MIŞCAREA NAȚIONALĂ

ROMÂNEASCĂ DIN BASARABIA

(1861–1914)
CUPRINS
• Începuturile trezirii naționale românești din Basarabia
• Contextul apariției mișcării naționale în anii 60
• Impactul național‐cultural al României moderne asupra Basarabiei
• Radicalizarea mișcării
• Tentative de organizare a energiilor naționale (1905‐1907
• Afirmarea presei naționale românești
• Identitatea românească la sat
• Măsuri de îngrădire a manifestărilor româneşti
• Mişcarea românească în anii 1907‐1914
Începuturile trezirii naționale românești
din Basarabia
• Consolidarea sentimentului național românesc din Principate din anii
’30-’40 ai sec. XIX a influențat și starea de spirit a nobilimii din
moldovenești Basarabia.
• În cadrul adunărilor realizate de moșierii și nobilii basarabeni dina anii
1839 și 1841, aceștia constată starea deplorabilă a predării limbii
materne în Basarabia astfel au hotărât solicitarea extinderii predării
limbii române în școlile elementare și județene(limba română se preda
la momentul respectiv doar la școala județeană din Chișinău și la
gimnaziul din același oraș), de asemenea au cerut selectarea și numirea
unor profesori de limbă maternă bine instruiți pe lângă aceasta solicitau
comandarea manualelor și a literaturii didactice necesare din Principate.
Începuturile trezirii naționale românești în
Basarabia
• În contextul respectiv, sub influența evenimentelor din Principate și de dispozițiile
nobiliimii moldovenești, autoritățile imperiale au acceptat cumva demersurile de la
Chișinău, chiar dacă în 1843 expira termenul de șapte ani pentru primirea petițiilor în
limba română.
• Comitetul de Miniștri al Imperiului Rus a comincat la 3 iunie 1841 a comunicat
ministrului instrucțiunii publice hotărârea aprobată de țar privind permisiunea de a
trimite pe directorul școlilor din Basarabia, Nelidov, La Iași și Cernăuți, pentru 20 de
zile , cu scopul de achiziționa manuale pentru „ predarea limbii românești la gimnaziul
din Chișinău și în școlile județene și căutarea acolo a unui comisionar în acest domeniu
pe viitor
• La 17 septembrie 1842, ministrul adjunct al instrucțiunii publice , contele Șirinschi-
Șihmatov a acceptat introducerea „limbii moldovenești” doar în școlile județene din
Hotin și Bălți.
Contextul apariției mișcărilor naționale în
anii 60
1. În anii ’60 ai secolului al XIX, identitarsimul românesc a fost stimulat de :
a) evenimentele internaționale
înfrângerea Imperiului Rus în Războiul Crimeii din 1853-1856;
retrocedarea părții de sud a Basarabiei Principatului Moldovei în 1857;
unirea Moldovei și a Țării Românești 1859-1862 ;
afirmarea ideologiilor naționaliste și liberale.
b) evenimentele din interiorul Imperiului
Reformele liberale promovate de țarul Alexandru al II-lea;
Mișcările și revoltele din provinciile poloneze și baltice;
2. Caracterul, intensitatea și formele mișcării au fost determinate de umătorii factori:
• slaba urbanizarea a populației românești din Basarabia (românii constituiau doar 14,2%);
• lipsa școlilor și analfabetismul aproape total al populației băștinașe (94,2%);
• constituirea realtiv târzie a categoriei numită intelectualitate;
• caracterul eterogen al nobilimii basarabene;
• izolarea culturală a românilor basarabenii de confrații de peste Prut.
 Apariția mișcării naționale în anii 60
• În același timp se constituie gruparea naționalistă a nobilior moldoveni numită:Partid boieresc
moldovenesc, condus de frații Alexandru și Carol Cotruță.Din această grupare făceau parte și
frații Ioan și Constantin Cristir, Constantin Cazimir, Petrache Cazimir Nicolae și Aristide Cassso.
• Aceștia și-au propus să restabilească „ națiunea română” în Basarabia și doreau să creeze condiții
care să faciliteze unirea acesteia cu principatele. Nicolae Casso chiar începuse pe acsuns să
organizeze cete de mazili și răzeși pentru a putea înlătura dominația rusească și chiar a trimis o
delegație la Iași pentru a obține armele necesare, astfel încât Kogâlniceanu s-a vîzut în situația de
a-i convinge de imposibilitatea desfășurării acțiunii datorită circumstanțelor internaționale
nefavorabile.
