UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATOLICĂ

SPECIALIZAREA TEOLOGIE ROMANO-CATOLICĂ PRACTICĂ ȘI
MISIONARĂ

Islamul și influența sa asupra Europei

Lucrare de laborator
Religia în dialog cu lumea contemporană
Realizată de: Antonio-Daniel BĂCĂOANU, anul V
Coordonator: prof.univ. dr. pr. Emil DUMEA

IAȘI-2023
 Islamul și influența sa asupra Europei

1. Introducere

Europa este supusă astăzi unui amplu și complex proces de construcție ghidat și
sprijinit de Uniunea Europeană. Inițiată pe baze economice, această construcție a reușit
să capete consistență și să producă un curent integrator, generator de
inter-conectivitate la un nivel eficient în special în domeniul economic, politic și chiar
militar, dar parțial în cel cultural, o mare parte a eforturilor autorităților UE se
îndreaptă spre acest domeniu1.
Din punct de vedere al potențării și influenței factorului etnic-religios, suntem
de părere că Europa se confruntă astăzi cu două mari provocări: prima, aceea a
persistenței diferitelor tensiuni, crize sau conflicte de natură etnică sau etnic-religioasă,
și cea de-a doua, problema islamului2.
Încă de la apariția sa (secolul al VII-lea), islamul a însoțit permanent istoria
Europei. Fie ca parteneri comerciali, fie ca inamicii sau aliați, musulmanii au influențat
direct și indirect viața politică, ideile, arta și comerțul european. Interacțiunile sunt
atât de numeroase, dar azi nici nu le mai bănuim întinderea și intensitatea. În
acest sens se presupune un context politic și economic dat, în care credința
europenilor în puterea științei aplicată în economie și societate transformă propria lor
viziune despre lume. Modernitatea economică înseamnă capitalism, eficiență și putere,
o putere disponibilă atât pentru ,,progresul" propriu, cât și pentru ,,civilizarea” restului
lumii. Orientalismul ce se naște odată cu progresul capitalismului european înseamnă
doar eurocentrism. Această este o istorie bazată pe o succesiune de contexte
generative, în care Grecia antică dă naștere Romei, Roma dă naștere Europei creștine,

1
Cf. Arts, Wil, and Loek Halman. “National Identity in Europe Today: What the People Feel
and Think.” International Journal of Sociology, vol. 35, nr. 4, 2005, 69-93.
2
Cf. Lewis Bernard, Europe and Islam, American Enterprise Institute, 2007, 2.
 3

Europa creștină generează condițiile Renașterii, Renașterea conduce la Epoca

Luminilor, cele din urmă dând naștere democrației moderne și revoluției industriale 3.

2. Privire generală asupra islamului

Cuvântul ,,islam” desemnează religia monoteistă întemeiată de profetul

Mahomed și care are la bază Coranul. Termenul de islam definește, de asemenea,
spațiul, totalitatea țârilor şi popoarelor islamice, iar adepții săi se numesc musulmani
sau mahomedani. Rădăcina cuvântului islam trimite la acțiunile următoare: a se
supune, a fi pătruns de pacea lui Dumnezeu. Cuvântul musulman înseamnă supus întru
totul lui Allah. Islamul fiind o religie revelată, musulmanii consideră că adevărata
religie este islamul, mesajul ultim al lui Dumnezeu fiind revelat profetului Mahomed4.
Dominique Sourdel definește Islamul ca fiind o atitudine religioasa de supunere
lui Dumnezeu, caracterizează revelația monoteista propovăduita de Mahomed in
Arabia în secolul al VII lea și răspândita, de-a lungul timpului. Islamul funcționează ca
un ansamblu, fiind concomitent religie, organizare politică, socială și culturală,
civilizație și mod de viață. Ca religie, interesează în primul rând izvoarele islamului.
Acestea sunt în număr de patru: două izvoare religioase, Coranul (în limba arabă,
recitare), povestea vieții lui Mahomed, și Sunna Profetului, care se referă la faptele lui
Mahomed; mai sunt și două izvoare de origine profană, ,,ijmâ”, consensul doctorilor
legii, și ,,qiyâs”, raționamentul prin analogie5.
Coranul, cartea sfântă, devenită testament pentru toți credincioșii musulmani,
după moartea lui Mahomed, reprezintă cuvântul lui Dumnezeu, devenit carte.
Musulmanii consideră Coranul ca fiind etern, doar literele au fost create, pentru a
permite transmiterea sa. Coranul este sacru, motiv pentru care musulmanul evită să îl
lase în mâna unui ne-musulman și solicită o maximă puritate celui care atinge textul.
Conținând circa cinci sute de versete, grupate în 114 capitole, numite sure, Coranul
reprezintă, pentru musulmani, legea și dreptul6.

