1.

Geopolitica – delimitari conceptuale, statut

epistemologic.
Geopolitica este o teorie, o orientare de cercetare care releva legatura de substanta intre
factorii geografici ai unui stat si politica sa (geo-pamant, teritoriu; politica vazuta din
perspectiva cadrului natural in care are loc).
Prin urmare, geopolitica isi propune sa explice masurile si orientarile politice pe baza datelor
naturale ale unui stat, respective pozitia geografica, suprafata, bogatii naturale, populatia, etc.
Unul dintre fondatorii geopoliticii, Karl Haushofer, spunea ca geopolitica demonstreaza
dependenta oricarei dezvoltari politice de realitatea perena a solului.
Geopolitica este un produs teoretic al sec-XX-lea, dar spiritul ei este foarte vechi, intrucat
viata oamenilor a fost permanent inraurita de cadrul natural.
De ex, imparatul Napoleon I spunea ca politica unui stat rezida in geografia sa, iar Herder, un
mare invatat german, spunea ca istoria este o geografie in miscare, dar aceste reflectii nu
reprezinta geopolitica. Aceasta apare in momentul in care exista intentia de a explica relatia si
de a o intemeia din perspective teoretice.
In concluzie, geopolitica este o disciplina la granita dintre geografie, istorie, stiinta politica,
care stabileste relatiile dintre evenimentul politic si factorul geografic, precum si distributia
puterii pe glob.
Exista si controversa daca geopolitica este o stiinta sau nu. Si aici parerile sunt impartite.
Unii oconsidera a fi o stiinta, altii o metoda, o orientare de cercetare, de analiza a
evenimentelor internationale.

2. Contributia lui Friedrich Ratzel la constituirea

geopoliticii.
Un precursor important al geopoliticii pe filonul geografic este savantul german Ratzel
(1844-1904). Este unul din cei care au pus bazele politicii, principala lui lucrare este
“Geografia politica” (1897) in care el teoretizeaza conceptual sau de antropogeografie. El
considera statele drept organisme care asemenea animalelor sunt mai puternice sau mai slabe.
Organismul statal isi datoreaza existenta grupului uman care ocupa un anumit spatiu.
Stat = grup uman + spatiul geografic
Statul depinde de spatiu, de caracteristicile poporului si de cele ale pamantului.
Cele mai importante categorii care definesc statul sunt :
-intinderea=spatiul;
-asezarea=pozitia;
-limitele=granitele
-Mittelpunkt (embrion) = sambure de civilizatie.
Dupa Ratzel, acesta este facut esential de aparitia civilizatiei. Ratzel introduce termenul de
“Mitteleuropa” (Europa Centrala) care dupa opinia lui se intinde de la Alpi pe toata lungimea
Marea Nordului, apoi la Canalul Manecii, continuand pana pe culmile Carpatilor de-a lungul
Rinului si Dunarii. O alta notiune introdusa de Ratzel este “spatiu vital” sau lebensraum. El
considera ca Germania are o dezvoltare impetuoasa si ca prin urmare ea trebuie sa se extinda
dincolo de granitele din acel timp. Teoria spatiului vital a fost folosita de regimul hitlerist din
Germania, pentru a justifica conduita razboinica a lui Hittler. Tot Ratzel stabileste si legile
universale ale expansiunii statelor:
-cresterea spatiala a statelor merge in tandem cu dezvoltarea culturii acestora;
 -extinderea statelor se desfasoara paralel cu dezvoltarea altor manifestari: puterea
economica, comertul, ideologia etc;
-statele se extind incorporand sau asimiland entitatile mai mici;
-frontiera este un organ viu a carei amplasare semnifica dinamism, forta si schimbari
teritoriale;
-expansiunea statelor are la baza o logica spatiala, statul tinzand sa cucereasca teritoriile
valoroasa din pdv economic sau strategic (regiuni bogate in materii prime, bazine fluvial,
tarmuri, stramtori, canale etc.);
-orice stat are tendinta naturala de a se extinde daca la granitele sale se gaseste o
civilizatie inferioara;
-asimilarea, absorbtia natiunilor mai slabe provoaca o amplificare a dorintei de acaparare
a noi teritorii.
In concluzie, opera lui RATZEL este o expresie a determinismului geografic, contine idei
valoroase, dar el a fost invinuit ca a creat un program pentru expansiunea Germaniei.
Deasemenea, o parte din ideile sale au fost folosite de ideologia nazista, ceea ce le-a
compromis in buna masura.

