SPAȚIUL VITAL/ SPAȚIUL

DE SECURITATE ÎN
TEORIA FRONTIERELOR

Cârdei Raluca-Estera
Spațiul vital- Lebensraum
• Teoria spațiului vital îți are originile in câmpul cultural specific Europei
celei de-a doua jumatăți a secolului al XIX-lea, in care afirmarea identităților
naționale era o tema frecvent abordata. 

• Daca ideea spațiilor etnice si istorice, a culturii si conștiinței naționale, a

statului si suveranității aparține întregii Europe, in schimb ideea organicității
legăturii dintre un anumit spațiu geografic si populația care îl locuiește este
prin excelență o idee de provienență germană.

• Friedrich Ratzel este primul care conceptualizează termenul lebensraum (spatiu

vital), dezvoltând teoria conform căreia evoluția oricărei specii, inclusiv
umane, depinde, în primul rând, de adaptarea acesteia la condițiile de mediu.
Ratzel considera necesară expansiunea teritorială în procesul de evoluție a unei
specii, spațiul inițial deveninind insuficient o data cu creșterea populației.
LEBENSARUM

Marele Reich  urma a fi

înfăptuit conform
teoriei spațiului vital
Spațiul vital/Lebensraum
• Pentru a se putea dezvolta, acea populație are nevoie sa ocupe noi spatii, sa
se extindă, acest lucru putând fi realizat prin ocuparea de noi teritorii, chiar
și in detrimentul altor populații mai puțin dezvoltate. 

• Ulterior, Ratzel renunța la contextul general, referindu-se doar

la populațiile umane. Astfel, spațiul vital devine un teritoriu geografic
delimitat de granițe in interiorul căruia o populație își produce
și reproduce mijloacele necesare vieții, se formează ca etnie (rasa, in
accepțiunea lui Ratzel) și își afirma personalitatea istorică.

•  În timp, acest teritoriu geografic al originii, al matricei etno-rasiale, o

dată cu creșterea  populației și dezvoltarea civilizației, devine insuficient,
fiind necesare noi spații pentru o dezvoltare sănătoasă.
Friedrich Ratzel
Spațiul vital/Lebensraum
• Teoria prinde rădăcini puternice în Germania începutului de secol XX, fiind reluată în
numeroase lucrări. Dintre acestea, atrag in mod deosebit atenția, prin puternicul impact
asupra conștiinței colective germane, lucrările: Germania și viitorul război, publicată în
1912 de generalul Friedrich von Bernhardi, în care, sub influența ideilor lui Ratzel, apare
explicit, pentru prima data, identificarea Europei de Est și Rusiei ca sursa pentru un
nou spațiu, atât de necesar unei Germanii dezvoltate și suprapopulate

•  Un popor fără spațiu (Volk ohne Raum), publicată în 1926 de către Hans Grimm, devenită în

scurt timp lucrare clasică in explicarea nevoii de spațiu a germanilor. Titlul  acestei
lucrări devine unul dintre principalele slogane ale național-socialiștilor. 

• Teoria spațiului vital cunoaște un moment de maximă afirmare prin contribuția generalului

Karl Haushofer. Pornind de la convingerea că toate dificultățile cu care s-a confruntat
Germania după Primul Război Mondial, se datorează lipsei spațiului, Haushofer preia de
la Ratzel teoria spațiului vital și o dezvoltă în sensul justificării creșterii naturale a
Germaniei, lucrările sale devenind baza de inspirație a politicii externe naziste.
Karl Haushofer
Spațiul vital/Lebensraum

• Haushofer a integrat în opera sa ideile lui Friederich Ratzel legate de diviziunea dintre land
power și sea power, afirmând că doar o țară care le are pe ambele poate depăși acest conflict.
În timp ce Ratzel și Kjellen vedeau statul ca pe un organism viu existent în spațiu, care etse
la dispoziția unui lider. Școala lui Haushofer din Munchen a studiat geografia ca fiind legată
de război și arhitectura imperiilor. Conform ideiilor acestuia înfrângerea Germaniei în Primul
Război Mondial s-a datorat unei slabe cunoașteri a geografiei și situației geopolitice de la
momentul respectiv, mai ales datorită unei proaste alegeri ale aliaților și a inamicilor.

• Pentru Haushofer existența statului independent trebuie să fie o bază a tuturor politicilor.
Spațiul  era considerat protecția militară contra asalturilor venite din partea vecinilor cu o
dotare militară avansată. O zonă tampon formată din state insignifiante sau mici ar fi putut
ajuta la apărarea Germaniei și erau dovada unei regresiunii și dezordinii din sistemul
internațional.

• În Europa, vedea Belgia, Portugalia, Danemarca, Olanda, Elveția, Grecia și puterile mutilate
ale Austro-Ungariei ca fiind un suport al aserțiunii sale. 
Spațiul vital/Lebensraum
• Pentru  Haushofer, existența unui stat depindea de spațiul de locuit - lebensraum - urmărirea căruia
trebuie să servească drept bază pentru toate politicile. Germania avea o densitate mare a populației,
în timp ce vechile puteri coloniale aveau o densitate mult mai mică, un mandat virtual pentru
extinderea Germaniei în zone bogate în resurse. 

• Spațiul a fost privit ca o protecție militară împotriva atacurilor inițiale ale vecinilor ostili cu
armament de lungă durată. O zonă tampon de teritorii sau state nesemnificative de la granițele proprii
ar servi la protejarea Germaniei. Strâns legată de această nevoie, a fost afirmația lui Haushofer că
existența unor state mici era o dovadă a regresiei politice și a tulburării în sistemul internațional. 

• Micile state din jurul Germaniei ar trebui să fie aduse în ordinea vitală a Germaniei. Aceste state
erau considerate a fi prea mici pentru a menține autonomia practică, chiar dacă ar menține mari
posesiuni coloniale și ar fi mai bine deservite de protecție și organizare în Germania. 

• În Europa, el a văzut Belgia, Olanda, Portugalia, Danemarca, Elveția, Grecia și „alianța mutilată” a
Austro-Ungariei ca sprijinind afirmația sa. Astfel, Haushofer a justificat lebensraum, chiar cu prețul
existențelor altor națiuni, deoarece cucerirea era o necesitate biologică pentru creșterea unui stat.

• Haushofer justifica noțiunea de Lebensraum, chiar cu costul dispariției unei națiuni, ca fiind o
necesitate biologică care susține creșterea statelor. 
Spațiul vital/Lebensraum
• În acest sens, Haushofer, în lucrarea Bazele geografice ale politicii
externe (1927), afirma: „Noi considerăm că baza pentru orice discuție despre
politica externă este spațiul vital [ . ]. Este datoria esențială a politicii
externe de a veghea la acest spațiu vital, de a-l conserva la nivelul
moștenirilor transmise de generațiile trecute, de a-l spori, atunci când a
devenit prea strâmt . 

• În consecință, el militează pentru extinderea acestui spațiu vital,

elaborând legea creșterii indefinite a statelor. Conform acestei legi, populația
unei națiuni active se extinde pâna cand atinge maximum de spațiu necesar pentru
satisfacerea nevoilor.
Spațiul vital/Lebensraum
• Pentru satisfacerea acestor nevoi, orice cale este justificată, chiar și aceea a
cuceririi ți ocupării de noi teritorii pe calea războiului. Haushofer
argumentează necesitatea creșterii teritoriale a Germaniei printr-o suprapopulare
și o diminuare a resurselor, aducând chiar și argumente de ordin cantitativ ca
suport al acestei teze. 

• El stabilește un plafon maxim de 100 loc/km pentru o dezvoltare normală a unui

popor. Germania avea in 1930 o densitate medie de peste 130 loc/km2. Astfel,
afirma Haushofer, „în Germania 133 de oameni sunt nevoiți sa se înghesuie pe un
km al unei regiuni alpine nordice cu totul incapabilă să-i hrănească”,ce „în
toate imperiile coloniale, pe aceeași suprafața si cu un sol mult mai fertil,
trăiesc numai 7, 9, 15, 23 sau 25 de oameni” , de unde rezulta că Germania este
indreptațită să-și modifice frontierele prin anexarea de noi teritorii.
Spațiul vital/Lebensraum
• În plan extern, Haushofer considera că pierderea periferiilor germane din Est,
fapt statuat prin tratatele de pace ce au urmat războiului, va aduce Germania în
pragul unei catastrofe. Revenind în permanenta la tema spațiului vital, Haushofer
încearca sa aducă noi argumente. 

• Astfel, in 1931, în cadrul unei conferințe cu titlul Spatiul vital german,

Haushofer, constatând o deteriorare tot mai dramatică a situației geopolitice a
Germaniei, susține necesitatea expansiunii în Est.

•  Ajunge la această concluzie, corelând cele două mari formule operaționale

germane ale vremii, prima referitoare la situația de suprapopulare a „solului”
Germaniei și nevoia lărgirii spațiului economic, cu a doua, referitoare la
deznaționalizarea pe care o suferă populațile de origine germană, rămase în afara
granițelor politice, mai ales a celor din teritoriile est-europene.
Spațiul vital

O imagine a expansiunii
germane în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial văzută 
din perspectiva germană.
Dintr-un ziar aliat din 1945.
Spațiul de securitate
•  Una dintre preocupările constante ale lui Gheorghe I. Brătianu a fost aceea de a cunoaște
„pe viu" arealul pontic, fie privit din avion, fie cu varia prilejuri.

• Astfel pasiunea sa cu privire la împrejurimile pontice  a fost, consider, punctul de naștere

al concepțiilor sale geopolitice asupra Mării Negre – zonă geostrategică cu factor de risc
ridicat. 

• Gheorghe I. Brătianu a  recunoscut  rolul Mării Negre și al Gurilor Dunării în destinul

românilor și nu numai. 

• Gheorghe I. Brătianu nota următoarele: „Suntem deci așezați în această regiune într-

un spațiu triplu complex, în care se încrucișează influențe venite din Europa Centrală; din
sud, din Balcani; din est, din stepele rusești și asiatice. Din aceste trei direcțiuni au
venit pe rând toate forțele care și-au exercitat aici influența (…)    Cucerirea de la sud a
început totdeauna prin stăpânirea bazinului Mării Negre.  Acela care a stăpânit Marea Neagră,
în mod necesar a trebuit să-și întindă stăpânirea și asupra teritoriului carpatic și dunărean
”. 
Gheorghe I. Brătianu

Clic pentru a adăuga

text
Spațiul de securitate
• Gheorghe I. Brătianu introduce termenul geopolitic  “spațiul de securitate” al
României, termen pe care îl definește drept spațiul care “cuprinde acele regiuni și
puncte fără de care o națiune nu poate îndeplini nici misiunea ei istorică, nici
posibilitățile care alcătuiesc destinul său”. 

• Istoricul lansa ipoteza că spațiul nostru de securitate ”se întinde de la Dunăre și

Nistru până în Crimeea... În spațiul nostru de securitate intră de asemenea și
problemele strâmtorilor, prelungirea gurilor Dunării și a Porților de Fier, care-
i reglează cursul, după cum intră și aceea a bazelor aeriene și navale ale Crimeii.
Nu ne poate fi indiferent, chiar dincolo de hotarul nostru, cine le stăpânește”.

• Astfel spațiul de securitate este spațiul care asigură și menține existența unei
națiuni și este un element fundamental în evaluarea destinelor naționale cât și în
jocul geostrategic.
Spațiul de securitate
•  În concepţia lui Gheorghe I. Brătianu spaţiul de securitate „este o chestiune de
existenţă", fiind „o noţiune cu caracter defensiv, pentru că condiţiile sale sunt
împrejurările necesare însăşi păstrării vieţii unui neam". 

•  „Spaţiul de securitate ar fi cel definit de condiţiile vitale elementare ale

existenţei naţionale (…) Desigur că acolo unde coincide cu spaţiul etnic, poziţia
este cea mai tare, cea mai nediscutabilă". Mai notează că: „Din fericire, dacă
este vorba de problemele noastre, în foarte multe laturi şi chiar în cele mai
multe, coincidenţa este absolută între spaţiul etnic şi spaţiul de securitate".
Spațiul de securitate
•    Istoricul Gheorghe I. Brătianu identifica două “poziţii   cheie”, respectiv poziţii geopolitice
decisive pe care România trebuia să le includă obligatoriu în calculele ei strategice : 

1. “Intrarea Bosforului şi, în general, sistemul strâmtorilor care duce navigaţia dincolo de această mare
închisă; 

2.  Crimeea, care, prin porturile ei naturale, prin cetăţile ei din timpurile cele mai vechi, prin
bastionul maritim înaintat pe care-l reprezintă în Marea Neagră este evident o pozi ţie stăpânitoare
peste tot complexul maritim de aci. Cine are Crimeea poate stăpâni Marea Neagră. Cine n-o are n-o
stăpâneşte. 

•  ” Este evident că această problemă se leagă de chestiunile noastre, pentru că, în definitiv, ce sunt
strâmtorile altceva decât prelungirea gurilor Dunării”. 

•     Tot el adăuga că “noţiunea spaţiului de securitate presupune că noi nu putem rămâne indiferenţi faţă
de ce se petrece în aceste două poziţii cheie ale unei mări atât de strâns legate de existenţa noastră”. 

• Istoria veacurilor XIX şi XX era sintetizată de Gheorghe I. Brătianu ca fiind “o luptă pentru Marea
Neagră între Rusia şi Europa”. 
Spațiul de securitate
• În contrast cu infamul Lebensraum,  spațiul de securitate, în viziunea lui
Gheorghe I. Brătianu, devenea acel teritoriu ”vital” de menținere permanentă a
unei națiuni.

• Acesta separă  spațiul de securitate, spațiul etnic și spațiul vital.

Spațiul etnic era “spațiul locuit de același popor, în sensul de națiune”,
iar spațiul vital era un “raport de forțe”, “spațiul peste care se întinde la un
moment dat expansiunea unei forțe”.   Spațiul de securitate putea să coincidă cu
spațiul etnic-de unde rezultă o “poziție tare”-, putea, însă, să-l ți
depășească. 

• Afirmarea spațiului de securitate nu este exprimarea forței de expansiune, deci

nu reflectă  necesitatea de-a acapara un “spațiu vital”.
Spațiul de securitate
• Potrivit concepţiei lui Gheorghe I. Brătianu, noţiunea spaţiu vital în raport cu
cea de spaţiu etnic „este desigur altceva; este spaţiul pe care se întinde,
indiferent de conţinutul etnic, forţa de expansiune a unei mari naţiuni, forţa de
expansiune întemeiată fie pe potenţialul ei demografic, care nu mai încape în
limite prea strâmte, fie pe o puternică dezvoltare economică, industrială, care
nu-şi află dezvoltarea în marginile  acelui stat şi trebuie în mod fatal să
cuprindă  şi regiuni mai îndepărtate. 

• Şi : „Spaţiul vital aparţine deci marilor puteri, cu forţa de pătrundere şi

expansiune mondială (…) îmi apare ca o noţiune în primul rând ofensivă".
Spațiul de securitate
• Pentru a înţelege trecutul, trebuie să înţelegem mai întâi întregul
complex geografic, istoric, geopolitic din care acesta face parte.
• Sintagma spațiu de securitate reprezintă o realitate a trecutului și
prezentului, chiar dacă particularități ale acesteia au suferit
modificări în timp, ipoteza prezentată de Gheorghe I. Brătianu rămâne
validă și în timpul prezent.
• Spațiul de securitate reprezintă leagănul civilizației unui stat, zona
de confort în care o națiune se poate dezvolta în libertate, spațiul
care asigură libertatea națiunii viitoare dacă este păstrat intact.
Bibliografie
• https://www.newworldencyclopedia.org/entry/Karl_Haushofer 

• Walsh, Edmund A. "The Mystery of Haushofer" Life (September 16, 1946) pp. 107–120

•  
https://www.reddit.com/r/MapPn/comments/jxuz5g/a_picture_of_german_expansion_duri
ng_ww2_seen/

• Pintescu, Florin, ROMÂNIA ŞI MAREA NEAGRĂ: CONSIDERAŢII GEOISTORICE, GEOECONOMICE

ȘI GEOSTRATEGICE, Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii
Internaţionale, 2014, Issue 3, Volume 33, Pages 90-97

• Gheorghe I. Brătianu, Chestiunea Mării Negre, curs, 1941-1942, Univ. București,

Fac. De Filosofie și Litere, editor Ioan Vernescu

• Ilie Bădescu, Dan Dungaciu, Sociologia și Geopolitica Frontierei,Vol. I, Ed.

Floarea Albastră, București, 1995