii de alegeri libere, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti,
pluralism politic. Dar aceste lucruri nu puteau fi acceptate cu usurinta de regimul totalitar.
Spre sfarsitul deceniului 90, s-a evidentiat gruparea disidentilor anticomunisti alcatuita
din fosti demnitari ai Partidului Comunist din Romania. Aceasta a redactat Scrisoarea celor
sase, in care se semnalau neregulile regimului si in care i se cerea lui Ceausescu sa respecte
prevederile Constitutiei si sa puna capat exportului de alimente, cu atat mai mult cu cat
populatia era infometata cu buna-stiinta.
Numarul redus de disidenti anticomunisti din Romania a facilitat regimului neutralizarea
lor, unora dintre acestia fiindu-le impus domiciliul fortat, ceea ce permitea supravegherea lor
indeaproape de catre Securitate.
Referitor la consecintele manifetarii disidentei anticomuniste romanesti, putem spune ca
ea contribuit la informarea opiniei publice internationaledespre abuzurile regimului comunist
din Romania. Totodata, disidenta a continuat rezistenta societati impotriva comunismului.