Sunteți pe pagina 1din 12

Imparati romani

Scurta descriere biografica


CAESAR (100-44 i. Hr.)-initial congnomen al gintii Iulia, din care au descins Iulius
Caesar Augustus Tiberius Caligula. Claudius, primul imparat strain familiei
Iulia, a preluat acest congnomen ca numai in titulatura imperial, iar dupa el de toti
imparatii. Incepand cu Hadrian, congnomenul Caesarera acordat si persoanelor
destinate oficial pentru a succeda imparati romani. Actiunea lui Caesar a atras dupa
sine in primul rand distrugerea definitiva a Republicii Romane, ca aceasta actiune a
fost identica cu imboldul decisiv care a distrus vechile structuri. Fara interventiile lui
Caesar si fara esecul dictaturii sale atat principatul lui Augustus, cat si lungul sir al
imparatilor romani ar fi de neconceput. De aceea a fost posibila identificarea lui
Caesar atat cu demagogul, cat si cu aut-sider-ul, atat cu despotul, cat si cu
parintele patriei. Caesar ramane in orice caz ultimul si cel mai mare dictator al
Republicii Romane.
AUGUSTUS (27 I. Hr. -14 D. Hr.)-imparat roman, a adus bazele stapanirii sale la
numitorul cel mai rational pe care il ingaduiau intelepciunea politica si renuntarea
diplomatica la intregul adevar. Eu i-am intrecut pe toti cetatenii prin autoritatea
(auctoritas) mea personala, in privinta puterii conferite de drept (potestas), insa nu
am detinut mai mult decat colegii cu care am exercitat succesiv magistraturi.
Autoritatea evanghelistului atarna greu, ea a favorizat imaginea ca Augustus ar fi
fost, aidoma pruncului nascut la Bethlehem, un instrument al providentei
dumnezeiesti.TIBERIUS (14-37) era fiul lui- Ti. Claudius Nero si al Liviei. Dupa
moartea tatalui sau, de la varsta de 9 ani, a crescut in casa lui Augustus unde a
primit o temeinica educatie si cunostinte in domeniul literaturii, juridicii si militariei, a
tehnicii. Prin masurile luate T. s-a dovedit un excelent administrator. A asigurat
prosperitatea provinciei, a gospodarit cu chibzuinta si finantele statului, sporind
tezaurul fara sa introduca noi impozite. Pentru redresarea finantelor a varsat in
tezaurul public zece milioane de sesterti din averea personala.CALIGULA (37-41)-
(Caius Caesar Germanicus), poreclit Caligula, dupa incaltamintea de simplu soldat
pe care o purta in campanii. La educarea tanarului Caius a contribuit, pe langa
mama sa si imparatul Livia. A fost popular in randurile armatei si ale poporului
datorita tatalui sau. A adus din Grecia statui celebre carora le-a taiat capetele si le-a
inlocuit cu al sau, comportament care i-a facut pe contemporani sa-l socoteasca
bolnav. A cheltuit toate sumele aflate in tezaurul public, a introdus impozite noi, a
reintrodus lex majestatis si a executat multi oameni avuti ori influenti, pentru a le lua
averile sau din placerea de a ucide.CLAUDIUS (41-54)-era fiul lui Drusus cel Batran
si al Antoninei. Era foarte instruit, cunostea limba greaca si ertusca, se preocupa de
arheologie, era bun orator. A scris mai multe carti care s-au bucurat de succes. In
timpul sau a fost consolidat si perfectat-consiliul principelui prin infiintarea unor
departamente ale acestuia la conducerea carora au fost numiti liberti, bine instruiti,
buni cunoscatori ai administratiei de stat si cu o competenta indiscutabila. A restabilit
ordinea in finantele statului, a ordonat un recensamant in Imperiu, a ameliorat
situatia sclavilor si a intreprins mari lucrari publice.
NERO (54-68)- (Lucius Domitius Ahenobarbus)- a manifestat interes deosebit pentru
arta, literatura, retorica, filozofie, muzica, desen. Admirator al culturii grecesti i-a
protejat pe greci si in general aristocratia provenita din provincii rasaritene ceea ce ia
nemultumit pe senatori, aristocratia romana era revoltata si de aparitiile sale pe
scena, in public. A lasat in schimb guvernarea provinciei pe seama consilierilor sai-
Mucianus, Vespasianus, Corbulo, care fiind buni administratori au contribuit la
prosperarea lor economica. Dar cheltuielile necesitate de constructii, de serbari si
jocuri, de petrecerile continue au secatuit tezaurul imperiului, marind antipatia
aristocratiei senatului care a inceput sa urzeasca comploturi.