3
Cf. Mihai Ștefan Dinu, Rolul religie în construcția viitoarei Europe, Editura Universității
Naționale de Apărare ,,Carol I”, București 2009, 5-6.
4
www.newadvent.org [accesat la data de 09.01.2023]
5
Cf. Sourdel Domminique, L’Islam, Presses Universitaires de France, Paris 1949, 5-6.
6
www.newadvent.org [accesat la data de 09.01.2023]
 4

3. Istoria islamului

Expansiunea islamică a început cu adevărat după moartea lui Mahomed (632),

când socrul său, califul Abu Bakr, a inițiat campanii de cucerire a teritoriului bizantin
și persan. În 639 începe campania de cucerire a Egiptului. Musulmanii cuceresc pentru
început poarta maritimă a Palestinei, portul Cezarea, marcând astfel sfârșitul prezentei
bizantine pe teritoriul palestinian. Musulmanii cuceresc Egiptul în 642. Asediului
asupra Alexandrei s-a împotrivit însuși împăratul bizantin Heraclius, aducând o armată
numeroasă de la Constantinopol. Însă pentru binele egiptenilor, Cyrus din Alexandria
a declarat capitularea7.
Succesul islamului a sădit frică și ură în inimile creștinilor din Europa,
creându-și astfel cel mai de temut dușman. Războaiele împotriva musulmanilor sau
cruciadele, așa cum au fost numite în secolul al XI-lea, aveau ca principal scop
redobândirea pământului sfânt. Ostilitatea împotriva islamului a rămas în Europa o
temă de actualitate. Contactul cu Europa s-a materializat prin două lucruri: schimbul
cultural între cele două și grupul de musulmani activi care au rămas și azi pe bătrânul
continent8.
În perioada în care arabii și-au lărgit orizontul către Europa, Peninsula Iberică
era condusă de 200 de ani de către vizigoți. Oamenii înstăriți au cerut ajutor
musulmanilor, ajutor care nu a întârziat să apară. Venind din noile teritorii cucerite din
nordul Africii, generalul musulman Tari l-a învins pe regele vizigot, Roderic. În urma
acestei victorii, arabii au preluat conducerea peninsulei. În numai trei ani, musulmanii
dominau teritoriul. Oamenii i-au primit cu brațele deschise și majoritatea convertindu-
se la islamism. De asemenea, arabii au dorit să facă pace și cu vizigoții, în schimbul
înțelegerii reciproce, ei oferindu-le libertatea9. Stilul arab a influențat mult timp
arhitectura și designul, chiar și după ce arabii au părăsit vestul Europei. Muzica a fost
și ea influențată, spaniolii adoptând chitara, un instrument arab, creând noi stiluri, ce
au fost preluate mai târziu și în America. Centre de studiu, precum cel de la Toledo, a
lansat intelectuali în toată Europa, ei având ca domenii de studiu știința și filozofia
aduse de către musulmani. În ciuda tuturor acestor beneficii, cruciații din nordul
7
www.historia.ro [accesat la data de 09.01.2023]
8
Cf. Tames Richard, “Islam in History” Teaching History, nr. 17, 1977, 3-4.
9
Cf. Tames Richard, “Islam in History” Teaching History, nr. 17, 1977, 5.
 5

Spaniei au dorit recuperarea teritoriilor. Puterea creștinilor nu a lăsat influenta arabă să

pătrundă și în restul Europei10.