3. Contributia lui Rudolf Kjellen la constituirea

geopoliticii.
Cel mai ilustru reprezentant al acestui curent si precursor al politicii este Rudolf Kfellen
(1864-1922). El a fost jurist si om politic suedez si este creatorul termenului de “geopolitica”.
El utilizeaza acest concept in 1899 intr-o prelegere la Universitatea din Upsalla. Ulterior il
oficializeaza in lucrarea “Statul ca forma de viata”. Dupa opinia sa, geopolitica este stiinta
care studiaza statul ca organism geografic, asa cum aceasta se manifesta in spatiu. El
apreciaza ca geopolitica este un domeniu al stiintei politice care priveste statul ca teritoriu.
Este capitolul introductiv la stiinta politica, aceasta cuprinzand si alte compartimente:
-ecopolitica (statul din perspectiva economica);
-demopolitica (care priveste statul din pdv. al populatiei);
-sociopolitica (care este statul din perspective comunitatii);
-kratopolitica (statul din pdv.al formei de guvernamant).
Prin urmare, geopolitica este prima.
Tot Kfellen face deosebirea intre pozitia geografica si cea geopolitica. Prima este statica, a
doua este dinamica, intrucat se raporteaza factorului putere. In concluzie, geopolitica apare la
sfarsitul sec XIX si inceputul sec XX, ea fiind o expresie a mondializarii fenomenelor si
proceselor de pe mapamond. Ea apare si se dezvolta din 2 perspective: geografica si
statismului (stiinta politica despre stat). Ea va cunoaste o dezvoltare exploziva in prima
jumatate a sec XX, au urmat apoi cateva decenii de excludere totala din campul stiintelor
sociale si o revenire spectaculoasa in ultimele doua decenii ale sec XX.

4. Raporturile dintre:
geopolitica – geostrategie:
Strategie (gr.”stratus” = armata + “agein”= a conduce). Geostrategia = subdomeniu al
geopoliticii care se refera in special la semnificatiile militare ale factorului geografic.
Geostrategia implica in primul rand o reprezentare, un proiect, ea fiind domeniul operational
al geopoliticii, cu aplicabilitate in domeniul militar si nu numai.
geopolitica – geoistorie
Geoistoria care priveste istoria din pdv geopolitic. Geoistorie = priveste inapoi; Geopolitica =
priveste inainte;
geopolitica – geoeconomie
Geografia economica este un subsistem al geografiei umane care studiaza repartitia resurselor
naturale pe glob, dezvoltarea economica a diferitelor state si regiuni. Geoeconomia
completeaza factualitatea geografiei economice si ofera material de analiza pentru
geopolitica. Prin urmare, geoeconomia se constituie ca un subsistem a geopoliticii, resursa
economica conferind putere actorilor internationali, iar puterea confera, la randul ei, o pozitie
geopolitica privilegiata.
geopolitica – geocultura.
Geocultura este un termen mai nou care incearca sa analizeze evolutia formelor culturii din
perspective factorului geografic. O expresie este “teza ciocnirii civilizatilor” elaborate de
Samuel HUNTIGTON.

5. Karl Haushofer si contributia sa la dezvoltarea

studiului geopoliticii.
Scoala geopolitica germana s-a constituit in perioada interbelica, fondatorul ei fiind Karl
HAUSHOFER(1869-1946). El s-a nascut la Munchen, era fiu al unui intelectual bavarez, a
ales cariera militara si a ajuns pana la gradul de general. Intre 1908-1910 a fost atasat militar
in Japonia si a fost atasat de aceasta tara. A participat la I.RM, iar dupa razboi s-a consacrat
unei cariere universitare si stiintifice, avand o contributie esentiala la fundamentarea scolii
geopolitice germane. In 1921 a devenit profesor la Universitatea din Munchen si a creat
catedra de geopolitica. In 1939 catedra de geopolitica de la Universitatea din Munchen s-a
transformat in Institutul de geopolitica. Deasemenea, el a pus bazele revistei de geopolitica
care a aparut in perioada 1924-1944. Ea a fost principalul organ teoretic al scolii geopolitice
germane.
Karl este autorul mai multor lucrari:
-“Marea Japonie” - 1912 care este si teza lui de doctorat;
-“Geopolitica Oceanului Pacific“ - 1924;
-“Importanta geografica si politica a granitei” - 1927;
-“Geopolitica pan-ideilor” - 1931;
-“Geostrategia” - 1932.
La 10 martie 1946 el s-a sinucis.
Fiul sau, Albert Haushofer, este un alt geopolitician german, care a fost executat in 1945
pentru ca a participat la complotul impotriva lui Hittler din iulie 1944;
1. Haushofer are contributii importante la definirea geopoliticii. El defineste geografia
politica drept invatarea despre distributia puterii statale in spatiul suprafetei terestre si despre
conditionarea sa de pamant, clima, invelis. Geopolitica este definita drept stiinta despre
formele de viata naturale ce se straduieste sa inteleaga dependenta lor geografica si
conditionarea lor de-a lungul miscarii istorice. Conceptia lui Haushofer despre geopolitica se
situeaza in continuarea ideilor lui Ratzel, Haushofer avand in vedere relatia organica intre
teritoriu si populatia care il locuieste. Scopul oricarui stat este supravietuirea care se poate
realize in I rand prin achizitionarea de spatii. Aceasta achizitionare se poate face pe mai multe
cai:
-prin diseminare etnica;
-prin expansiune cultural;
-prin expansiune rasiala;
-prin forta armelor (pe cale militara).
2. Tot Haushofer elaboreza o teorie a granitelor preluand ideile lui Ratzel referitoare la
mobilitatea frontierelor. Ce aduce el nou este conceptia instinct a frontierelor. El spune ca
acest instinct poate fi:
-ofensiv, atunci cand isi propune largirea granitelor;
-defensiv, atunci cand isi propune apararea acestor frontiere.
3. Haushofer dezvolta teoria “spatiului vital”. El considera ca Germania trebuie sa reuneasca,
in cadrul aceluiasi stat, toate populatile de limba germana, precum si teritorile locuite de
acestia. Spatiul vital nu implica neaparat controlul fizic al acestuia.
4. O alta idee dezvoltata este cea a pan-ideilor. Haushofer apreciaza ca spatiile pot fi
organizate prin pan-idei care reprezinta o harta mentala, o idee unionala bazata pe agregare,
pe unirea dintre o etnie (popor) si ceea ce ea considera a fi spatiul sau de influenta. Ex:
pangermanism, panslavism, panelerism, panturcism etc. (latini -Romania, Franta; slavi -
Slovacia, Belorusia). Dupa opinia sa, lumea s-a configurat sub forma mai multor
panorganisme: paneuropa, euroafrica (bazinul mediteranean, Nordul Africii), panrusia,
panamerica(zona celor 2 Americi), panpacific (ce urma sa fie disputant de Japonia cu SUA si
cu puterile colonial), panislam (cuprindea zona Orientului Mijlociu). Paneuropa reprezinta
continentul (locul) de unde a fost condusa lumea timp de o jumatate de mileniu, dupa marile
descoperiri geografice. Dupa I.RM, Europa a ajuns sa fie dominate de ideea pancominternista
care propaga idea revolutiei mondiale si panamerica care determinase deznodamantul I.RM.
Haushofer este din acest pdv vizionar si prevede conflictul bipolar din perioada postbelica. El
considera ca paneuropa trebuie sa fie dominate de Germania. El era adeptul unei aliante cu
Uniunea Sovietica si cu Japonia, considerand ca axa Berlin–Moscova–Tokio va putea sa
concureze puterile maritime anglosaxone care dominau lumea. De aceea el a salutat pactul
Molotov-Ribbentrop (23 august 1939) prin care Germania si Uniunea Sovietica isi imparteau
sferele de influente in Europa Centrala si de Sud-Vest. El considera ca prin aceasta axa,
Germania va domina Europa, Rusia va controla intregul spatiu (spatiul continental inclusiv
Mongolia=Eurasia), iar Japonia va domina Manciuria si se va realiza o axa transcontinentala
opusa puterilor maritime. Ideile lui Haushofer au fost preluate, in mare parte, de regimul
nazist, hittlerist, ceea ce a contribuit la discreditarea operei sale. Legaturile lui Haushofer cu
partidul nazist sunt controversate, la inceput el s-a dovedit interesat de ideologia nazista, dar
ulterior el s-a dezis de ea si sinuciderea lui este legata tot de aceasta chestiune, fiind acuzat de
americani.
In concluzie, scoala geopolitica germana a raspuns necesitatilor Germaniei din I jumatate a
sec XX, dar ideile lui Haushofer au stat in buna masura la baza ideologiei naziste, ceea ce a
reprezentat o cauza importanta a compromiterii geopolitice.