• Folosindu-se de orice prilej au abordat problema limbii române și alte chestiuni de interes
național, astfel în anul 1863 când în cadrul unei adunări generale basarabene se discuta proiectul
unei reforme judiciare, frații Cotruță au propus soclicitarea introducerii limbii române în procese
pentru presoanele necunoscătoare de limbă rusă, guvernului țarist, acesta a respins solicitarea ,
dar a permis angajarea a doi traducători la Judecătoria regională din Chișinău.
 Impactul național‐cultural al României
moderne asupra Basarabiei
• Instalarea pe tronul României în aceeași perioadă a principelui Carol , a produs neliniște în rândul
guvernanților ruși, la 21 martie 1867cancelaria guvernatorului general al Novorosiei de la Odessa transimitea
guvernatorului Basarabiei „ moldovenii de la Chișinău au legături, prin mijlocirea moldovenilor care vin din
Principate la Chișinău pentru scrisori, cu Iașii și Bucureștii pentru unirea Basarabie cu Principatele”.
• Autoritățile țariste se temeau că principele Cartol de Hohenxollern-Sigmaringen va începe într-un viitor
apropiat demersuri revendicative cu privire la chestiunea Basarabiei și mai ales faptul că se bubura de
susținerea Franței și Germaniei i-a determinat să promoveze o politică de rusificare accelerată în vederea
integrării depline a ținutului n sistemul politico-adimistrativ și social al Rusiei Țariste.
• Au fost trimiși în provincie funcționari noi cu instrucțiuni exacte, diverse minister efectuând numeroase
inspecții, aceștia spre marea lor nemulțumire au constatmenținerea identității românești în Basarabia.
• Ministrul Instrucțiunii publice, Dimitire Tolstoi remarca după cea vizitat instituțiile de învățământ din
circumscripțis școlară Odessa că basarabenii „ deși locuiesc demult în Rusia, nu toți cunosc limba rusă; slujba
bisericească se face până în prezent în limba moldovenească. Este absolut necesar a se pune capăt acestei
despărțiri de stat, întrucât acumacum poate mai mult ca oricând cultura rusă a moldovenilor din Rusia a
căpătat o smnificație politică, deoarece unirea Moldovei cu Valahia și formarea unui principat aproape
neatârnat și puțin binevoitor față de noi produce o acțiune de atracție vădită și la veciniimoldoveni din
Basarabia”.
 Impactul național‐cultural al României
moderne asupra Basarabiei
• Cucerire independenței și ridicarea României la rangul de Regat a dat noi speranțe în plan politico-național
românilor din Basarabia.De cealaltă parte reanexarea Sudului Basarabiei La Imperiul Țarist a provocat
interesul multor oameni politici și personalități culturale, doar Eminescu scriind peste 20 de articole cu
privire la ținutul pruto-nistrean pe care el îl aprecia ca fiind „ o parte din vatra strămoșilor noștri”.
• Spre sfârțitu secolului al XIX-lea , creșterea sentimentelor antirusești și creșterea simpatiilor față de
România a alertat autoritățile țariste din Basarabia.
• În anul 1891, adjunctul șefului direcției de jandarmi a guberniei Basarabia, analizând starea de spirit a
populației din județele Bălți și Orhei consemna presența „ unor reprezentanți ai intelectualității
moldovenești, care locuind permanent în Rusia și profitând de acest fapt , atât privind serviciul , cât și din
punct de vedere material, spre regret , înclină mai mulșt spre țara vecină România”.
• Ca exemple erau oferite numele lui Nicolae Casso, ,mareșal al nobilimii din orașul Bălți, care se uita peste
Prut, al fratelui acestuia Aristide Casso, notându-se că există și alții de felul lui Casso”.
• Mai târziu în 1895, șeful Jandarmeriei din județul Orhei reporta că intelectualitatea locală manifestă
„ antipatie față de tot ce-i rusesc” și „nutrește„ visul de separare a Basarabiei de Rusia și alipirea ei la
regatul României.