4. Influența islamului

De la apariția islamului în secolul al șaptelea, a existat o continuă interacțiune

continuă între Europa și lumea islamică, deseori cu profunde consecințe, cu implicații
profunde de o parte și de alta11. Cea mai profundă și cu cele mai mari efecte a fost
interacțiunea dintre Europa și islamul din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, care
presupune, islamul arab. Noul stat arabo-islamic, înființat în anii 640 și 650, a inclus
zone importante care fuseseră cucerite de la romanii de răsărit (bizantin). Multe
aspecte ale culturii și obiceiurilor bizantine au fost absorbite în cultura islamică în curs
de apariție, inclusiv cele administrative și juridice. administrative. Pe un termen mai
lung, moștenirea filosofică elenistică a jucat un rol major în dezvoltarea filosofiei
islamice, iar tradiția sa gnostică în misticismul islamic. Prin intermediul proiectelor de
traducere oficiale și neoficiale, principalele opere grecești de filosofie și știință au
devenit disponibile în limba arabă, punând bazele unei înflorituri a științelor, inclusiv a
matematicii, astronomiei, și medicina, în limba arabă12.
La rândul său, civilizația arabo-islamică a avut o contribuție majoră la
dezvoltarea civilizației creștine europene câteva secole mai târziu. Principalele rute
pentru acest transfer au fost Sicilia și Spania. Influența artei și arhitecturii islamice
asupra Renașterii timpurii este adesea destul de explicită, ca în multe dintre bisericile
și palatele bine-cunoscute din Florența și din alte orașe italiene. De asemenea,
impactul filosofilor islamici spanioli, în special al lui Ibn Rushd (Averroes), asupra lui
Toma de Aquino, este recunoscut pe scară largă. De asemenea, o mare parte a tradiției
filosofice grecești, în special cea a lui Aristotel, a fost mult timp cunoscută în primul
rând prin intermediul versiunilor arabe ale textelor. S-a sugerat că influența este mult
mai profundă. În special prin intermediul conexiunilor normande, din Sicilia până în

10
www.historia.ro [accesat la data de 09.01.2023]
11
Cf. Sourdel Domminique, Histoire des Arabes, Presses Universitaires de France, Paris
1976,
19-21.
12
www.encyclopedia.com [accesat la data de 09.01.2023]
 6

nordul Franței și Angliei, și prin intermediul rețelelor italiene, modelele și structurile

de învățare, de organizare a instituțiilor și de dezvoltare profesională au fost transmise
din lumea islamică mediteraneeană în creștinătatea occidentală. Astfel, se sugerează că
primele universități din Europa, cum ar fi Bologna, Paris și Oxford, au fost fondate
după modele islamice. În mod similar, multe dintre instrumentele financiare și
tehnicile de comerț pe distanțe lungi, care au devenit atât de importante în dezvoltarea
timpurie a capitalismului european, au fost împrumutate din modelele Orientului
Mijlociu. Cruciadele, în schimb, par să fi adus în Europa în primul rând anumite
tehnici militare13.
Dacă dorim să vedem măsura influenței musulmane asupra Europa occidentale
trebuie doar să vă gândiți la numeroasele cuvinte care încă actuale se află în limbile
europene. Multe descriu bunuri și materiale pe care negustorii occidentali le-au folosit
mai întâi când le-au adus din Orient. Există o serie de produse alimentare, cum ar fi
zahărul și siropul, portocala și lămâia, legume precum cum ar fi spanacul și
anghinarea, condimente precum șofranul, băuturi precum cafeaua. Toate acestea sunt
la origine cuvinte arabe și arată că țara din care au fost obținute. Putem adăuga cuvinte
pentru amenajare, cum ar fi salteaua, salteaua și canapeaua, sau otomanul, ale cărui
numele său arată originea sa. Bumbacul este un cuvânt arab: și mai sunt toate
materialele ale căror nume sunt derivate din Orient. Astfel de cuvinte, descriu articole
de comerț și indică probabil atât schimburi comerciale cât și culturale14.
Musulmanii și-au dat seama de timpuriu în istoria lor că merită să studieze
contribuțiile grecilor la filozofie și la știință în toate ramurile ei. Deja sub unii califi au
fost traduse în arabă o serie de lucrări grecești cu valoare practică pentru guvern 15.
În secolul al X-lea, învățatul al-Farabi a finalizat traducerea lui Aristotel și a
adăugat propriile comentarii, iar prin opera sa l-a ridicat la rangul de filosof principal
al tradiției islamice. Lumea musulmană avea marele avantaj de a fi o unitate culturală,
prin care savanții și cărțile lor puteau călători liber. Astfel, efectul acestor traduceri și

www.encyclopedia.com [accesat la data de 09.01.2023]