6. Scoala geopolitica franceza din prima jumatate a sec.

XX. Reprezentanti si curente.
- Inceputul sec XIX este marcat de personalitatea lui Napoleon care instituie primul
imperiu (1804-1815).
- Dupa infrangerea acestuia urmeaza restauratia bourbonilor (1815-1830).
 - Apoi domnia lui Ludovic Filip I (1830-1848).
- Franta este cuprinsa de valtoarea revolutiei europene (1848-1849) si se creaza prima
republica.
- Un segment foarte important al istoriei Frantei il reprezinta al II-lea imperiu (1852-
1871) si avea in frunte pe imparatul Napoleon al III-lea.
- In anii 1870-1871 se desfasoara razboiul franco-prusian, Franta este invinsa, pierde
Alsacia si Lorena, al II-lea imperiu este desfiintat si se creaza a doua republica (1871). Dar
spiritul francez si politica Frantei este dominat la sfarsitul sec al XIX-lea si inceputul sec XX
de spiritul revansei, revansa care este obtinuta in timpul I.RM (1914-1918), Franta fiind una
dintre marile puteri invingatoare in acest conflict.
La sfarsitul razboiului, Franta recupereaza Alsacia si Lorena si devine cel mai important stat
continental. Impreuna cu Marea Britanie, Franta va fi in perioada dintre cele doua razboaie
mondiale, in perioada interbelica, garanta ordinii politice instituita prin tratatele de pace
semnate la sfarsitu primului razboi mondial.
Dar in 1940 Franta este atacata din nou de Germania si este invinsa in 6 saptamani. La
sfarsitul celui de-al II-lea razboi mondial, Franta reuseste cu mare greutate sa isi recastige o
parte din pozitia detinuta anterior, gratie mai ales activitatii generalului Charles De Gaulle.
In perioada postbelica, are loc reconcilierea franco-germana care a stat la baza procesului de
unificare europeana ( Uniunea Europeana de astazi).
Ca o concluzie, rivalitatea franco-germana a reprezentat o caracteristica a istoriei europene
din sec. 19-lea si prima jumatate a sec. 20-lea , acest fapt influentind si evolutia gandirii
politice.
(reprezntanti…)