Impactul național‐cultural al României
moderne asupra Basarabiei
• Rapoarte similiare su fost prezente și în județele Hotin și Soroca , autoritîțile țariste
neliniștindu-se tot mai mult din cauza creșterii influenței cultural-politice a României, care
„până azi n-a uitat că Basarabia a intrat cândva în componența principatelor și multe secole a
trăit o viață comună cu ele” astfel era notat într-un studiu militargeografic și statistic realizat de
ofițerii Statului Major al Armatei Ruse.
Drept mijloc de contrcarare a influnenței românimii de peste Prut asupra basaraenilor și de
modificare a conștiinței etnice a acestora au propus „rusificarea sistematică a moldovenilor din
Basarabia.
Era necesar :
instruirea școlară să se facă pe baze solide rusești;
omul simplu să fie eliberat de dependența morală și materială a moșierilor români;
să se înlesnească achiziționarea pământurile nobilimii latifundiare din Basarabia de
proveniență rusă;
să se influențeze pe căi legale asupra unei părți a intelectualității și și semiiintelectualității
rurale și urbane.
Radicalizarea mişcării naționale
• Mișcarea națională a resimțit un puternic impuls odată cu întoarcerea de la studii a
primului grup de tineri basarabeni cărora li se permisese, în anul 1918 , înscrierea la
câteva universități din Imperiul Rus. Românii basarabeni din centrele universitare din
Rusia au format, după exemplul reprezentanților altor naționalități, așa numitele
pământenii care, pe lângă funcția de ajutor reciproc, au dezvoltat treptat o activitate
politico-națională susținută.
• Dintre ideologiile vremii, tinerii basarabeni preferau curentul social-democrat și
marxismul. În rândul acestor comunități s-a remarcat activitatea aceleia din Dorpat ,
constituită în anul 1899, din care făceau parte Ion Pelivan, Vasile Oatul, Gheorghe
Chicu, Alexandru Oatul. Aceștia au stabilit legături cu societăți din România, de unde
primeau cărți, reviste și ziare.
• Statutul comunității stipula, pe lângă altele promovarea unei largi propagande cu
scopul emancipării naționale a românilor din Basarabia . În luna febreuarie anuluio
1902, mulți dintre membri aufost arestați, fiind acuzați de complot împotriva statului.
Radicalizarea mișcării
• Între timp în Basarabia s-au produs anumite schimbări în cadrul elitelor
naționale, astfel o parte a nobililor basarabeni, după câteva generații în
„Pământenia ” studenților basarabeni din Dorpat și-au încetat activitatea la
31 octombrie 1912, după ce intrase în legalitate la 30 ianuarie 1909.
• Altă parte printe care se numărau Pavel Dicesculș Vladimir de Herța, Paul
Gore, Teodor Suruceanu, Mihail Feodosiu, pleda pentru menținerea
identitîții naționale și afirmarea drepturilor politico-culturale șale românilor
basarabeni.
• Organul de presă al aceste grupări va deveni Publicația « Moldovanul».
Reprezentanții acestei mișcări înaintau revendicări de ordin cultural, militând
pentru introducerea limbii române în învățământ, biserică, precum și
acordarea statutului de cvasi-autonomie provinciei în cadrul Impreiului Țarist.
Tentative de organizare a energiilor
naționale (1905‐1907).
• În timpul revoluției din 1905-1907, intelectualitatea basarabeană, a devenit purtătoarea ideilor
echității sociale și naționale. Intelectualii nu au uzat doar de „propagandă orală”, ci au răspândit în
lume rurală proclamații revoluționare în „limba moldovenească provocând multe tulburări sătești.
• Acțiunilor sociale li s-au adăugat cele de emancipare națională. În septembrie 1905, un grup de
intelectuali basarabeni , în frunte cu Pavel Dicescul, a întemeiat, la Chișinău « Societatea
moldovenească pentru răspândire culturii naționale».
• La început , ajungea la 400de membri, ca până în mai 1906 să crească la 600 de membri. Reformele
sociale fundamentale și măsurile radicale de deșteptare a conștiinței naționale nu erau agreate de
nobiliii basarabenii, educația maselor și cultivare culturii naționale erau privite ca pârghii cu ajutorul
cărora se puteau preveni mișcările revoluționare.
