EDUCATIA MORALA A ELEVULUI

Prof. Dirig. Stoicescu Dan Cristian

IMPORTANTA CONCEPTELOR DE MORALA SI EDUCATIE MORALA

Nu este posibila formarea personalitatii fara a tine seama de aspectul care ar trebui sa
domine intreaga noastra viata sufleteasca: aspectul moral.Specificul educatiei morale este
determinat, pe de o parte, de particularitatile moralei, ca fenomen social, care-i confera
continutul, iar pe de alta parte, de conditiile sociopsihice ce sunt implicate in realizarea
lor.Educatia morala este o componenta a educatiei prin care se realizeaza formarea si
dezvoltarea constiintei si a conduitei morale, formarea profilului moral al personalitatii,
elaborarea comportamentului social-moral.Esenta educatiei morale consta in „crearea unui
cadru adecvat interiorizarii componentelor moralei sociale in structura personalitatii morale a
copilului, elaborarea si stabilizarea, pe aceasta baza, a profilului moral al acestuia in
concordanta cu imperativele societatii noastre".

OBIECTIVELE EDUCATIEI MORALE

Formarea morala a personalitalii trebuie privita din punctul de vedere al unitatii dintre
constiinta si conduita elevului.
In esenta, educatia morala urmareste realizarea urmatoarelor obiective fundamentale:
1. formarea constiintei
2. formarea conduitei morale.

1.Formarea constiintei morale

Din punct de vedere psihologic, formarea constiintei morale include doua componente:
cognitiva si afectiva.
Dimensiunea cognitiva a constiintei se refera la informarea elevului cu continutul si cerintele
valorilor, normelor si regulilor morale.
Cunoasterea de catre elevi a sensului normelor si regulilor morale, a aspectelor concrete pe
care le incumba acestea se concretizeaza in:
- formarea repre-zentarilor morale;
- insusirea notiunilor morale;
- formarea convingerilor morale;
- structurarea judecatilor morale

2.Formarea conduitei morale

Personalitatea umana se exprima mai ales prin comportare. Conduita morala este
obiectivarea constiintei morale in fapte si actiuni cu valoare de rasunsuri pentru situatiile
concrete in care este pusa persoana umana si care imbraca , forma de deprinderi si obisnuinte
morale.
Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei ce se formeaza ca raspuns la
anumite cerinte care se repeta in conditii relativ identice.Scoala are obligatia de a forma la
elevi un numar de deprinderi morale: venirea la timp la scoala, pregatirea constiincioasa a
lectiilor. Tot atat de necesara este si formarea unor, obisnuinte morale. Obisnuintele se
formeza ca si deprinderile, in urma repetarii unei dar ele implica trebuinta de a efectua acea
actiune in anumite conditii.
Deprinderile si obisnuintele se formeaza in cadrul activitatii. Primele deprinderi
insusite de copil se datoresc imitarii persoanelor din jur; mai tarziu imitatiei se adauga treptat
si stimuli verbali: ordine, interdictii, sfaturi, rugaminti in legatura cu efectuarea unei activitati
si cu rezolvarea ei. Indrumarile date de parinti, cadrele didactice, asociate cu controlul si
aprecierea, contribuie la consolidarea deprinderilor.
Formarea obisnuintelor morale conduce mai departe la formarea unor trasaturi de vointa si
caracter. Trasaturile de vointa ca perseverenta, stapanirea de sine, rabdarea, spiritul de
independenta nu se formeaza de la sine, in mod spontan, ci presupun o indelungata munca
educativa.
Prin caracter, ca obiectiv al educatiei morale, se intelege consecventa
vointei,perseverenta vointei, unitatea ei;

METODE DE EDUCATIE MORALA

Succesul activitatii de educatie morala este conditionat si de alegerea si folosirea cu

pricepere a metodelor si procedeelor de educatie morala. Prin metodele de educatie morala se
intelege ,,... calea urmata in mod constient si sistematic intr-o activitate indreptata spre
realizarea profilului moral al personalitatii, in conformitate cu normele si idealul etic al
societatii noastre". Metoda este deci calea formarii personalitatii morale.
Folosirea oricarei metode de invatamant poate avea si efecte morale. Povestirea,
explicatia, prelegerea, observatia, conversatia sau dezbaterea, studiul de caz, problematizarea,
indeplinesc si scopuri ale educatiei morale.
Educatia morala insa dispune de un set de metode si procedee cu eficienta deosebita in
formarea trasaturilor morale ale personalitatii. Prezentam, pe scurt cateva dintre cele mai
importante metode de educatie morala:
Exemplul are o mare eficienta in determinarea executarii faptei morale. Forta
educationala a exemplului se explica prin faptul ca:
- da posibilitatea unei intuitii directe, vii a faptelor, iar intuitia vie a faptelor traite influenteaza
mult mai puternic decat ideile abstracte pe care le dau normele morale sau decat reprezentarile
pe care elevul le poate avea din povestirile morale.
- intuitia directa este insotita de o traire afectiv-emotionala mult mai accentuata decat
imaginile reproduse de pe urma povestirilor.
- tendinta spre imitatie este foarte puternica la copil. Forma superioara de imitatie este imitatia
modelului uman.
Exercitiul moral reprezinta o metoda cu mari resurse in formarea deprinderilor de
comportare morala, in desavarsirea activitatilor practice de conformare cu modelul ales. El
consta in executarea sistematica si organizata a unor fapte si actiuni, in conditii relativ
identice, cu scopul formarii deprinderilor si obisnuintelor de comportare morala, al constituirii
si fixarii trasaturilor volitionale si de caracter implicate in atitudinea si conduita morala a
individului.Aceasta metoda presupune doua momente principale: formularea cerintelor si
exersarea propriu-zisa.
- Formularea cerintelor; profesorul utilizeaza in activitatea sa urmatoarele forme : ordinul,
dispozitia, indemnul si sugestia, lamurirea, rugamintea.
-Exersarea propriu-zisa. Antrenarea elevilor in diverse activitati si actiuni face posibila
interiorizarea exigentelor externe cuprinse in normele, principiile si regulile moralei si
transformarea lor in mobiluri interne, concomitent cu formarea deprinderilor si obisnuintelor
de comportare, a trasaturilor de vointa si caracter.
Supravegherea este metoda de observare atenta de catre educator a comportarii in
devenire a copilului, a tanarului sau adultului. Ea consta in grija cotinua, din partea
educatorului, pentru a opri, pe de o parte, pe elevi de la executarea repetata a unor acte
daunatoare care duc la deprinderi rele, iar pe de alta parte, pentru a provoca pe elevi la
executarea repetata a unor acte care, din contra, conduc, la formarea unor deprinderi bune.
Invatatorii, profesorii trebuie sa actioneze in asa fel incat sa provoace pt elevi sa repete acele
actiuni care prin deprinderi sa prezinte mai tarziu un teren favorabil moralitatii.
Sanctiunea, ca metoda, imbraca doua forme: in cazul in care elevul nu respecta normele de
conduita morala, disciplina scolara, indrumarile si ordinea fireasca pentru o viata corecta,
intervine pedeapsa — sanctiunea punitiva, de regula, intr-o succesiune a gravitatii abaterilor
prevazute de regulamentul scolar.
Cand elevul realizeaza succese in comportamentul sau il stimulam prin recompense
sau sanctiuni premiale.
Pedeapsa este o sanctionare a nerespectarii regulilor de comportare, a indrumarilor si
ordinelor date, a indatoririlor si obligatiilor scolare.
Recompensa este fata pozitiva a sanctiunii, in sensul ca prin ea incurajam anumite
fapte care, prin repetare, duc la deprinderi si obisnuinte bune.
Si in cazul recompensei, si in cazul pedepsei, baza psihologica consta in asocierea dintre ideea
actului comis si sentimentul care urmeaza acelui act in urma masurii luata de educatori: in
cazul pedepsei, sentimentul neplacerii, suferinta durerii, sentiment care va fi o piedica ca in
viitor sa mai savarseasca actul respectiv; iar in cazul recompensei, sentimentul de placere
care se asociaza cu actul comis. Recompensa este un mijloc puternic de stimulare a elevului
spre savarsire de acte morale; pedeapsa este mijloc puternic de frana spre acte imorale;
ambele sunt necesare pentru formarea de deprinderi morale.