Sunteți pe pagina 1din 44

IMPERIUL ROMAN

IMPERIUM ROMANUM

S.P.Q.R. =Senatus Populusque Romanus ("Senatul și


poporul roman"), referindu-se la guvernul Republicii
romane și fiind folosit ca semnătură oficială
guvernamentală
PERIODIZARE
PRINCIPATUL ANARHIA MILITARĂ DOMINATUL
(27 î. Chr-235 d. Chr) (235-284) (284-476)
Triumviratele
 TRIUMVIRÁT, triumvirate, s.n.- (În Roma
antică) (de la „tres viri" = trei bărbaţi) Formă de
conducere politică reprezentând alianța a
trei conducători politici și militari;– Din lat.
triumviratus, fr. triumvirat.
 De două ori în perioada anterioară Principatului, în
era Republicii Romane, puterea politică a trecut de la
magistrați și senat, la trei oameni care au constituit un
guvern de tranziție , cunoscut și ca triumvirat, care
avea să se dizolve în urma unui război civil.
 Primul Triumvirat este un termen folosit de unii
istorici pentru a se referi la o alianță neoficială
romană între Gaius Julius Caesar, Marcus Licinius
Crassus, și Gnaeus Pompeius Magnus. Deși este mai
cunoscută ca cel de-al doilea Triumvirat, această
alianță nu a avut nici un statut oficial - puterea ei în
statul Roman a avut legătură cu influența pe care o
aveau cei trei.
 Crassus și Pompey au fost colegi (s-au urât din
totdeauna) în consulat

 Caesar a contribuit la împăcarea dintre cei doi; el


și Crassus erau foarte buni prieteni, dar a reușit
să întărească relația cu Pompei dându-i-o în
căsătorie pe fata sa Julia. Alianța a combinat
popularitatea legală a lui Caesar cu bunăstarea
și influența lui Crassus, dar și cu bunăstarea și
reputația lui Pompei.
 Alianța le-a permis celor 3 să domine în totalitate politica
romană, dar nu avea să țină pentru totdeauna datorită
ambițiilor, ego-ului și invidiei dintre cei trei. Caesar și
Crassus se înțelegeau bine, însă Pompei nu îl agrea pe
Crassus , iar invidia pentru Caesar creștea din ce în ce mai
mult, mai ales după victoria acestuia în Galia când a
anexat practic Franța zilelor noastre la Imperiul Roman.
 Această înțelegere a căzut după moartea lui Crassus, când
cei doi generali au pornit un război civil, în timpul căruia
Pompei a fost omorât, iar Caesar s-a autoproclamat
conducător și dictator.
 Al doilea triumvirat a fost o guvernare formală între Octavian
și Marc Antoniu, rivali pentru preluarea puterii, și un al treilea,
Marcus Aemilius Lepidus. Acesta a fost înlăturat în scurt timp,
Marc Antoniu a fost eliminat în timpul unui război civil,
Octavian rămânând singurul conducător.

 După asasinarea lui Caesar, prietenul și locotenentul său șef,


Marcus Antonius, s-a folosit de ultimul testament al lui Cezar
într-un briliant discurs împotriva asasinilor, incitând mulțimea.
Asasinii au fugit către Grecia. În testament, nepotul său
Octavianus, totodată fiul adoptiv al lui Caesar, a fost numit
moștenitorul său politic. Octavian s-a întors din Grecia și a
strâns o mică armată din rândurile veteranilor lui Caesar. După
câteva neînțelegeri inițiale, Antonius, Octavianus și Marcus
Aemilius Lepidus, au format Al doilea Triumvirat.
 În vest, Octavian și Lepidus trebuiau întâi să se ocupe de Sextus Pompeius, fiul
în viață a lui Pompei, care luase controlul asupra Siciliei și desfășura
operațiuni pirate în întreaga Mediterană, periclitând transporturile crucialelor
grâne egiptene către Roma. În 36 î.Hr., Lepidus, în timp ce asedia forțele lui
Sextus în Sicilia, a ignorat ordinul lui Octavian ca nici o capitulare să fie
permisă. Atunci Octavian a mituit legiunile lui Lepidus, iar acestea l-au
dezertat. Efectul a fost înlăturarea puterii militare și politice de care dispunea
Lepidus.
 În est, Antoniu se afla în război împotriva parthinienilor.A început o relație
amoroasă cu Cleopatra, care a dat naștere a trei fii ai săi. În 34 î.Hr., Antoniu a
„dăruit“ mult din jumătatea estică a imperiului copiilor săi cu Cleopatra. În
Roma, acest fapt a fost folosit de către Octavian într-un război de propagandă
vicios, acuzându-l pe Antoniu că ar fi devenit sălbatic, devenind complet un
sclav al Cleopatrei și dezertând cauza Romei. S-a asigurat să nu-l atace pe
Antoniu direct pentru că acesta era încă foarte popular în Roma; în schimb,
întreaga vină a fost atribuită Cleopatrei.
 Marea confruntare finală a Republicii romane a avut loc la 2 septembrie 31
î.Hr., în Bătălia navală de la Actium, unde flota lui Octavian aflată sub
comanda lui Agrippa a înfrânt mai marea flotă a lui Antoniu și Cleopatrei; cei
doi iubiți au fugit către Egipt.
OCTAVIAN AUGUSTUS
27 î. Chr - 14 d. CHr