• Pentru a evita vreun conflict deschis cu autoritățile, conducerea societății a adoptat un program
moderat, militând prentru o schimbare fără „zguduiri sociale”. Un rezultat notabil a fost înregistrat la
11 decembrei 1905, când la inițiativa Societății și a unor reprezentanți ao zemstvei guberniale, această
instituție a adoptat hotărârea privind necesitatea predîrii în limba maternă în școlile primare din
Basarabia.
Tentative de organizare a energiilor
naționale (1905‐1907)
• Această stare de lucruri nu corespu , însă entuziasmului și aspirațiilor tinerilor români ântorși de la studiin. Ion
Pelivan , care se afla în exil, publică în gazeta «Viața Basarabiei», apărută la Chișinău, articolul Chestiunea limbii în
școlile primare din Basarabia în care va pune în discuție necesitatea introducerii limbii românești în învățământ.
El afirma că din cauza slabei cunoașteri a limbii ruse copiii basarabeni erau constrânși să învețe ăn mode mecanic,
iar asta a dus la âmpiedicarea creșterii nivelului de cultură în provincie.
• Revenind la Chișinău, aesta organizează o grupare național democratică din care fîceau parte Emanuil Gavriliță N.
Bivol, Alexandru Oatul și alții. Acesta a colaborat strâns cu Societatea Moldovenească pentru cultură în vedrea
naționalizării școlii și restabilirii autonomiei Basarabiei. Imposibilitatea constituirii unei organizații politice
românești combative a făcut ca mișcarea națională să se manifeste mai ales în massmedia.
• În 1905 Zamfir Arbore și Petre Cazacu au început să editeze „ La Geneva ” destinată românilor din BasarabiaÎntr-
unul dintre numerele sale s-a tipărit programul Partidului Național Romând din Basarabia, aesta îi îndemna pe
basarabeni la luptă pentru:
 Autonomie administrativă
 Echitate socială
 Introducere limbii române în învățământ, biserică, justiție și administrație.
• Prin eforturile cestei grupări la Chișinău au fost expediate cărți pentru întemeierea unei biblioteci naționale, cît și o
tipografie pentru editarea unei viitorae publicații denumită « Basarabia».
Afirmarea presei naționale românești
• Intelectualii din Chișinău au stabilit legături strânse și cu „ Cercul basarabenilor” organizat de
către Constantin Stere și Zamfir Arbore, în anul 1905. La Iași se trimiteau peste Prut diverse
cărți, foivolante și broșuri.
• Constantin Stere a mers personal la Chișinău pentru a pregîti apariția în limba a română a
publicației «Basarabia»,apărută la 26 mai 1906 . Chiar din primul număr al ziarului prin articolul
Către cetitori s-a subliniat identitatea națională a populației provinciei, specificându-se că
Basarabia era o țară de români pugari.
• Director și proprietar al ziarului era avocatul Emanuil Gavriliță, redactor-șef fiind Ion Pelivan,
acesta adună în preajma sa mai mulți tineri de orientare național-democrată printre care
Pantelimon Halipa, M.Vântu, Vasile Oatul și T. Inculeț.
• Aleco Nour, în al treilea număr al ziarului menționa că progresul poporului român putea fi
asigurat doar prin deschiderea de școli românești și prin promovarea culturii românești și
participarea la mișcările politice ale neamului lor întreg,abia atunci poporul basarabean luând
parte la viața culturală românească putea să aibă o cultură democratică și națională.
Afirmarea presei naționale româneşti
• Au militat intens pentru introducerea limbii române în învățământpublicând
articole de genul: Țăranii vor şcoli moldoveneşti, Boieri, cereți şcoli
moldoveneşti, Vrem şcoli moldoveneşti etc. Într‐un articol intitulat
Însămnătatea limbei unui popor şi la moldoveni în parte, se specifica faptul
că „ar fi o fericire pentru Rusia întreagă dacă s‐ar introduc limba română şi
în celelalte şcoli (pe lângă Seminarul teologic – n. n.), căci atunci ar ieşi din
sânul poporului moldovenesc un număr cu mult mai mare de bărbați
luminați folositori şi sieşi şi patriei în care se găsesc! Iar pentr ceilalți frați
români de peste Prut şi Dunăre, de peste munții Carpați şi din alte țări, ar fi
cu mult mai mare mângâierea sufletească, ca să poată înțelege în limba lor
națională – limbă curat românească, în care vorbeşte, plânge şi cântă tot
poporul românesc!