7. Alfred T. Mahan si teoria “puterii maritime”.

S-a nascut in 1840 si a murit in 1914. Este amiral american , personalitatea fondatoare a
geopoliticii americane. Lucrari:
-“Influenta puterii maritime in istorie(1660-1783)”-1890;
-“Influenta puterii maritime asupra revolutiei franceze(1793-1812)”-1892;
-“Interesul Americii in puterea maritime”-1897.
Principala directive de cercetare este influenta puterii maritime in istorie, fara insa a o separa
de ceilalti factori. El este creatorul termenului de putere maritime “sea power”. In cercetarile
sale, Mahan a concluzionat ca marea a avut dintotdeauna un rol f. important in viata
popoarelor. Din multele cazuri, el se refera la cel de-al II-lea razboi punic dintre Roma si
Cartagina (208-201i.Hr.) si arata ca stapanirea marii de catre romani l-a obligat pe Hanibal sa
transporte trupele peste Alpi. Deasemenea el aduce in discutie si batalia de la Waterloo
(1815) cand coalitia antinapoleoniana stapanea marea.
Mahan, pe baza exemplelor istoriei, concluzioneaza ca puterile maritime au avut 1 rol
primordial in istorie. El apreciaza ca 1 stat poate devein putere maritime daca indeplineste 3
conditii:
-sa se invecineze pe o intindere considerabila cu Oc. Planetar sau sa aiba acces la el
printr-o mare deschisa;
-sa nu aiba vecini puternici in apropiere;
-sa dispuna de o flota (comerciala si militara) f. puternica.
De retinut este faptul caMahan nu inlatura si celelalte criterii: nr. si calitatea populatiei,
valoarea guvernarii, bogatiile naturale, coeziunea nationala etc.
Mahan constata ca aceste 3 conditii au fost indeplinite de M.Britanie care a ajuns hegemonul
lumii, iar aceasta hegemonie i-a fost facilitata de controlul marii. In acelasi timp, amiralul
American constata ca SUA au deasemenea o pozitie deosebit de puternica fiind inconjurata
de 2 oceane, prin urmare nu are vecini puternici, dar pt. a ajunge la hegemonie mondiala
trebuie sa-si construiasca o flota puternica si prin urmare sa devina putere maritima. (de aici,
demersul lui Mahan).
Intrucat expansiunea coloniala se incheiase, se pune problema gasirii unui alt mod de
penetrare si, prin urmare, Mahan apreciaza ca se impune, nu cucerirea unor teritorii, ci
controlul lor. Dar necesitatea controlului impunea un nou instrument care se materializa atat
in existent unor flote f. puternice, cat si asigurarea controlului cailor de acces pe acel
teritoriu. In consecinta, se impune crearea de puncte de sprijin in teritorile respective cum ar
fi: porturi, baze militare, stramtorile, peninsurile, istmurile, insulele (cum ar fi Hawaii).
O alta contributie a lui Mahan este necesitatea de a proiecta aceasta forta maritima, pt. ca
puterea maritime sa devina efectiva. Cu toata aceasta larga deschidere, Mahan nu a sesizat
rolul submarinului in controlul cailor de navigatie. In concluzie, Mahan isi indreapta
cercetarile catre dimensiunea maritime a puterii cu scopul de a asigura o baza teoretica pt.
viitoarea hegemonie americana. El este primul teoretician al puterii mondiale americane.
Ideile sale l-au inluentat f. mult pe presedintele american, Theodor Roosevelt, care a
materializat unele din proiectele sale.