VESPASIAN (69-79)-(Titus Flavius Vespasianus)- a fost tribun militar al Traciei, apoi
aedil, pretor. A imbratisat cariera armelor si a comandat mai multe armate la Rin si in
Britania. In anul 73 e. n., in calitate de cenzor, V. A procedat la revizuirea listei
senatoriale in care a inscris multi italieni proveniti din randurile cavalerilor, a acordat
cetatenie romana oraselor din Hispania, a sprijinit procesul de urbanizare si
romanizare, a administrat bine provincia si s-a sprijinit pe aristocratia ei. Au fost luate
masuri pentru refacerea finantelor statului si pentru reintroducerea disciplinei in
armata.
TITUS (79-81) (Titus Flavius Vespasianus)- a crescut la curtea imperiului in timpul
lui Claudius si Nero unde a primit o educatie aleasa, spirituala si militara, pe Rin si in
Britania. A condus treburile statului in buna intelegere cu senatul, dar n-a renuntat la
nici una din puterile sale. A organizat jocuri costisitoare, a distribuit alimente si
imbracaminte celor saraci, a terminat construirea Coloseului, a ridicat termele care ii
poarta numele.
DOMITIAN(81-96)-(Titus Flavius Domitianus) era fiul mai mic al imparatului
Vespasianus si al Flaviei Domitilla. Inca de la inceputul domniei a impus un regim
monarhic absolutist, bazat pe forta militara. A cumulat toate magistraturile
traditionale, a pretins ca supusii sa i se adreseze cu formula, diminus et deus si s-a
inconjurat de un fast obisnuit la curtile orientale. A instituit chiar un cult al gintii
Flavia. A favorizat urbanizarea in provincie pe ai caror guvernati ii controla riguros si
a introdus functionari insarcinati cu verificarea finantelor din provincie. A distribuit
plebei, grane, bani a organizat mese publice, spectacole pentru aceasta, iar in 88 a
organizat Jocurile seculare.
TRAIAN (98-117)-si-a inceput la randul sau cariera, in armata, ca tribun militar
ramanand vreme indelungata, in aceasta functie, in Siria, unde tatal sau fusese
numit guvernator. A fost trimis apoi in armata de la Rin de unde a fost chemat la
Roma indeplinind in primii ani de domnie ai lui Domitian indeplinind in primii ani de
domnie, diferite magistraturi civile. Traian a fost proclamat imparat sosind la Roma
abia in vara anului 99 e. n. A dezvoltat pe scara larga institutia alimentara, a
imbunatatit legislatia romana, a intronat pacea interna, a luat masuri pentru
dezvoltarea agriculturii si a comertului, s-a ingrijit, cu succes la prosperitatea interna,
a luat masuri pentru dezvoltarea agriculturii si a comertului, s-a indarjit cu succes la
prosperitatea financiara a statului fara a recurge la marirea impozitelor sau la
confiscari, a inlesnit calatoriile pentru construirea de noi drumuri si pentru asigurarea
securitatii cailor de comunicatie.
HADRIAN(117-138)-in anul 98 e. n. era comandant de legiune a indeplinit diverse
functii civile, a facut parte din statul major al lui Traian in timpul razboaielor pentru
cucerirea Daciei, a fost guvernator al Panoniei Inferioare. Era un om inteligent cu un
orizont larg, un spirit suplu energic, muncitor, inventiv si o activitate prodigioasa. A
urmarit cu perseverenta anihilarea potentialului politic al senatului, desi ii respecta
pe senatori. A gospodarit cu multa chibzuinta finantele statului, a elaborat legi pentru
inflorirea economiei, s-a ingrijit de provincie si de locuintele acestora. Hadrian a fost
apropiat de soldati si s-a preocupat personal de mentinerea unei armate la hotar. A
introdus inovatii in armata, a format un stat major din generali capabili si a organizat
manevre militare pe care le conducea personal pentru a mentine potentialul de lupta
al armatei.
ANTONIUS PIUS (138-161)- a primit epitetul de Pius datorita credintei pe care a
arata-o tatalui sau adoptiv, respectului fata de relatia traditionala romana, cooperarii
cu senatul si datorita calitatilor sale. Simplu si intelept, neobosit in munca ganditor,
accesibil tuturor sfaturilor dezinteresate. A gospodarit cu pricepere finantele statului.
In timpul sau a fost desavarsita forma de guvernamant a Imperiului pe plan politic,
administrativ si legislativ. In politica externa a cautat sa consolideze hotarele
imperiului. In Britania a extins hotarele dincolo de Limens Hadriani. Dupa energia
predecesorilor, calmul sau se va impune si Roma va capata din nou un mare
prestigiu fata de barbari.
MARCUS AURELIUS (161-180)-a primit o instructie si o educatie aleasa. Inca din
copilarie a manifestat interes pentru filozofia stoica care l-a preocupat, apoi in
intreaga sa viata. A imbracat toga virila la varsta de 11 ani. In politica sa interna a
mentinut relatii bune cu senatul cu care a colaborat in opera de guvernare, fara sa
renunte insa la prerogativele sale. Domnia lui M. A. a marcat inceputul crizei
imperiale, manifestata cu violenta pe plan politic si militar. Imperiul va duce o politica
de aparare a hotarelor in fata atacurilor tot mai insistente ale barbarilor, fara a avea
potentialul necesar de a riposta in mod onorabil.