Identitatea românească în lumea satelor
• Dacaă elit imtelectuale au militat intens pentru cauza națională,țăranii au fost mai puțin
activi în planul manifestărilor naționale, revoluția punându-le în față nu numai
problemele naționale ci și pe cele
• Pasivismul țăranilor basarabeni în privința implicării în mișcarea națională nuse poate
explica doar prin conservatorismul țărănesc ci și prin faptul că în lumea rurală presiune
rusificatoare nu a fost resimțită cdin cauza lipsei unei rețele de învăământ bine
dezvoltatăși mai ales a analfabetismului predominant.
• Aceștia și-au păstrat limba și tradițiile naționale. La 1881, un autor basarabean scria în
„Telegraful” bucureştean: „Faceți un voiagiu prin județele Hotin, Bălți, Orhei, Chişinău şi
vă veți convinge că prin satele noastre basarabene nu să vorbeşte nici o limbă decât cea
română, că poporul acestor sate şi‐a păstrat cu sânțenie moravurile, portul şi
sâmțimintele sale naționale, nevrând a se încuscri chiar cu națiunea cotropitoare, trăind
închis în comunități rurale, unite între dânsele prin legături de rudenie”.
Identitatea românească în lumea satelor
• Manifestări politice naționale izolate au apărut totuși în diferite părți ale
provinciei.La 28 mai 1906, la Ismail a avut loc o mare adunare populară la care
au participat orășeni și sătenicare au adoptat o rezoluție radicală , telegrama
trimisă Dumei de la Petersburg sintetiza rezoluția astfel, : „Noi, locuitorii
oraşului Ismail şi ai mahalalelor, ne declarăm solidari cu Duma, cerem cu
stăruință amnistie, pământ şi drepturi naționale”.
• Au existat cazuri în care țăranii s-au adresat autorităților fără imbolduri din
partea intelectualilor, un exemplu ar fi sătenii din Cojușna care seadresau
Dumei revendicând „înființarea temeiurilor vestite prin manifestul din 17
octombrie 1905, îndestularea cererilor noastre celei (sic!) mai de seamă în ziua
de astăzi a nevoii de pământ şi ridicarea luminării noastre prin obştescul fără
plată învățământ al copiilor noştri în limba părinților noştri”.
 Măsuri de îngrădire a manifestărilor
româneşti.
• Autoritățile ruseşti au luat măsuri prin care să oprească pătrunderea ideologiei naționale
româneşti, procedând la confiscarea unor numere ale «Basarabiei», împiedicarea difuzării ei
prin poştă, impunerea interdicției învățătorilor de a se abona la această gazetă,
supravegherea şi persecutarea lucrătorilor şi colaboratorilor redacției.
• Prima publicație periodică națională românească dintre Prut şi Nistru a fost nevoită să facă
față şi atacurilor din presa rusă ale lui Pavel Cruşevan, renumit pentru antiromânismul şi
antisemitismul său. Concomitent, administrația a sprijinit, neoficial, apariția unui alt
periodic în limba română – «Moldovanul», cu caracter loialist.
• La 11 martie 1907, «Basarabia» şi‐a încetat apariția, având meritul de a fi contribuit enorm
la organizarea şi consolidarea mişcării naționale româneşti atât sub aspect ideologic, cât şi
sub cel al promovării unor lideri şi militanți Guvernul țarist a luat măsuri de contracarare a
propagandei naționale a fost promovată mişcarea «Uniunea Poporului Rus», la care au fost
atraşi şi unii țărani moldoveni, a fost interzisă intrarea în Basarabia a lui C. Stere, s‐au făcut
demersuri pe lângă autoritățile de la Bucureşti ca acestea să‐ împiedice pe românii
basarabeni şi regățeni să facă propaganda românismului în zona dintre Prut şi Nistru .
Măsuri de îngrădire a manifestărilor
româneşti
• Sărbătorirea de către guvernul rus a centenarului anexării provinciei a provocat opoziția forțelor
național‐democratice. Serbările oficiale nu s‐au bucurat de susținerea şi entuziasmul populației
româneşti, întreaga manifestare desfăşurându‐se într‐o atmosferă de pasivitate, tăcere şi resemnare.
