Tema nr.

4
• Friedrich Ratzel (August 30, 1844, Karlsruhe, Baden –
August 9, 1904, Ammerland)
• Rudolf Kjellen (13 iunie 1864, Torsö – 14 noiembrie 1922,
Uppsala)
• Karl Haushoffer (27 august 27 1869, Munchen – 10
martie 1946, Pähl/Ammersee)
• Albrecht Haushofer
• Otto Maul etc.
• Romantismul german (sec. XVIII-XIX)

• Naţionalismul german – Johan Gottfried Herder (25

August 1744 – 18 Decembrie 1803) –
• teoria Volk-ului, Vaterland – premergătorul ideii de naţiune ca
entitate organică

• Determinismul şi dialectica hegeliană - Georg Wilhelm

Friedrich Hegel (1770–1831) – filosof reprezentând
idealismul german post-kantian
• „Istoria mondială nu expune altceva decât planul
providenţei … în lumina acestei idei divine… iluzia
că lumea este un lucru nebunesc sau stupid dispare”
– istoria este un drum predeterminat de mişcarea cu
scop a Spiritului de-a lungul timpului
• Hegel credea că Raţiunea este ţelul final al lumii
• Istoria este progresul Spiritului de-a lungul timpului
• Viziunea dialectică: teza – antiteza – sinteza
• Darwinismul (evoluţionismul)
• Charles Darwin Darwinismul social
• Ernst Heinrich Haeckel

• aplicarea ideilor lui Darwin în ştiinţele sociale: conceptul de

evoluţie socială (vezi Thomas Malthus, Francis Galton – părintele
eugeniei, înmulţirea selectivă)
• Haeckel – caracteristicile rasiale sunt dobândite prin interacţiunea
cu mediul; filogeneza (înrudirea evoluţionară între organisme,
specii) urmează ontogeneza (originea şi dezvoltarea organismului)
• romantismul german de la începutul sec. XIX
• naţionalismul german
• revoluţia industrială în Germania wilhelmiană
• Naşterea Germaniei ca stat unitar sub înrâurirea Prusiei
(Germania este mai degrabă Prusia Mare)
• războiul franco-prusian (1870-1871)  creşterea mândriei
naţionale germane

Epoca imperialismului sau colonialismului european

(sec. XIX- primele decenii ale sec. XX) – Marea
Britanie şi Franţa stăpânesc lumea, iar noua naţiune
germană nu are colonii
• părintele geografiei politice şi umane
• Unul dintre părinţii antropologiei
• Fondatorul şcolii germane de geopolitică
• geograf şi etnograf german
• a dat termenul de Lebensraum (spaţiu vital)

Elemente biografice
• asistent chimist în orasul natal, Karlsruhe (1863 – 1866)
• studii superioare în domeniul stiintelor naturii la universitatile din
Karlsruhe, Jena, Berlin si Heidelberg (1866 - 1868) - doctorat în Zoologie
• Publică în 1869 un comentariu la opera lui Ch., Darwin (devine interesat de
problema migraţiei speciilor)
• Corespondent al Kölnische Zeitung (Jurnalul de Köln) în America de Nord
şi Centrală (influenţe asupra carierei şi ideilor sale ulterioare)
• Profesor de Geografie la universităţile din München (1875-1886) şi
Leipzig (1886-1904)
• Johann Gottfried Herder
• A fost influenţat de geograful german Karl Ritter (1779-
1859), care i-a fost profesor şi căruia i-a continuat parţial
opera
• Ritter a dezvoltat o concepţie organică cu privire la stat, precum și
conceptul de geografie regională
• Charles Darwin
• Ernst Heinrich Haeckel
• Călătoreşte în America de Nord şi Centrală între 1874-1875
• Lucrări publicate: Geografia Statelor Unite şi Geografia politică a
Statelor Unite
• Are şansa să vadă evoluţia socială a oamenilor şi a societăţilor
ca răspuns la mediul înconjurător
• Vede selecţia naturală ca un vehicul pentru înţelegerea
modului cum oamenii au reacţionat la şi au folosit mediul lor
(porneşte de la tezele migraţie-dispersie ale lui Moritz
Wagner)  naşterea antropo-geografiei (geografiei umane)