8. Halford Mackinder si teoria “tarii inima”.

Este absolvent al Universitatii din Oxford si professor universitar in célèbre universitati
londoneze. Este unul din cei mai importanti geopoliticieni.
Lucrari:
-“Pivotul geografic al istoriei” (1904);
-“Idealuri democratice si realitate”-un studiu despre politica reconstructiei (1919);
-“Natiunile lumii moderne ”( 1924).
In 1904 articolul sau “Pivotul geografic al istoriei” pune bazele unei teorii geopolitice
extreme de interesante. El constata ca istoria omenirii este marcata de confruntarea dintre
puterile maritime si cele terestre. Numai ca, spre deosebire de Mahan, el acorda importanta
mai mare celor terestre.
Observarea atenta a realitatilor geografice, dar si a istoriei, l-a facut pe Mackinder sa constate
ca exista in central Eurasiei o zona pivot a politicii mondiale. Ea se intinde de la Oc.
Pacific( in Est) pana la M. Caspica si M. Neagra( in vest) si de la Oc. Inghetat( in Nord), pana
la zona de podis (in sud). Urmeaza apoi in jurul acestui pivot un semicerc interior( contur),
respective un alt cerc de state situate pe continental european in Orientul Mijlociu si in China
care dispune de un front (deschidere) maritime si unde s-au nascut si au existat marile
civilizatii ale omenirii.
In spatele acestui semicerc interior exista semicercul (conturul)exterior format din M.
Britanie, Americile, Africa sud-sahariana, Australia etc.
Pana la descoperirile lui Columb, puterile maritime au avut un avantaj fata de cele terestre
datorita mobilitatii superioare, determinate de transporturile pe apa. Dar in epoca moderna
aceasta mobilitate a puterilor maritime isi pierde semnificatiile datorita sporirii mobilitatii
puterilor terestre (retele de cai ferate) si constata in 1904 ca zona pivot era ocupata de Rusia
care exercita o presiune din ce in ce mai mare asupra zonelor marginale.
Cel mai mare pericol, aprecia Mackinder, ar fi alianta dintre Germania, Rusia, cele mai
puternice state continentale. Conceptia reflecta temerea elitei britanice fata de posibilitatea
unirii puterilor continentale.
In 1919, dupa terminarea razboiului, el reia aceste concept si le imbogateste. Astfel introduce
conceptual de “insula a lumii” care ar fi formata din Europa, Asia, Africa. In acelasi timp,
zona pivot este denumita “inima lumii”. Heartland este diferit conturata, el incluzand aici si
bazinul M. Baltice si M. Neagre. Mackinder investeste Europa de Est cu un rol cheie in
controlul inimii lumii. Controlul acestui teritoriu (istmul ponto-baltic) da masura raportului
de forte dintre Rusia si Germania: “ Cine stapaneste Europa de Est, stapaneste inima lumii.
Cine stapaneste inima lumii, stapaneste insula lumii. Cine stapaneste insula lumii, stapaneste
lumea”.
In lucrarea din 1919, el are o alta perspectiva asupra relatiilor internationale, apreciind ca
Liga Natiunilor poate juca un rol important in asigurarea pacii. El spune ca testul Ligii va fi
in Heartland, test pe care liga nu l-a trecut. Tot in aceasta lucrare, el aprecia ca se impune,
intre altele, constituirea unei federatii de state mici in Europa de Est pt. a preveni o legatura
directa dintre Germania si Rusia.
In ultima parte a vietii, el revine asupra ideilor sale, impartind globul in 2: insula lumii si Oc.
interior.
El modifica si notiunea de “inima lumii” care nu mai are conturile de odinioara. El a
procedat la o asemenea revizuire datorita faptului ca distinctia dintre puterile terestre si
maritime nu mai avea relevanta de odinioara, M. Britanie fiind aliata cu Uniunea Sovietica.
In concluzie, opera lui Mackinder poate fi considerate ca o interpretare cu finalitate strategica
a geografiei lumii. El consacra o viziune bipolara a lumii si este foarte preocupat de
asigurarea echilibrului in RI.

9. Nicholas J. Spykman si teoria “tarmurilor”.

Nicholas Spykman –profesor American (1893-1973)
In 1942 a publicat lucrarea “Strategie americana in politica mondiala”, continuator al lui
Mackinder si autor al “Teoriei tarmirilor” (rimland). Inelul interior, respective tarmurile, sunt,
in conceptia lui Spykman, tarmuri, iar cel exterior sau semicercul exterior devin teritorii
maritime. Ideea lui Spykman este urmatoarea: “cine stapaneste tarmul, acela controleaza tara
inima si prin urmare dominatia mondiala. Cu alte cuvinte, rolul hotarator revine inelului
interior, transformat in tarm. Tot el introduce in analiza geopolitica conceptual de “securitate
de stat”.