COMODUS (180-192)- (Marcus Aureluis Comodius Antonius)- era fiul lui Marcus
Aurelius si al Faustinei Minor. Marcus Aurelius a incredinta educatia tanarului print
unor pedagogi celebri insa Comodus i-a alungat, inconjurandu-se de oameni plini de
vicii care au avut o influenta nefasta asupra acestuia. In anul 166 e. n. a primit titlul
de Caesar. In politica interna Comodus a desconsiderat senatul si a manifestat
tendinte absolutiste. Participa la luptele cu animale si gladiatori din arena circurilor,
iar senatorii aveau ordin sa-l aplaude. A cheltuit sume mari pentru armata, pentru
jocurile publice, pentru granele pe care le impartea plebei si pentru orgii continue. A
permis coruptia la curte, i-a persecutat pe senatori si a executat pe multi dintre
acestia, confiscandu-le averile, ceea ce a dus la organizarea unor comploturi urmate
de numeroase condamnari la moarte.
PERTINAX (192-193)-imparat, se tragea dintr-o familie apartinand aristocratiei
senat. A fost un bun militar si un administrator cu experienta. A participat la luptele
cu iazigii (173-174). La moartea lui Commodus a fost proclamat imparat de
pretorieni la insistentele camerierului. Masurile luate de noul imparat pentru intarirea
disciplinei i-au nemultumit pe pretorieni care l-eu ucis dupa o domnie de 87 de zile
Pertinax a fost de doua ori in Dacia. A fost numit Consularis III Daciarum in locul lui
C. Arrius Antonius.
SEPTIMIUS SEVERUS (193-211)-a fost primii dintre imparatii romani si afara
Europei. In politica sa interna A luat o serie de initiative care au avut drept scop
intarirea puterii imperiului si consolidarea statului sclavagist. In ceea ce priveste
provincia S. S. a protejat si dezvoltat orasele din Africa si din provinciile dunarene
sprijinind pe proprietarii mici si mijlocii si pe mesteri. Inca din vremea sa au inceput
sa dispara barierele dintre unele categorii sociale dar a scazut si cantitatea de argint
din moneda, semne ale crizei sistemului sclavagist roman pe plan social dar a
scazut si cantitatea de argint din moneda, semne ale crizei sistemului sclavagist
roman pe plan social si economic, a dispus si repararea unor monumente ca
Pantheonul, casa Liviei, termele lui Agrippa, teatrul lui Pompeius.
ELAGABAL (218-222)-(Varius Avitus Bassianus Elagabalus)- era fiul lui Sextus
Varius Marcellus, cavaler roman din Apaeea si al Iuliei Soaemis. A fost crescut la
Emesa, in Siria a devenit preot in templul zeului Soare. A cheltuit banii din tezaurul
public si a executat pe multi oameni bogati pentru a le lua averile. Se casatorise
impotriva traditiilor, cu o vestala si se comporta intr-un mod bizar (se farda, imbraca
costume femeiesti) ceea ce a marit nemultumirile opiniei publice. A fost ucis de catre
soldatii din garzile pretoriene, impreuna cu mama si prietenii sai, in martie 222 e. n.
SEVERUS ALEXANDER (222-235)(Marcus Aurelius Severus Alexander)- noul
principe fiind minor a fost alcatuit un consiliu de regenta la care participau 16
senatori in frunte cu juratii- Ulpianus- Paulus- Modestinus. Sub S. A. s-a instaurat o
politica de echilibru intre curtea imperiului si senat. Au fost restabilite cultele
traditionale, a dus o politica de intarire a coloniilor militare de la hotare; s-a interzis
organizarea unor colegii, folosirea banilor publici de catre consiliile municipale fara
aprobarea imparatului, portul armelor in afara de cele de vanatoare. A luat masuri
impotriva miscarilor populare, a latronilor, predicatorilor de noi relatii, profetilor si
magilor. Au fost facute precizari prin lege privitoare la situatia sclavilor, coloniilor si
altor clase si categorii sociale din Imperiu. S-a recurs in continuare la alterarea
monedei ceea ce a contribuit la trecerea treptata de la o economie bazata pe schimb
la o economie naturala.
GORDIAN AL III-LEA (238-244)- (Marcus Antinius Gordianus)- la inceputul domniei
fiind minor, treburile statului au fost conduse de Timesitheus, prin grija caruia a fost
reintronata ordinea la curte, s-a reglementat aprovizionarea Romei, a fost
reorganizata si disciplinata armata si au fost construite fantani si bai publice la
Roma.