•PRINCIPATUL – perioada
în care Împaraţii şi Senatul participa
în comun la guvernare
PRINCIPATUL
(27î.Hr.-235d.Hr.)

 Întemeietorul
principatului este
OCTAVIAN.

(27î.Hr. – 14d.Hr.)
PRINCIPATUL
 În anul 27 î.Hr., întors
victorios din Egipt,
Octavian este
intâmpinat de Senat cu
propunerea de a deveni
dictator pe viaţă.
 Octavian respinge
propunerea, ţinând cont
de destinul tragic al lui
Iulius Caesar, şi
acceptă funcţia de
imperator.
ATRIBUŢIILE IMPERIALE

IMPERATOR

PRINCEPS TRIBUNUL
PLEBEI CONSUL
SENATUS

PONTIFEX PATER
MAXIMUS AUGUSTUS
PATRIAE
PRINCIPATUL

 Deşi aparent
menţine instituţiile
republicane,
Octavian preia
treptat toate
funcţiile şi titlurile,
punând bazele
IMPERIULUI
ROMAN.
OCTAVIAN AUGUSTUS
POLITICA INTERNĂ
 Manifestă formal respect faţă
de Senat dar puterea acestuia
scade, pentru că principalele
atribuţii : conducerea
războiului şi diplomaţia sunt
transferate principelui.
 Senatul păstrează atribuţii
modeste, cum ar fi :
gestionarea tezaurului şi
administrarea unor provincii.
 În rândurile senatorilor sunt
promovaţi şi reprezentanţi ai
provinciilor.
OCTAVIAN
ORGANIZAREAAUGUSTUS
ADMINISTRATIVĂ
POLITICA INTERNĂ
 Augustus alcătuieşte un
aparat birocratic complex,
cu funcţionari bine
pregătiţi şi eficienţi.
 Împarte Imperiul Roman
în provincii senatoriale,
lăsate în administrarea
senatorilor, şi provincii
imperiale, aflate în
subordinea directă a
împăratului.
OCTAVIAN AUGUSTUS
POLITICA INTERNĂ
ORGANIZAREA
MILITARĂ
 Sporeşte efectivele
militare, în special
trupele auxiliare.
Promovează în
armată elemente
provinciale.
 Plaseaza legiunile
romane în zonele de
graniţă şi păstrează
pentru sine garda
pretoriană.
OCTAVIAN AUGUSTUS
POLITICA INTERNĂ
MĂSURI CULTURALE
 Asigură dezvoltarea
culturii. În timpul său au
avut reale contribuţii în
PUBLIUS OVIDIUS NASO
susţinerea financiară a (43î.Hr.-17/18d.Hr)
activităţilor culturale
MECENA şi AGRIPPA.
 S-au afirmat scriitori de
marcă : OVIDIU,
HORAŢIU, VIRGILIU.

PUBLIUS VERGILIU MARO


(70î.Hr.-19d.Hr.)
MĂSURI CULTURALE

 S-au realizat mari


construcţii
urbanistice.
 « Am găsit Roma FORUL LUI AUGUSTUS

de cărămidă şi o
las de marmură »
(Octavian
Augustus)

PANTEONUL
OCTAVIAN AUGUSTUS

POLITICA EXTERNĂ
 Octavian Augustus a
fost, în principiu,
adeptul unei politici de
pace. Expediţiile
militare desfăşurate în
timpul său au avut un
caracter defensiv, dar
au contribuit la
întinderea hotarelor
imperiului.
OCTAVIAN AUGUSTUS