10. Scoala geopolitica romaneasca in prima jumatate a

sec XX. Reprezentanti, contributii.
Preocuparile in domeniul geopoliticii se regasesc inainte de IRM. Printer cei care au abordat
asemenea aspect au fost istoricul Nicolae Iorga si geograful Simion Mehedinti (fiind student
al lui Ratzel). Dar perioada de afirmare a gandirii geopolitice romanesti este cea interbelica.
Romania si-a realizat in 1918 unitatea nationala si a cunoscut timp de 20 ani un regim
democratic bazat pe Constitutia din 1923. In 1938, regele Carol instituie regimul sau
monarchic personal, deschizand seria dictaturilor din istoria Romaniei (regala, regionara,
antonesciana, comunista). 1938-1940-regala; 1940-1941- legionara; 1941-1944-
antonesciana; 1944-1989 comunista.
In perioada dintre cele 2 razboaie mondiale a existat o larga deschidere catre miscarea
intelectuala europeana, astfel ca teoriile si doctrinele geopolitice germane, franceze, anglo-
saxone, au circulat si in Romania.
O alta trasatura a scolii geopolitice romanesti este faptul ca nu exista o personalitate
fondatoare asa cum avem in Germania, Franta, Anglia, SUA.
O alta trasatura este ca a cuprins o serie de orientari dezvoltandu-se din mai multe filoane:
-filonul geografic (Simion Mehedinti, George Valsan, Ion Conea, Vintila Mihailescu);
-filonul sociologic (Dimitrie Gusti, Anton Galopentia, Mircea Vulcanescu, Traian
Herseni);
-filonul demographic (Sabin Manuila);
-filonul istoric(Gh. I. Bratianu).
Alte trasaturi:
-eterogenitatea opinilor exprimate datorita lipsei unui spirit fondator;
-modernitatea ei evidentiata de inserarea in fluxul european si mondial de idei;
-originalitatea care s-a materializat printr-o serie de contributii semnificative la statutul
geopoliticii;
-cercetatorii romani au adus in planul discutiilor geopolitice viziunea unei tari mai mici,
infirmand teza potrivit careia geopolitica e apanajul Marilor Puteri;
-lipsa de continuitate a cercetarilor geopolitice care au fost intrerupte brutal dupa al doilea
razboi mondial. Ele au fost reluate abia dupa 1989.
Geopolitica a fost interzisa de regimul politic, iar o parte din cercetatorii fenomenului au fost
inchisi si au murit in inchisoare (Gh. I. Bratianu, Anton Galopentia, Mircea Vulcanescu).
Contributiile romanesti la studiul geopoliticii
a. Ion Conea, istoric si geograf, asistentul lui Simion Mehedinti, este considerat a fi un
reprezentant al filonului geografic in scoala geopolitica romaneasca.
Lucrari:
-“Tara Lovistei. Geografie istorica”-1935;
-“Geopolitica- o stiinta noua”-1937;
-“Geopolitica”-1939;
-“O pozitie geopolitica”-1944;
-“Corectari geografice in istoria romanilor”-1939.
Contributii:
1. Este un adept al ideii lui Kjellen, intemeietorul conceptului de geopolitica despre
vecinatate si el plaseaza obiectul de studiu al geopoliticii in sfera RI.
Considera ca este o stiinta legitima din urmatoarele motive:
-reprezinta tendinta spre globalizare, ceea ce duce la micsorarea spatiilor ca urmare, in
primul rand, a dezvoltarii retelelor de comunicatii;
-ca urmare a micsorarii planetei, se inmultesc regiunile de frictiune, de conflict intre
Marile Puteri, dar si intre cele mici;
-raspandirea tendintelor nationaliste, concretizata in raspandirea larga a conceptului de
“patrie”.
-cresterea importantei geografiei in spatial public. Lumea devine din ce in ce mai
preocupata de localizare, de proiectarea spatial a tensiunilor, a contradictiilor.
El defineste geopolitica intr-un sens cuprinzator drept stiinta mediului politic planetar. Pe
aceasta harta politica a lumii, se identifica regiuni de “maximum” si de “minimum”.
Cele de maximum genereaza interesul foarte mare al actorilor internationali, iar cele de
minimum sunt regiuni in afara unor interese majore. Cele care intereseaza in primul rand
politica sunt cele de maximum, deoarece sunt regiuni de conexiune si care influenteaza in
chip hotarator ansamblul RI.
2. O alta contributie a lui Ion Conea este aceea ca geopolitica reprezinta si stiinta presiunilor
dintre state . Pornind de la Kjellen, Conea aprecia ca fiecare stat suporta permanent la
hotarele sale o presiune si ca intr-un anume sens statul ar trebui sa se considere asediat.
Acest p.d.v. reprezinta o directive interesanta, dar care si-a pierdut ulterior din semnificatie
datorita globalizarii.
In concluzie, Ion Conea este adeptul perspectivei geografice a geopoliticii si apreciaza ca
aceasta are ca obiect de studiu interdependent crescanda din viata international.
Altfel spus, geopolitica ar fi stiinta care se ocupa cu studiul globalizarii. Ion Conea cunoaste
f. bine scolile geopolitice germane si franceza si cauta sa pastreze 1 echilibru intre ele.

b. Anton Golopentia este absolvent al facultatii de drept, a facut studii in Germania in anii
’30, si a fost in anii 32-33 sef de cabinet a lui Dimitrie Gusti, atunci ministru al educatiei
cultelor si artelor. El are doua studii importante:
- “Insemnare cu privire la definirea preocuparii ce poarta numele de geopolitica”-1939
-“Contributia stiintelor sociale la conducerea politicii externe”-1937.
Anton Golopentia are contributii la definirea obiectului de cercetare si a metodelor
geopolitice. El considera ca geopolitica ar trebui sa studieze potentialul statelor (teritoriul,
neamul, structura sociala, sistemul de guvernare, resursele). Prin aceasta se apropie de
conceptia lui Kjellen. Cercetarea geopolitica este interdisciplinara fiind concomitent
geografica demografica, economica, sociala. Tot el evidentiaza trasaturile studiului
geopoliticii:
-este informativa urmarind lamurirea faptelor in individualitatea lor;
-destinatarii cercetarii geopolitice trebuie sa fie elita societatii respective;
-rezultatele ei sunt cu destinatie natonala;
-faptul ca geopolitica studiaza acele fenomene si fapte care au relevanta in mediul politic
planetar.
-continuitatea cercetarilor de geopolitica. Aceasta se impune datorita perisabilitatii
faptelor si evenimentelor.
Golopentia compara cercetarea geopolitica cu buletinul meteorologic. Geopolitica presupune
cu necesitate aspecul teoretic si interdisciplinar pt. a lamuri conditiile de dezvoltare ale unui
stat.
Pe baza lecturii teoriilor geopolitice, Galopentia stabileste 3 semnificatii principale pt.
geopolitica:
Teorie si cercetare a conditiilor geografice ale statului;
Informatie politica externa;
Mit politic.
Prima si a doua pleaca de la Kjellen, iar cea de-a treia reprezenta o caracteristica a scolii
geopolitice germane.
In concluzie, Galopentia considera ca geopolitica ar fi implicit o disciplina integratoare de
natura sa fixeze profilul si statutul unui actor, in primul rand statul, in campul RI. Galopentia
nu accepta statutul de mit politic pt. geopolitica.