Ziarul «Бессарабская жизнь» (Viața Basarabiei) consemna:„Poporul a tăcut şi dacă s‐a dedat veseliei,
apoi aceasta a făcut‐o din motive cu totul străine de ideea sărbătoririi (…) A lipsit un singur lucru, a
lipsit principalul: spiritul de expansiune cetățenească. A lipsit dispozițiunea de sărbătorire”.
• Românii din Regat, inclusiv basarabenii stabiliți în țară, au adresat proteste guvernului țarist şi au
organizat parastase pentru cei 14 mii de basarabeni căzuți în războiul ruso‐japonez (1904‐1905). În
scopul evitării protestelor, autoritățile au confiscat prima ediție a revistei «Făclia Țării», imprimată în
tipografia eparhială din Chişinău, unde, în articolul O sută de ani, erau puse în lumină consecințele
nefaste ale dominației ruseşti pentru cultura românească din Basarabia.”.
• Analizând conținutul articolelor publicate în paginile revistei, autoritățile țariste au ajuns la concluzia că
«Făclia Țării» are „o orientare extrem de condamnabilă şi urmăreşte un scop evident de a inocula
populației moldoveneşti neîncrederea față de guvern şi de a zdruncina devotamentul supuşilor
moldoveni față de Tron şi Patrie”. Din aceste considerente, redactorii C. Costinovici şi Gh. Todorov au
fost acuzați de guvernatguvernatorul Basarabiei că „au pus la cale un act de trădare, adică o crimă
stipulată în p. 1 al art. 129 al Codului penal, şi deci tipărirea foilor este absolut inadmisibilă.
Mişcarea românească în anii 1907‐1914
• În perioada reacțiunii, ce aurmat după victoria electorală pentru Duma rusească a forțelor
de dreapta, mişcarea națională din Basarabia a trecut printr‐o etapă de relativă stagnare,
marcată însă de noi acumulări ideatice şi cantitative. În anii 1907‐ 1908 mulți tineri
basarabeni s‐au refugiat în Regat, în special la Iaşi. Dintre cei mai activi au fost: Sergiu Nuță,
Mihail Vântu, Ion Mâță, Ion Costin, Pantelimon Halippa, Ion Scobioală, Ion Pelivan, Nicolae
Popovschi ş. a., concentrați în jurul gazetei «Basarabia».
• Intelectualii rămaşi în Basarabia au continuat să lupte pentru emanciparea națională a
compatrioților lor. De obicei, această activitate nu era una zgomotoasă pentru a nu se ciocni
de represiuni din partea autorităților țariste. Totuşi, poliția secretă şi jandarmeria au ținut
sub supraveghere şi au căutat să anihileze acțiunile îndreptate spre cultivarea
românismului. În acest context, raportul „strict confidențial”, din 31 decembrie 1909,
semnat de şeful Direcției de jandarmi a guberniei Basarabia, prezenta activitatea
antirusească a „mişcării separatiste în folosul României”, desfăşurată după revoluția de la
1905‐1907.
Mișcarea româmească în anii 1861-1914
• Toate aceste eforturi de emancipare națională se aflau sub supravegherea
atentă a poliției țariste. În raportul Direcției de Jandarmi a guberniei Basarabia,
din 31 octombrie 1915, se specifica că săptămânalul «Cuvântul Moldovenesc»
este de „orientare evident naționalistă, cu tendință separatistă”. Şeful
jandarmilor arăta că, în Basarabia, după 1905, în rândul intelectualilor
autohtoni s‐a constituit o grupare care şi‐a propus să promoveze „conştiința
culturală a moldovenilor, ori, aşa cum afirmă ei acum tot mai des, a românilor”.
• Alături de laici, în jurul «Cuvântului Moldovenesc» s‐au grupat mai mulți
clerici indigeni, nemulțumiți de predominarea arhiereilor ruşi. Împărtăşind
idealurile românismului, aceştia au dezvoltat o propagandă națională în rândul
enoriaşilor. În pofida faptului că, în acel moment, mişcarea era încă „lipsită de
putere”, ea se bucura de „influență în societate”.
BIBLIOGRAFIE
• Vata I. Mișcarea națională a românilor basarabeni în perioadă 1905-
1914 // Anuarul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a
Moldovei, 2011. Nr 1. PP. 178-198.
• Gheorghe NEGRU,Mișcarea națională a românilor din Basarabia
(1812-1918)
• Prof. Univ. Dr. Ştefan Purici, Istoria Basarabiei – Note de curs,
București 2011