 « Nicicând altădată n-a fost Imperiul Roman într-o


stare mai înfloritoare. În adevăr, în afară de
războaiele civile, în care niciodată n-a fost biruit,
el a mărit Imperiul Roman cu Egiptul, Cantabria,
Dalmaţia – învinsă mai înainte dar acum supusă
cu totul, cu Pannonia, Aquitania, Illyricum, Raetia,
cu ţara vindelicilor şi a saalaşilor din Alpi, cu
toate cetăţile maritime de la Marea Neagră, între
care Bosphorus şi Panticapaeum sunt cele mai
renumite. A învins şi pe daci in mai multe lupte. »
 (EUTROPIUS – « ISTORIA ROMANĂ »)
OCTAVIAN AUGUSTUS
POLITICA EXTERNĂ

CUCERIRI :
Nordul
Spaniei,
Raetia,
Noricum,
Pannonia,
Moesia,
Illyricum.
DINASTIILE IMPERIALE
din perioada PRINCIPATULUI
1. DINASTIA
IULIA-
CLAUDIA
(14 î. Chr-68 d.Chr)

2. DINASTIA
FLAVILOR (69-
96)

3. DINASTIA
ANTONINILOR (96-
192)

4. DINASTIA
SEVERILOR (193-
235)
S.
P. DINASTIA IULIA-CLAUDIA (14 î. Chr-68 d. Ch
Q.
R. DINASTIA FLAVILOR (69-96)

ERIUM R OMANUM

anizarea Imperiului:
rovincii Senatoriale (de interior)
rovincii Imperiale (de frontieră)
oada de mari cuceriri, iniţiată
e Octavian: Raetia, Noricum,
annonia,Britannia, Moesia, Illyricum
Spaniei
oada de ordine şi prosperitate
oadă de mari realizări arhitectonice
DINASTIA ANTONINILOR
(96-192)
PAX
ROMANA
US ULPIUS TRAIANUS (98-117)
Ultimul mare împărat cuceritor
a de maximă extindere teritorială
tul cucereşte: Dacia, Armenia, N. Arabiei
tamia,
finanţele statului
HADRIANUS (117-138)
a de înflorire culturală, de pace si
tate economică şi stabilitate
onală

DINASTIA SEVERILOR (193-235)– imperiul decade treptat.


Armata începe sa-si impuna proprii sai candidaţi la tronul imperial
PRINCIPATUL
TRAIAN (97 – 117)

 “…Traian era un om cu totul deosebit, mai ales prin


simplitatea moravurilor sale. Avea un trup vânjos şi
înfrunta toate greutăţile cot la cot cu ceilalţi iar cu sufletul
era la înălţime, deoarece nici nu se lăsa purtat de
îndrăzneala tinereţii, dar nici împiedicat de bătrâneţe. Nu
invidia, nici nu neîndreptăţea pe nimeni, ci dimpotrivă îi
onora pe toţi cei buni şi-i înălţa în demnităţi, de aceea
nici nu se temea şi nici nu ura pe nimeni. Nu-şi pleca
urechea la intrigi şi nici nu cădea pradă mâniei. Se feri de
a acapara bunurile altora şi a face onoruri nedrepte… »
 (DIO CASSIUS – “ISTORIA ROMANA”)
TRAIAN
POLITICA INTERNĂ
 Redresează finanţele
statului, micşorează
impozitele (mai ales
după cucerirea
Daciei.
 Întreţine bune
raporturi cu Senatul.
TRAIAN
POLITICA INTERNĂ
 Se lansează într-o
adevărată politică de
construcţii. Ex.
Portul Ostia, Forul
lui Traian.
TRAIAN
POLITICA EXTERNĂ
Cucereşte
Dacia,
Nordul
Arabiei,
Mesopo-
tamia şi
Armenia.

FELICIOR AUGUSTO, MELIOR TRAIANO !


CUCERIREA
DACIEI

Împăratul Traian cucereste Dacia în urma a două


mari războaie daco- romane din
101-102 şi 105-106.Ultimul rege dac, Decebal,
se sinucide

Scene din războaiele daco-romane sunt


eternizate pe COLUMNA LUI TRAIAN

Traian initiază colonizarea provinciei cu


romani – inceputul romanizării Daciei

In 271-274, Impăratul Aurelian ordonă


retragerea armatei şi aditiei romane

Rămăne la nordul Dunării o populatie romanizată


fundamentul etno-lingvistic al poporului român
ANARHIA MILITARĂ
(235 - 284)
”Supăraţi de repetatele lor înfrângeri......
indisciplinaţi la culme, soldaţii nu mai voiau
să aibă niciun fel de împărat care să-i ţină
din
scurt...... În cele din urmă se răsculară […] ”
DIO CASSIUS – ISTORIA ROMANĂ 

 Părăsirea provinciilor marginale


 Dezordine în armată
 Peste 60 împăraţi uzurpatori – toţi asasinaţi
 Pătrunderea barbarilor în Imperiu
 Prăbuşirea economiei
 Senatul şi magistratii îşi pierd rolul politic
institutional
 Regimul politic:
MONARHIE MILITARĂ
PERIOADA DE ANARHIE MILITARĂ
 Printre puţinii
împăraţi meritorii
din această perioadă
se numără Aurelian
(270 – 275).
DOMINATUL
284-476
Fondator: DIOCLETIAN (284-305)
Introduce tetrarhia: guvernarea în patru.
Imperiul este condus de doi Auguști şi de
doi Cezari.
Supremaţia o deţine însă Diocleţian.
Monarhie absolută, declarată de origine di
avand la baza “Cultul Soarelui” –Sol Invictu
Impăratul se declară:
DOMINUS et DEUS
STĂPÂN şi ZEU
CONSTANTIN CEL MARE
306-337
 Prin Edictul de
toleranţă de la Milano, declară
crestinismul “religio recepta”
(313)
 Fondează a doua capitala a
Imperiului: C-tinopol (1330)
 Constantin si urmaşii săi
se declară “alesii lui D-zeu pe
pământ”, “imaginea vie a lui
Prin reformele lui Diocletian s
Christos” C-tin, Imperiul se transformă dint
magistratură de tip republican
intr-o monarhie absolută de drep
divin
TEODOSIUS I

(379-395)

Declară religia crestina ca


fiind unica religie oficială
a
Imperiului Roman (391);

Împarte imperiul, definitiv,


între fiii săi Arcadius şi
Honorius, în Imperiul
Roman de Apus şi
Imperiul
Roman de Răsărit.(395)
DECLINUL IMPERIULUI ROMAN

 Diocleţian şi
Constantin cel
Mare au asigurat
o redresare a
Imperiului Roman
de scurtă durată.
După moartea lui
Constantin cel
Mare, criza
Imperiului Roman
îşi reia cursul.
DECLINUL IMPERIULUI ROMAN

 Împăratul
TEODOSIU I (379 –
395) încearcă să
salveze imperiul,
împărţindu-l celor
doi succesori ai
săi .
DECLINUL IMPERIULUI ROMAN
 În sec. V, criza
imperiului se
agravează iar în anul
476, Imperiul Roman
de Apus se
prăbuşeşte sub
loviturile triburile
triburilor germanice,
conduse de
Odoacru.
ROMULUS ABDICĂ ÎN FAŢA LUI ODOACRU
MOŞTENIREA ROMEI

ROMANIZAREA
 Romanizarea
reprezintă
procesul de
asimilare de
către populaţiile
supuse, cucerite
a civilizaţiei şi
culturii romane.
MOŞTENIREA ROMEI

FACTORII
ROMANIZĂRII
 Instalarea în teriroriile
cucerite a armatei şi
funcţionarilor romani.
 Colonizarea reprezintă
amplasarea populaţiei
romane în provinciile
cucerite. LUTETIA (PARIS)
 Urbanizarea constă în
edificarea în provincii a
unui număr mare de oraşe
care purtau efigia Romei.

ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA


MOŞTENIREA ROMEI
ELEMENTE
CONSTITUTIVE ALE
PLANULUI
URBANISTIC
SPAŢIUL PUBLIC:
 Forumul, centrul
vieţii social-politice;
 Bazilicile, templele,
monumentele ;
 Termele, bibliotecile,
amfiteatrele .
SPAŢIUL PRIVAT :
locuinţele civile.
MOŞTENIREA ROMEI

 Aceşti factori au
exercitat presiuni
asupra populaţiei
supuse, integrată în
timp în « lumea
romană ».
 Romanizarea începe
prin asimilarea
aspectelor legate de
civilizaţia materială,
continuă cu însuşirea
de către populaţia
supusă a obiceiurilor,
moravurilor romane.
MOŞTENIREA ROMEI
 Este încununată de
însuşirea limbii
latine, care devine
limbă oficială în
provincii, precum
şi de însuşuirea
vieţii religioase
romane
(interpretatio
romana sau DONARIUL DE LA BIERTAN
sincretismul
religios).

ZEIŢA FORTUNA ŞI ZEUL PONTOS


MOŞTENIREA ROMEI
 Romanizarea a
asigurat
supravieţuirea
parţială a
civilizaţiei
romane, chiar şi
după prăbuşirea
Imperiului
Roman de Apus,
prin formarea
popoarelor
neolatine.