FILIP ARABUL (244-249)-(Marcus Iulius Philippus) in politica sa interna a incercat
sa colaboreze cu senatul, a organizat Jocurile seculare si a serbat un mileniu de la
intemeierea Romei. Dupa proclamarea sa ca imparat F. A. a incheiat pace cu persii
carora le-a platit un stipendium de 500000 de denari si le-a cedat unele teritorii din
Mesopotamia. Dupa aceasta s-a intors la Roma lasand in oras pe fratele sau Iulius
Priscus. A fost numit comandant suprem al armatelor. Concomitent, au fost luate
masuri pentru intarirea granitelor provinciei din ace4ste parti ale imperiului si cu
deosebire ale Daciei.
DECIUS (249-251)- (Caius Massius Quintus Decius Traianus)- noul imparat a lansat
un program politic traditionalist, de revenire la linia politica augustana. La sfarsitul
anului 249 e. n. a emis un edict impotriva crestinilor, cetatenii romani, puteau fi aspru
sanctionati, ajungandu-se pana la pedeapsa capitala. Incercarile ample si energice
intreprinse pentru consolidarea imperiului pe temeiul stravechi virtuti si religii romane
merita fara indoiala sa fie apreciata, insa el nu puteau asigura in nici un fel succesul
intr-o epoca de decadere interna si amenintare externa, in plus, Decius care
provenea dintr-o provincie romanizata, dar nu mai slab crestinata, a subestimat forta
crestinismului. Destoinicul militar si harnicul organizator a reusit pentru scurta vreme
sa trezeasca speranta de liniste si siguranta in Imperiul Roman.
VALERIAN (253-260)-(Publius Licinius Valerianus)- era descendent al gintii
aristocratice Licinia. S-a distins din cariera militara inca din epoca Severilor. Inca din
primul an de domnie si-a asociat la tron, cu titlul de Augustus pe fiul sau Gallienus in
Occident. Noul imparat a fost bine primit de senat cu care a guvernat in buna
intelegere. A emis in anii 257-258 doua edicte de persecutie a crestinilor din paturile
bogate, aplicate in Galia, Hispania, Egipt.
GALLIENUS (253-268)( Publius Licinius Valerianus Egnatius Gallienus)- imparat,
soldat, coimperator alaturi de tatal sau -Valerianus. In 260 a emis un edict prin care
suspenda urmarirea confiscate si garanta libertatea cultului. In vederea redresarii
situatiei imperiului a fost elaborata o reforma militara prin care se infiinta un corp de
cavalerie mobile pentru interventii rapide in zonele amenintate de Imperiu; senatorii
erau inlocuiti la comanda legiunii cu militari de profesie, iar in trupele auxiliare erau
recrutati un numar mare de barbari. In provincia imperiala guvernul din ordinul
senatorial au fost inlocuiti cu cavaleri; senatului i s-au luat dreptul de a bate moneda
de arama. In politica externa Gallienus a fost nevoit sa faca mari eforturi pentru a
pune stavila invaziilor barbare care aveau loc aproape in fiecare an. Gotii, carpii,
hierulii atacau pe uscat si pe mare si pradau pana departe in interiorul imperiului
provincii rasaritene din Asia Mica si Peninsula Balcanica.
POSTUMUS (260269)- (Marcus Castianus Latinius Postumus)- a fost mai intai
general si guvernator al Galiei, comandant suprem al intregului front roman.
Insarcinat de Gallienus cu apararea frontierei de pe Rin i-a infrant si alungat dincolo
de fluviu pe franci si alamani. P. a fost proclamat imparat de soldatii de la Rin si pus
in fruntea Imperiului Galic. La inceput el a stapanit Galia lsa care s-au adaugat
Hispania si Britania, stabilindu-si capitala la Treveri.
ZENOBIA-(267-272) (Septimia Zenobia), printesa de origine araba cu numele de
Bat-Zablai. De o rara frumusete, inteligenta, culta, s-a inconjurat de oameni ilustri:
Longinus, Episcopul Paulus din Samosata. Cunostea limbile greaca, latina si
egipteana veche. A fost casatorita cu regaee Palmirei-Odenath. In anul 270
imparatul Aurelian a recunoscut situatia din Orient, iar Zenobia si Vaballathus s-au
proclamat Augusti in anul 271 ceea ce l-a determinat pe Aurelian, sa inceapa o
campanuie impotriva Palmyrei. Armatele Zenobiei au fost infrante, Palmyra cucerita,
iar regina impreuna cu fiul sau, au fost dusi in prizonierat la Roma unde li s-a fixat
domiciliul la vila lui Hadrian, de pe Tibur.
AURELIAN (270-275) provenea dintr-o familie de tarani coloni, aflati pe domeniile
din Pannonia Inferioara ale senatorului Aurelius. Calitatile din copilarie in exercitii
sportive si militare a imbratisat cariera armelor. In anul 242 tribun, comandand o
cohorta. In politica interna Aurelian s-a comportat ca un suveran absolut. Purta
diadema solara, purpura si vestimente bogate ca dupa obiceiul regilor orientali, s-a
autointitulat Dominus et Deus. A guvernat fara senat care a pierdut si dreptul de a
bate moneda de arama alegandu-si colaboratorii dintre cavaleri. A incercata se
introduca un singur cult in imperiu, cultul zeului Soare; Sol Dominus Imperii Romani
sau Deus Sol Invictus. A efectuat o reforma monetara (emisiuni de aur, argint si
arama) care a inviorat schimburile comerciale. In politica externa A. a inregistrat
succese remarcabile, straduindu-se sa apere imperiul de frecventele invazii barbare
si sa refaca unitatea acestuia, sfaramata in timpul lui Gallienus.
PROBUS- (276-282) (Marcus Aurelius Probus)- ajungand tribun militar, a indeplinit
cu succes misiuni militare importante. Desi P. a respectat senatul nu i-a acordat
autoritatea de altadata. A organizat jocuri, a distribuit grane plebei din Roma si a
sprijinit relatia traditionala romana. I-a obligat pe soldati sa lucreze in timpul cand nu
se aflau in campanii. A favorizat viticultura in provinciile apusene si a dus o politica
larga de colonizare a barbarilor in Imperiu.
DIOCLETIAN (284-305) (Caius Aurelius Valerius Diocletianus) a servit ca militar
sub Aurelian si Probus, ajungand dux Moesia. Proclamat Augustus a abdicat la 1
mai 305 e. n., reluandu-si la Salona, in Dalmatia unde a murit. Prin reformele ale
politicii si administrative si militare D. a pus bazele sistemului politic administrativ al
Dominatului si a instituit ierarhia ca forma de conducere a Imperiului Roman. A
despartit teritoriul Dobrogiei de Moesia Inferior, transformandu-l in provincia Scytia
Minor cu resedinta la Tomis.
MAXIMIAN (286-305) (306-308, 310) (Marcus Aurelius Valerius Maximianus )
originar din Panonnia. Proclamat de acesta Caesar (1 aprilie 285 e.n.) si apoi
Augustus la 1 mai 305 e. n. retragandu-se la proprietatea particulara din Lucania.
Cand fiul sau Maxentius s-a proclamat imparat Maximian a cautat sa-l detroneze.
Nereusind, a fugit la ginerele sau Constantinus in Gallia, unde s-a sinucis.
GALERIUS (305-311) (Caius Galerius Valerius Maximianus) a slujit in armata
romana ca soldat si ofiter in timpul lui Aurelian si Probus. Diocletian l-a proclamat
Caesar. Divortand de prima sotie s-a casatorit cu Valeria, fiica lui Diocletian. I s-a
incredintat apararea frontierei dunarene impotriva atacurilor sarmatilor, gotilor si
carpilor, pe care l-a respins, luand de sase ori titlul de Carpicus Maximius. A
contribuit in mare masura la reconstituirea Limes-ului dobrogean. Bucurandu-se
mare incredere in fata lui Diocletian, mai ales dupa victoria impotriva persilor,
Galerius l-a determinat sa dea o seria de decrete impotriva crestinilor (303-304).
CONSTANTIN I (306-337) (Flavius Valerius Caontantinus)- era fiul lui Constantius I
Chlorus si al Flaviei Iulia Elena. Sub Diocletian, a indeplinit functia de tribunus primi
ordinis in Asia si Palestina, iar sub Gelerius a lupta impotriva sarmatilor. Dupa
moartea tatalui sau, a fost proclamat imperator de catre armata. A acordat libertate
de cult crestinilor prin edictul de la Mediolanum. C. a continuat reformele
administrative militare si economice incepute de Diocletian.
MAXENTIUS (306-312) (Marcus Aurelius Valerius Mexentius) fiul lui Maximianus
Heculius si al Eutropiei. Proclamat Augustus la 28 octombrie 306 e. n. Infrant de
Constantin I la Saxa Rubra , cand s-a inecat in Tibru si Dominatul.
LICINIUS (308-324) (Valerius Licianus Licinius) tovaras de arme cu Galerius a
luptat sub comanda acestuia impotriva persilor. Proclamat Augustus de Galerius. A
dat impreuna cu Constantinus I, edictul de la Milano prin care se acorda libertate de
cult crestinilor. In acel an s-a casatorit cu Constantia, sora lui Contantinus. Dupa 316
e. n. a intrat in conflict cu acesta, fiind infrant la Adrianopol si Crysopolis. Retras ca
simplu cetatean la Tesalonic, a incercat sa reia razboiul contra lui Constantin I, motiv
pentru care a fost executat.
MAXIMINUS DAIA (310-313) (Galerius Valerius Maximinus). La inceput se numea
Daza (Daia), dar la cererea lui Galerius, dar la cererea lui Galerius a adoptat numele
Maximinus. Mama sa fiind sora imparatului Galerius. Acesta l-a proclamat Caesar.
El insusi s-a proclamat Augustus.
CONSTANS (337-350) politica interna a fost dominata de politica religioasa,
altminteri ea s-a derulat fara intamplari spectaculoase. Temele legislatiei nu se
deosebesc de legislatia unor imparati anteriori si ulteriori. Procedeul obisnuit consta
in publicarea semnata de ambii imparati a edictelor, deciziilor si legilor, independent
de imparatul care dispusese elaborarea textului respectiv.
Conform aprecierii unanime a traditiei, Constans era nechibzuit, aspru, avar
dependent de falsi consilieri, partinic, ba chiar coruptibil in alegerea administratorilor
provinciali, urat in randurile armatei. Indeosebi politica fiscala dura si antipatia
armatei au indemnat un grup de conspiratori sa-l proclame imparat pe ofiterul sem-
barbar Magnentius in ianuarie 350 la Autun. Constans a pierit in timpul refugiului.
CONSTANTIUS AL II-LEA (337-361)-(Flavius Iulius Constantius). Proclamat Caesar
si Augustus. A continuat opera de reorganizare a granitei danubiene. In urma
campaniei victorioase impotriva sarmatilor din regiunea Banatului de astazi, a ridicat
cetatea Constantia.
In general, Constantius preluase si altminteri o mare parte a vechilor traditii, numai
ca, datorita conditiilor externe modificate, acestea primisera o alta infatisare, ba chiar
erau greu de pastrat. Il vedem astfel pe Constantius, la fel ca pe atatia alti imparati
din veacul al IV-lea, ca pe un drumet intre doua epoci care a incercat sa imbine
lucrurile vechi cu cele noi. Ca el a esuat in cele din urma in aceasta incercare nu i se
poate imputa decat in parte, daca ne gandim la numeroasele razboaie carora a
trebuit sa le faca fata si la intoleranta ambelor tabere in confruntarile din sanul
bisericii.
IULIAN (361-363) (Flavius Claudius Iulianus) ultimul membru dinastiei intemeiate
de Constantinus I. Supranumit Aposata, pentru ca, dupa ce fusese adept al
crestinismului a devenit un entuziast discipol al neoplatonismului. A luptat impotriva
relatiilor crestinilor, cautand sa reinvie relatia greco-romana. Proclamat Caesar si
Augustus, imediat dupa moartea lui Constantius al II-lea. S-a casatorit cu Elena,
sora acestuia. Infrant si ranit mortal in lupta cu persii (363 e. n.). In timpul scurtei
sale domnii I. A. a intreprins o actiune hotarata pentru consolidarea viatii economice
a oraselor.
VALENTINIAN I (364-375)-era fiul lui Gratianus comes si fratele mai mare al
viitorului Imparat Valens. Tribunus, in Gallia, ofiter comandant in Mesopotamia (360-
361); Comes et tribunus cornutorum (362 e. n.). la 26 februarie 364 e. n. In acelasi
an Iulian Apostatul l-a exilat in Theba pentru credinta sa crestina. Iovian la rechemat,
numindu-l tribunus scutariarum (363-364 e. n.). La 26 februarie 364 e. n. a fost ales
de trupe, succesor la tron al lui Iovianus. Cu prima sotie, Marina Severa a avut fiu pe
Gratianus, iar cu a doua, Iustina, pe Valentinian Iisi trei fiice Iusta, Grata, Galla.
VALENS (364-378)-(Flavius Valens)- era fiul comandantului militar Gratianus, comes
al Afr.. Protector domesticus sub imparatul Iulianus Aposata si Iovianus. Proclamat
Augustus de fratele sau Valentinian I (28 mart. 364 e. n.). in 367-369 e. n. a
intreprins o expeditie contra gotilor de la nord de Dunare, pe care l-a invins. A
incheiat pacea de la Noviodunum cu Athanaric, regele vizigotilor. In 369 e. n.
trecand prin Tomis, a cautat sa impuna erezia aeriana, dar a intampinat opozitia
episcopului Bretonian si a poporului, fiind silit sa renunte. In 376 a oferit azil
vizigotilor refugiati in Imperiu din cauza atacurilor hunilor, sub conducerea lui
Frithigen si Alavilor. Intre romani si vizigotii rasculati s-au dat mai multe lupte,
incheiate cu catastrofa de la Adrianopol, in care insuti V. si-a gasit sfarsitul al 9
august 378 e. n.
GRATIAN (367-383)-(Flavius Gratianus)- fiul lui Valentianus I , proclamat Augustus ,
un adolescent cu aptitudini stralucitoare, care ar fi putut sa-l indreptateasca sa
rivalizeze cu cei mai buni imparati ai istoriei romane. Cel mai crestin, Cel mai
credincios stapan, asa i s-a adresat episcopul de Milano, Ambrosius, lui Gratian ca
primului imparat crestin, chiar daca el nu era botezat, ceea ce insa nu era deloc
neobisnuit in antichitatea tarzie. Ba Ambrosius a mers si mai departe cand l-a
desemnat pe tanarul imparat drept invatator in credintei, dar si aceasta pare numai
observatorului de astazi drept ceva cu totul neobisnuit. Caci de cand, in urma
crestinarii lui Constantin I, politica religioasa devenise principalul domeniu al
principalul domeniu al politicii interne, incepuse si rolul imparatului crestin cu un fel
de episcop al episcopilor, ceea ce decurgea din functia imperiala de pontifiex
maximus.
Gratian a fost un credincios profund al ortodoxiei niceene, dupa parerea tuturor
autorilor antici, el a fost un credincios deosebit de talentat si cultivat. Insa tot in
antichitate dateaza si parerea de criza extrema a imperiului universal, el nu a avut
respectiv nu a dezvoltat suficient seriozitatea, capacitatea de prevedere si decizie
politica si nici indispensabila vointa de a reforma necesare unui suveran.
VALENTINIAN AL II-LEA (375-392)- era fiul lui Valentinianus I si al Iustinei.
Proclamat Augustus la 22 noiembrie 375 e.n. avem numai patru ani cand la moartea
tatalui sau, a trebuit sa-i urmeze la tron in Occident. A domnit impreuna cu cumnatul
sau Gratianus, in Italia si Africa. Stabilit la mediolanum a fost influentat de mama sa
Iustina care a favorizat arianismul. Fortat sa paraseasca tronul de uzurpator
Maximus a fost readus de Theodosius imparat al Oraniei. A murit probabil prin
sinucidere instigat de generalul galilor Arbogast.
THEODOSIUS I (379-395) (Flavius Theodosius) cel Mare, de origine hispana, fiul
generalului cu acelasi nume . A servit ca militar, sub comanda tatalui sau, probabil in
Britania, iar mai tarziu ca dux Moesiae primae. Dupa executarea tatalui sau la
Cartagina, T. s-a retras la proprietatea parinteasca din Hispania de unde a fost
chemat de Gratianus, care i-a incredintat comanda impotriva barbarilor Iliria (378 e.
n.). dupa marele succes initial, la Simium, a fost proclamat Augustus, a fost ultimul
imperator occidental pe tronul Imperiului roman de rasarit si ultimul care a avut sub
stapanirea sa teritoriul intregului Occident. In anul 381 e. n. T. a convocat sinodul II
ecumenic, proclamand crestinismul ortodox, religia de stat. A incheiat pace cu Gotii
si i-a declarat aliati pe vizigotii trecuti in Imperiu. In 386 e. n., Promotus magister
militum per Thraciae, a anihilat atacul ostrogotilor in Odotheus in regiunea gurilor
Dunarii. In 391 e. n. a interzis toate cultele pagane.
ARCADIUS (395-408)- fiul cel mai mare al Imparatului Theodosius I si al sotiei sale
Aelia Flavia Flacilia. Discipoli al lui- Thermistios II, Flacilia, Pulcheria, Arcadia si
Marina. Fara autoritate, in timpul sau treburile Imperiului au fost conduse de inalti
magistri de curte Rufinus si Eutropius si in cele din urma, de sotia sa Aelia
Eudoxia.
HONORIUS (395-423)-(Flavius Honorius)- fiul mai mic al lui Theodosius I si al Aeliei
Flavia Facilia. In timpul sau, gotii condusi de Alaricus au asociat si pradat Roma
eveniment care a produs mare consternare in tot Occidentul roman. Dupa aceasta
data, Honorius a incredintat conducerea suprema a armatei lui Flavius Constantinus,
pe care l-a inaltat la rangul de Augustus (8 februarie 421 e. n.).
THEODOSIUS al II-LEA (408-450)-(Flavius Theodosius)- fiul si succesorul
imparatului Arcadius care l-a proclamat Augustus (10 ian. 402 e. n.), slab ca imparat,
a domnit la inceput sub tutela surorii sale Pulheria, apoi sub influenta sotiei. A
organizat si extins scoala intemeiata de Constantinus I la Constantinopol, facand din
ea cel mai important focar de raspandire a culturii din Imperiu. A incheiat un trata de
pace cu hunii, ajunsi la mare putere militara, platindu-le un tribut anual care a fost
triplat. In timpul sau a fost alcatuit Codex Theodosianus, cea mai importanta
codificare juridica inainte de Iustinian. Sub T. a avut loc sinodul III ecumenic (431 e.
n.) si sinodul talharesc ambele tinute la Efes, provocate nestorianisti.
VALENTINIANUS III (Flavius Placidus Valentinianus)- as fost proclamat de
Theodosius II, Augustus la Roma. Intreaga politica a Imperiului roman de apus se
afla insa sub influenta lui Aetius, magister militium si patricius. Mai tarziu V. a si-a
mutat resedinta la Roma, ingrijindu-se de fortificarea orasului (439-440 e. n.), fara sa
paraseasca, insa, Revenea, in care revenea periodic. ]n 440 e. n. Sicilia a fost
pradata de vandali, cu care Valentinianus III a fost silit sa incheie pace, cedandu-le
anumite teritorii din Africa de Nord.
MARCIAN (450-457)- trac de origine, cobora dintr-o familie modesta din apropierea
orasului Philoppolis. Militar ca tatal sau Marcian a participat la razboi impotriva
persilor, iar apoi s-a aflat in serviciul generalilor Ardabur si Aspar, devenind
domesticus si tribunus. Fata de barbari Marcianus a avut o atitudine curajoasa,
ajutat fiind si de imprejurari. A refuzat sa mai plateasca tribut lui Attila care se
indrepta spre ocean, iar trupele reduse ca efectiv, trimise de regele hun impotriva lui
au fost infrante si respinse peste granita.
LEON I (457-474) imparat al Imperiului Roman de rasarit. Fost tribunus in Tracia,
el insusi originar din tribul tracilor al bessilor, a ajuns pe tron cu ajutorul generalului
roman de origine germanica. Ortodox convins Leon a luptat impotriva ereziilor
crestine si paganismului, ceea ce, in primul rand, i-a adus epitetul de cel mare.
Leon a cautat sa reduca din autoritatea din autoritatea lui Aspar si in general al
soldatilor de neam german creand o noua garda imperial, alcatuita in special din
isaureni refuzand sa mai plateasca tributul anual ostrogotilor din Pannonia., in
virtutea foedus-ului incheiat de imparatul Marcian cu acestia, Leon a venit in conflict
cu ei.
ZENON (474-475)(476-491)-nobil de origine isauriana cu numele Tarasikodissa, a
fost adus de imparatul Leon I la Curtea de la Constantinopol, pentru a-l contrapune
partidei gotice a lui Aspar. Numit comes domesticorum a adoptat numele grec Zenon
si s-a casatorit cu Ariadner, fiica mai mare a imparatului. Magister militium per
Thracias et patricius, Augustus. In acea ultima calitate a fost coimparat Leon II.
Dupa moartea fiului sau, Zenon a ramas singur imparat. In urma unui complot al
imparatului Verina, sotia lui Leon I, si a lipsei sale de popularitate. Zenon a trebuit sa
fuga in Isauria. A revenit la Constantinopol in toamna lui 476 e. n., a recuperat tronul
in acelasi an in care in Occident se prabusea Imperiul Roman de Apus.
ROMULUS AUGUSTUS (475-476), ultimul imparat al imperiului roman de apus
(475-476). Contemporanii l-au denumit Augustus, deoarece era inca copil cand tatal
sau, patriciul Orestes, l-a ridicat pe tron, la Revenna, dupa ce Odoacru, regele
hierulilor, a luat in stapanire Revenna, i-a detronat, dar i-a crutat viata, dandu-i 6000
de solizi pe an si fixandu-i resedinta las Lucullanum, in Campania.
ANASTASIUS (491-518)- influentabil, manipulabil, nechibzuit, de conditie modesta si
nu s-ar fi distins in nici un fel; trasatura fundamentala a caracterului sau ar fi fost
fatarnicia; ar fi facut parada de mare cucernicie, ar fi impartit din plin pomeni ca un
fariseu; nepotii sai ar fi fost promovati in demnitati inalte. Fizionomic era cam, ciudat,
avea ochi de culori deosebite, unul inchis la culoare si celalalt albastru, de aceea a
fost poreclit Dikroos, era barbat inalt si impunator. Contemporanii mai tineri l-au
descris pe imparat ca fiind binecrescut, istet, generos si rabdator; actiunile pripite i-
au fost straine.
IUSTIN I (518-527)- dupa preluarea puterii Iustin i-a indepartat pe cativa inalti
functionari care devenisera influenti sub Anastasius, printre care si administratorul
financiar Amantius. Cotitura decisiva a fost facuta de Iustin in domeniul politicii
religioase. El a pus capat separarii bisericesti care dainuia din 484 intre Orient si
Occident, o disputa intre Roma si Costantinopol, la care nu era vorba de chestiuni
de credinta, ci de ordin personal.
IUSTINIAN (527-565) sa angajat cu toata imensa sa putere de munca pentru
realizarea unei viziuni marete, nu numai sa pastreze Imperiul Roman, ca sa-l
restaureze in vechia sa maretie, sa intemeieze ordinea interna a acestui imperiu de
dreptul roman reformat si codificat de o constitutie cu putere de lege si sa
raspandeasca in randurile tuturor membrilor imperiului credinta crestina in forma
unei dogme obligatorii. Acest program avem radacini mai vechi in istoria institutiei
imperiale romane, dar realizarea sa consecventa de catre Iustinian poarta
semnatura personala inconfundabila a acestui imparat.