13

14
Cf. Steven Runciman, MUSLIM INFLUENCES ON THE DEVELOPMENT OF
EUROPEAN CIVILIZATION, İ3TANBUL ÜNİVERSİTE5İ EDEBiYAT FAKÜLTESi, 15-16.
15
Cf. Watt W. Montgomery, What is Islam?,Libraire du Liban, London 1979, 170.
 7

comentarii a fost resimțit în curând din India până în Spania; iar savanții musulmani au
început să adauge propriile lor contribuții importante16.
Abia la sfârșitul secolului al XI-lea, Europa Occidentală a intrat în contact
strâns cu cultura musulmană. Până atunci, occidentalii fuseseră îngroziți de islam,
alarmați de puterea sa politică și suspicioși față de civilizația sa. Puținii savanți
occidentali care au pătruns în școlile musulmane din Spania s-au întors suspecți pentru
învățătura lor și au fost considerați că și-au vândut sufletul diavolului. Dar, treptat,
relațiile s-au apropiat. În Spania, care fusese sub stăpânirea musulmanilor timp de
aproape patru secole, creștinii au recucerit teritorii, captând orașe musulmane precum
Toledo, care erau centre de învățare musulmană. Sicilia, care fusese musulmană timp
de două secole și jumătate, a fost cucerită de aventurierii normanzi, veniți din
Scandinavia prin Franța17.
Până în acest moment, lumea musulmană a putut oferi un stoc complet de
învățătură greacă veche, atât de îmbogățită de adaosurile musulmane încât era adesea
greu de distins originalul grecesc de gândirea musulmană. Iar aceasta era îmbogățită în
mod continuu și mai mult. În Spania, filozofia musulmană nu a fost distrusă de avansul
creștin. În secolul al XII-lea nu numai că înfloreau acolo filosofi evrei în tradiția
musulmană, precum Maimonide, dar, și mai important, Ibn Rusht, pe care Occidentul
l-a numit Averroe, un musulman care a avut de fapt o influență mult mai mare asupra
gândirii creștine occidentale decât asupra colegilor săi musulmani18.

4. Este islamul o problemă pentru Europa?

Realitatea Islamului european este foarte diversă. Diferențele sunt legate de

elementele naționale, culturale, religioase și lingvistice; ele rămân cu siguranță
importante. Pe de o parte, cadrul de referință etnic rămâne foarte important sau este pe
cale să devină foarte important. Numeroasele diferențe dintre grupurile de musulmani
europeni continuă să joace un rol important la nivelul moscheilor și asociațiilor din

16
Cf. Rich, Paul, “European Identity and the Myth of Islam: A Reassessment”, Review of
International Studies, vol. 25, nr. 3, 1999, 438.
17
www.encyclopedia.com [accesat la data de 11.01.2023]
18
www.encyclopedia.com [accesat la data de 11.01.2023]
 8

Europa. Pe de altă parte, nici chiar a doua și a treia generație de musulmani din
Europa nu au dat naștere la mulți musulmani transnaționali19.
Musulmanii au început să devină din ce în ce mai vizibili pe continent, iar acest
fenomen a urmat un ritm asemănător în întreaga Europa.
Anumite probleme comune au fost dezbătute și discutate de către musulmani.
Brusc, problemele asociate musulmanilor nu s-au mai rezumat numai la abordarea
complexității chestiunilor culturale și sociale, ci au inclus chestiunile politice şi
filozofice. În întreagă Europă, musulmanii se luptă să dobândească un statut legal
comparabil cu cel acordat altor religii recunoscute confruntându-se în multe cazuri cu
atitudini neprietenoase. Există, în special, starea de neliniște care este deseori
exprimată prin teama fată de radicalizarea Islamului european20.
Islamul trece printr-un proces de transformare dintr-o religie a imigranților într-
o religie care, cu drepturi depline, face parte din realitatea europeană. Acest proces ar
trebui să fie însoțit, în termeni juridici, de acțiuni corespunzătoare care vor permite
comunităților musulmane să se integreze pe deplin în modelul european de relații
dintre stat și religii.
În acest sens trebuie să se găsească un echilibru între principiul egalității şi cel
al inovației în administrarea politică a realității Islamului european (adică egalitate în
ceea ce privește credincioșii musulmani în raport cu credincioșii altor religii); dorința
de integrare în general trebuie să implice integrarea musulmanilor în spațiul european,
precum și instruirea cetățenilor europeni care nu sunt musulmani cu privire la
realitatea musulmană. Pentru toți cetățenii Uniunii Europene ar trebui să se pună
accentul asupra educației privind cetățenia și fundamentele democratice (care sunt
deseori considerate ca fiind de la sine înțelese) și asupra unei investigații
pluridisciplinare în ceea ce privește locul dimensiunii religioase în spațiul public 21.
În Europa există o discuție semnificativă și continuă cu privire la problema
predării religiei în școlile publice. Probabil că încă nu se găsesc răspunsuri
satisfăcătoare, care îi ajută pe elevi să dobândească cunoștințe mai largi în materie
religioasă și să respecte alteritatea religioasă, indiferent de propria lor identitate