c. Gheorghe I. Bratianu
Este unul dintre cei mai mari istorici romani. El a fost un adept al Scolii de la Annalles din
Franta care avea o viziune integratoare asupra istoriei.
Lucrari:
-“Geopolitica – factor educativ si national”-1940;
-“Spatiul etnic, spatiul vital, spatiul de securitate”-1942;
 -“Originile si formarea unitatii romanesti”-1943 in franceza.
Contributiile lui Bratianu au in vedere, in primul rand, obiectul de studiu al geopoliticii, el
accentuand caracterul dinamic al disciplinei in raport cu cel al geografiei politice. Dupa
opinia sa, domeniul de cercetare a geopoliticii ar trebui sa fie procesul de devenire teritoriala
a statelor. Cu alte cuvinte, geopolitica este politica aplicata pe harta.
Tot Bratianu subliniaza vechimea cercetarilor geopolitice, a aspectelor practice ale
geopoliticii.
In conditiile celui de-al doilea razboi mondial, geopolitica ar trebui sa aiba un rol educativ,
legata in special de refacerea ordinii granitelor tarii, distruse in vara anului 1940.
O contributie de mare insemnatate este definirea notiunii de spatiu. Dupa opinia lui Bratianu,
exista 3 categorii de spatiu: etnic, vital si de securitate. Primul este acea regiune locuita de un
singur popor. A doua apartine scolii geopolitice germane si este compatibil cu politia marilor
puteri si al treilea este spatiul de securitate care cuprinde acele regiuni sau puncte fara de care
o natiune ar trai mai greu. De exemplu: stramtorile Marii Negre-fac legatura cu M. Egee
( stramtoarea bosfor si dardanele sunt plamanii Romaniei, iesirea spre oceanul planetar,
spatiu de securitate. Romania e interesata ca acestea sa fie libere pt. ca fac legatura cu Oc.
Planetar. M. Neagra e o mare inchisa).
In ansamblu, scoala geopolitica romaneasca a adus contributii importante la studiul
geopoliticii, ea promovand viziunea unei tari mai mici.

11. Anatemizarea geopoliticii in perioada postbelica

(1945 - anii 70 ai sec XX).
Dupa efervescenta din prima jumatate a sec. 20, dupa cel de-al IIRM, studiul geopoliticii a
fost interrupt. Geopolitica a fost interrupt. Geopolitica a fost scoasa din invatamant si din
cercetare si a iesit din limbajul politicienilor. In 1950 a avut loc o intalnire a profesorilor din
Germania de Vest si Franta in cadrul careia s-a decis scoaterea geopoliticii din invatamantul
universitar si din activitatea de cercetare.
Tot dupa al II RM, Uniunea Internationala de Geografie a interzis orice dezbatere sub egida
sa a problemelor de geopolitica. Decizia a fost mentinuta pana in 1964. In gandirea politica
din unele tari, cum ar fi blocul sovietic, geopolitica a fost considerata drept o stiinta rationala,
fascista, de care s-a folosit regimul hittlerist pt. declansarea celui de-al IIRM.
Cauzele interzicerii geopoliticii:
-geopolitica, dezvoltata f. puternic in Germania, a servit ca instrument de pregatire si
justificare a politicii expansioniste pt. cel de-al III-lea reich. Cauza invocat este reala ,
ideologia nazista preluand mare parte din teritoriile vehiculate de ganditorii germani: cum ar
fi spatial vital, popor fara spatiu, superioritatea rasei germane, pan-ideile, dar preluarea de
catre ideologia nazista a teoriilor geopolitice germane trebuie privita nuantat. Karl Haushofer
s-a deliminat intr-o anumita masura de politica celui de-al treilea reich.
Geopolitica germana a fost pusa la zid chiar in propria tara. De ex, in anul 1958, Gunter
Heyden de la institutul de stiinte sociale de pe langa comitetul central al partidului socialist-
unit german( PSUG-partidul communist) a elaborate lucrarea “Critica geopoliticii germane”,
tradusa in urmatorii 2 ani in toate tarile din blocul sovietic. In Romania, cartea a aparut in
1960. in ’90 s-a destramat zidul berlinului, unificandu-se Germania.
-interesul marilor puteri invingatoare de a elimina orice comparative intre practicile
geopolitice ale celui de-al treilea reich si intelegerile la care au ajuns ele la sfarsitul
razboiului.
La 23 august 1939 se incheie pactul Ribentrop-Molotov prin care Uniunea Sovietica si
Germania hittlerista isi imparteau sferele de influenta in Europa Centrala si de Est. Acest pact
a permis declansarea celui de-al IIRM.
La sfarsitul razboiului, la 9 octombrie 1944, Churchil si Stalin recurg la acordul
procentajelor.
Acordul procentajelor a fost apoi validat de catre conferinta de la Ialta (4-11februarie 1945).
In urma acestor intelegeri, Europa a fost impartita de o cortina de fier, expresia a apartinut
prim-ministrului britanic Churchil ( Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Iuglosavia, Marea
Adriatica).
-dorinta uniunii sovietice de a trece sub tacere modul cum au fost trasate granitele din
interiorul sau (arbitrare).
-dorinta de a prezenta razboiul rece doar ca o confruntare intre 2 ideologi, fara dimensiuni
geopolitice.
Acest lucru era adevarat doar partial, razboiul rece a fost o confruntare ideologica de
proportie intre cele 2 sisteme: capitalist si socialist, dar a avut si o dimensiune geopolitica
care a fost trecuta sub tacere (teoriile lui Mackinder).
In primul sfert de secol, dupa incheierea razboiului rece, studiul geopoliticii a fost exclus din
spatial european si a avut 1 rol mai modest in SUA. Ceva mai viu a fost spiritual geopoliticii
in America de Sud, ea ramanand in actualitate, dar circulatia ideilor si a studiilor a fost mai
redusa.
Declinul geopoliticii a antrenat si scaderea interesului pt. geografia politica, dar totusi in
aceasta perioada se constata ca spiritual geopoliticii este transferat, preluat, de alte discipline(
sociologia, politologia, teoria RI etc).
In concluzie, in primele 2-3 decenii postbelice, geopolitica a cunoscut 1 declin f. puternic, ea
fiind practic exclusa din invatamant si cercetare.

12. Redescoperirea geopoliticii. Cause, caracteristici,

reprezentanti. (anii 70-80 ai sec XX).
In anii ’70-’80 ai sec. trecut, geopolitica a revenit in actualitate, dar procesul a fost treptat, s-a
desfasurat cu multe precautii, ceea ce confirma faptul ca relansarea unei discipline este mai
grea decat aparitia ei.
In relansarea disciplinei s-au remarcat 2 tari: Franta si SUA, ceea ce constituie 1 paradox pt.
ca disciplina a fost redescoperita si relansata tocmai in acele tari unde geopolitica germana a
fost virulent atacata.
Cauzele acestei relansari:
-revenirea s-a facut din necesitati practice intrucat anumite realitati nu puteau sa fie
explicate fara instrumentarul acestei discipline. Deasemenea, apelul la aceasta disciplina era
de natura sa ajute la proiectarea de catre marile puteri in special a unor strategii de politica
externa coerenta.
-unele din teoriile geopolitice au fost confirmate de catre evolutia evenimentelor.
-aplatizarea sau chiar incetarea unor contradiceri seculare, asa cum a fost, de pilda, cea
dintre Franta si Germania. Reconcilierea franco-germana a reprezentat elemental essential al
procesului de constructie europeana, desfasurat dupa al II-lea RM.
Revenirea geopoliticii in actualitate nu s-a realizat uniform.
De ex., in spatial sovietic si in zona de influenta a Moscovei , geopolitica a continuat sa fie
interzisa pana la sfarsitul razboiului rece.
In FRANTA, contributia cea mai importanta o are Yves LACOSTE care in ianuarie 1976,
cand se implineau 30 ani de la moartea lui Haushofer, a scos prima revista de profil denumita
“Herodot” si avea subtitlul : “Strategii, geografii, ideologii”, subtitle schimbat in 1983 in
Revista de geografie si de geopolitica. Lacoste este autorul si altor lucrari , contributiile sale
fiind axate pe problemele minoritatile si cele nationale.
Un alt autor Paul Claval, care in 1968 a elaborate lucrarea, religiile, natiunile, si marile spatii.
Claval si-a continuat activitatea si dupa ’90, fiind un autor consacrat.
SUA. Cea mai mare importanta o are Kissinger. El utilizeaza termenul de “geopolitica” pt. a
sublinia diversitatea tot mai mare in lumea politica internationala si apreciaza ca abordarea
politicii externe americane prin prisma confruntarii bipolare este depasita.
In lucrarea “Diplomatia” este 1 capitol intitulat “Politica externa ca geopolitica”.(Diplomatia
triunghiulara a lui Nixon 1968-1974 presedinte amercian).
Prestigiul lui Kissinger a contribuit semnificativ la reimpunerea geopolitica.
Geopolitica a deposit perioada de excludere si a reintrat in mediul politic universitar si
stiintific.
In SUA, in anii ’70, in cadrul asociatiei geografilor americani, s-a creat 1 grup specializat pe
probleme de geopolitica. In 1982, la Paris, a aparut 1 institut specializat, iar in 1983 NATO a
organizat prima conferinta postbelica avand ca subiect geopolitica.
In concluzie, dupa mai bine de 3 decenii de ostracizare, geopolitica a revenit in primplanul
preocuparilor politice, universitare si stiintifice. Dupa 1990, geopolitica a cunoscut o larga
raspandire, astazi putandu-se vorbi de folosirea ei in exces.

13. Doctrine si teorii geopolitice in perioada “post-Razboi

Rece”.
Sfarsitul Razboiului Rece in 1989-1991 a fost un eveniment extreme de important in istoria
lumii, care nu a fost prevazut de nimeni si care a avut consecinte profunde din p.d.v.
geopolitic: s-a prabusit un imperiu ( rus, sovietic) care dura de peste 300 ani.
Sfera de influenta a regiunii sovietice s-a destramat si s-a remodelat d.p.d.v. geopolitic. Tarile
din Europa Centrala si de Est s-au reorientat spre occident reusind sa fie admise in UE si
NATO, iar partea din popoarele fostei Uniuni Sovietice si-au construit propria identitate
statala(Belarus, Ucraina, Moldova, Estonia, Letonia, Lituania, Kazacstan, Tacigichistan,
Uzbechistan). Destramare fostei Uniuni Sovietice s-a facut nu de putine ori prin violenta,
cum ar fi conflictul din Transnistria(1992), razboiul din Nagorno-Carbah, violentele din
Tarile baltice. