Soliman Magnificul

Soliman I

Nici în prezent nu se cunoaşte cu exactitate data naşterii celui mai

regretat şi apreciat sultan otoman.Unii spun ca Soliman I sa nascut pe data
27 aprilie 1495 . Cei mai mulţi istorici turci converg totuşi asupra datei de 6
noiembrie 1494. Sa decedat 5/6 septembrie 1566
Tatăl său a fost sultanul Selim I, iar mama sa a fost Valide Sultan Aişe
Hafsa Sultan.
Imediat după împlinirea vârstei de şapte ani, Soliman a fost trimis să
studieze istoria, ştiinţele, literatura, teologia şi tacticile militare în cadrul
prestigioaselor şcoli din Palatul Topkapi din Constantinopol..
Copilul a beneficiat de educaţia şi instruirea tipică pentru un viitor
conducător al unuia dintre cele mai mari şi mai influente imperii ale vremii.
Calităţile sale native, dublate de educaţia de exepţie au făcut ca tânărul
Soliman să fie numit guvernator al provinciilor Kaffa şi Sarukhan, pe când
avea doar şaptesprezece ani.
 Soliman I

Când tatăl său, sultanul Selim I s-a stins din viaţă în anul 1520, Soliman
i-a succedat fără incidente la tron.
A intrat cu fast în Constantinopole pentru a deveni al zecelea sultan
otoman, şi fără îndoială cel mai grandios din istoria acestui imperiu. 
A efectuat reforme menite să consolideze autoritatea centrală.
În timpul său, Imperiul Otoman a cunoscut apogeul puterii militare.
A purtat lupte cu domnii Radu de la Afumaţi şi Petru Rareş, întărind
dominaţia Imperiului asupra Ţărilor Române.
Conform unor istorici, Soliman a fost fascinat de viaţa şi personalitatea lui
Alexandru Macedon, pe care l-a admirat şi a căutat să-i semene. A fost de fapt
influenţat de viziunea lui Alexandru Macedon de a crea un imperiu mondial care să
reunească sub aceleaşi graniţe atât Orientul cât şi Occidentul.Pentru împlinirea
acestui vis, Soliman nu s-a dat în lături de la campanii militare concomitente pe trei
continente, în Europa, Asia şi Africa.
 Soliman I
La apogeul imperiului său, Soliman a insituit personal mari schimbări legislative care
au vizat societatea, educaţia, sistemul taxelor şi impozitelor şi legislaţia penală. Legile
sale canonice (Kanunul lui Soliman) au stabilit forma după care va fi condus Imperiul
Otoman, timp de sute de ani de la moartea sa. A fost şi un mare Mecena în
adevăratul sens al cuvântului. Poeziile scrise de el sunt considerate printre cele
apreciate capodopere ale genului în poezia islamică, iar la curtea sa îşi găseau refugiul
o mulţime de artişti, filozofi şi lideri religioşi. Acest războinic intelectual vorbea fluent
cinci limbi: turca, araba, ceagatai (un dialect turcic din Asia Centrală înrudit cu limba
uigură), persana şi limba sârbă.
Şi în plan sentimental, Soliman a fost un reformator. Îndrăgostit de celebra
sclavă ,ruteană Roxelana, cea care avea să devină Hurrem Sultan, Soliman s-a rupt
de tradiţia otomană şi s-a însurat,cu o cadână din harem de care a fost îndrăgostit
toată viaţa, şi pe care a susţinut-o până când, spre sfârştiul vieţii sale, ea devenise
adevărata stăpână a uriaşului imperiu.
 Soliman I
La 42 de ani Suleyman pune la cale asasinarea celui mai bun prieten al său – Ibrahim
La 59 de ani, decide să-și execute cel mai mare fiu – pe Mustafa
La 62 de ani rămâne văduv, pierzând-o pe Hurrem
La 68 de ani își execută încă un fiu – pe Bayezid

Suleyman1 – Magnificul a plecat în neființă la 5/6 septembrie 1566 la 71

de ani, iar moartea sa a fost anunțată abia după 48 de zile. Moartea
sultanului a fost ascunsă prin iscusinţa marelui vizir care a înfăşurat trupul
lui Suleyman în aşternuturi îmbibate cu ulei parfumat, l-a aşezat pe un pat
lângă fereastra cortului şi la sprijinit cu perne, pentru ca oştenii să-şi vadă
conducătorul veghind asupra lor și să nu părăsească câmpul de luptă.

”
.
.
La momentul morții lui Soliman, Imperiul Otoman era una dintre marile puteri ale lumii.
Cuceririle lui Soliman au adus sub controlul Imperiului marile orașe musulmane (Mecca,
Medina, Ierusalim, Damasc, și Bagdad), multe din provinciile Balcanice (ajungând până în
Croația și Austria din prezent), și cea mai mare parte din Africa de Nord. Expansiunea sa
în Europa a dat turcilor o prezență puternică în balanța de putere europeană. Într-adevăr,
așa era percepută amenințarea Imperiului Otoman sub domnia lui Soliman că
ambasadorul Busbecq a avertizat asupra cuceririi iminente a Europei: „Pe partea turcilor
sunt resursele unui imperiu puternic, puterea neatinsă, de acomodare la victorie,
rezistența de trudă, unitate, disciplină, frugalitate și veghere ... Putem să ne îndoim de ce
rezultat va fi? ... Când turcii vor termina cu Persia, vor zbura la gâtul nostru susținuți de
puterea întregului est”..