19
Cf. Mihai Ștefan Dinu, Rolul religie în construcția viitoarei Europe, 10.
20
Cf. Mihai Ștefan Dinu, Rolul religie în construcția viitoarei Europe, 11.
21
www.encyclopedia.com [accesat la data de 11.01.2023]
 9

religioasă. O astfel de educație ar trebui să fie flexibilă atât în ceea ce privește

identitatea religioasă personală a elevilor, cât și idealurile europene de libertate de
exprimare și respect față de alteritatea religioasă, culturală și etnică. Recent, s-au făcut
pași semnificativi pentru modernizarea educației islamice în școlile publice ale statelor
membre ale Uniunii Europene. O astfel de evoluție, oricât de pozitivă, rămâne înscrisă
într-o diviziune bipolară „sigură” a elevilor, pe de o parte din cauza respectului față de
diferitele comunități religioase, pe de altă parte din cauza lipsei de abordări și instruire
comună cu privire la problemele religioase în școlile publice, dar și în spațiul public în
general. Cred că în zilele noastre este crucial pentru statele europene să ofere o
educație religioasă dinamică în cadrul democrației și respectului față de identitatea
fiecărui student. O astfel de educație înseamnă că instructorii sunt recalificați continuu
și constau din cursuri care nu sunt statice, dar sunt constant reorganizate, îmbunătățite
și reajustate în funcție de diferitele și de nevoile în schimbare rapidă ale societății și ale
indivizilor22.

Concluzie

În fapt, asistăm acum în Europa la un proces de „de-etnicizare“ a Islamului,

acesta traducându-se printr-o treptată – chiar dacă incompletă și nu ineluctabilă –
detașare de rădăcinile sale etnice, naționale și lingvistice.
Istoria îndelungată a întâlnirilor dintre civilizația occidentală și Islam a dat
naștere unei tradiții occidentale a portretizării, în lumini destul de negative a religiei
islamice și a culturii musulmane.

22
Cf. Hilgendorf Eric, “Islamic Education: History and Tendency”, Peabody Journal of
Education, vol. 78, nr. 2, 2003, 68.
 Bibliografie

Arts, Wil, and Loek Halman, “National Identity in Europe Today: What the
People Feel and Think.” International Journal of Sociology, vol. 35, nr. 4, 2005.
Dinu Mihai Ștefan, Rolul religie în construcția viitoarei Europe, Editura
Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”, București 2009.
Domminique Sourdel, Histoire des Arabes, Presses Universitaires de France,
Paris 1976.
Domminique Sourdel, L’Islam, Presses Universitaires de France, Paris 1949.
Hilgendorf Eric, “Islamic Education: History and Tendency”, Peabody Journal
of Education, vol. 78, nr. 2, 2003.
Lewis Bernard, Europe and Islam, American Enterprise Institute, 2007.
Montgomery Watt W., What is Islam?,Libraire du Liban, London 1979.
Rich Paul, “European Identity and the Myth of Islam: A Reassessment”,
Review of International Studies, vol. 25, nr. 3, 1999.
Runciman Steven, MUSLIM INFLUENCES ON THE DEVELOPMENT OF
EUROPEAN CIVILIZATION, İ3TANBUL ÜNİVERSİTE5İ EDEBiYAT
FAKÜLTESi.
Tames Richard, “Islam in History” Teaching History, nr. 17, 1977.

www.newadvent.org
www.historia.ro
www.encyclopedia.com