• Ideile sale vaste în domeniile geografiei, antropologiei,

etnografiei şi altor ştiinţe conexe au fost profund
distorsionate de nazişti, care şi-au însuşit conceptul său de
Lebensraum.
• Profund naţionalist (1890 aderă la Liga Pangermanică si la
Partidul Naţional Liberal)
• Susţine colonialismul german (membru fondator al
Kolonialverein/Comitetul Colonial) – deoarece imperiile
coloniale sunt un simbol al puterii unor state precum
Marea Britanie sau Franţa
• Susţine alianţa Germaniei cu Asia şi mai ales cu ţările
Extremului Orient
• Dependenţa omului de sol (spaţiul ambient)
• Interdependenţa între istorie, geografie şi sociologie
(lucrările „Etnologie”, „Geografie politică” şi „Pământul şi
Viaţa”)
• A studiat chiar şi gheţarii din Alpi, punând în evidenţă
inelele de gheaţă.
• Principala contribuție: antropo-geografia (geografia
umană)
• Lucrarea care pune bazele geografiei politice ca ştiinţă autonomă
• Formulează o teorie a statului: acesta este definit ca un organism
reunind o fracţiune a umanităţii într-o fracţiunea teritoriului planetei
• Statul, ca organism viu depinde de: spatiu (Raum), pozitie (Lage) si
granite (Grenzen)
• Alături de aceste concepte, Ratzel introduce și termenul de
Mittelpunkt (centrul statal), reprezentând nucleul etnico-spiritual al
unui popor
• Introduce conceptul de Lebensraum – preluat de Hitler (prin
intermediul lui Haushofer) în lucrarea sa Mein Kampf

Cea mai controversată afirmaţie: „Cu cât se întreprind mai multe actiuni îndreptate
spre exterior, cu atât se reduc frictiunile interne. Spatiul nou în care un popor
prinde radacini este ca un izvor din care se împrospateaza sentimentul national”.
• Defineşte Europa Centrală – Mitteleuropa:
„Europa Centrala se întinde de la Alpi pâna pe toata lungimea
Marii Nordului si de la Canalul Britanic (Marea Mânecii – n.n.)
pâna pe culmile Carpatilor de-a lungul marilor fluvii europene
Rhinul si Dunarea. Este un spatiu geografic variabil unitar, ce
cuprinde în proportii aproximativ egale toate formele de relief si
care beneficiaza de o aceeasi clima, de o fauna si flora unitar
distribuita, cu cai de comunicatie naturale etc.”.
1. Dimensiunea statului creşte odată cu cultura sa.
• Aspectele culturale precum populaţia, religia şi creşterea economică toate reflectă creşterea statului. Dimensiunea statului dictează
cultura din cadrul lui.
2. Creşterea statului oglindeşte culturile vecine în cadrul propriului stat
• Ex. cazul fostelor republici sovietice
3. Creşterea statului începe prin preluarea statelor mai slabe
4. Graniţa este organul periferic al statului; purtătorul creşterii şi fortificării sale
• Frontierele sunt plasate strategic şi defensiv pentru a-i asigura nevoile
• frontiera este un organ viu, a carui amplasare încarneaza dinamismul, forta si schimbarile teritoriale ale
statului
5. În creşterea sa, statul încearcă să învelească poziţii politice valoroase
• în întregul proces de expansiune spatiala, prevaleaza o logica geografica, deoarece statul se straduieste sa absoarba regiunile
importante pentru asigurarea viabilitatii teritoriului sau: tarmuri, bazine fluviale, câmpii si, la modul general, teritoriile cu cele mai
multe bogatii naturale
6. Primii stimuli pentru creşterea spaţială a statelor vin dinafară
• Răspândirea populaţiei şi nevoile migratorii dictează cum un stat va interveni pentru propriul său bine.
• orice stat are tendinta naturala de a se extinde daca la periferia sa se afla o civilizatie inferioara celei proprii
7. Tendinţa generală către ocupaţie teritorială şi amestec de cultură este transmisă statului şi creşte continuu în intensitate şi
influenţă
• Când statul creşte, el îşi extinde cultura către statele mai mici şi îşi deschide porţile către teritoriile vecine.
• tendinta generala de asimilare sau de absorbtie a natiunilor mai slabe provoaca amplificarea acapararii de noi teritorii, în cadrul
unei miscari care într-un fel se auto-alimenteaza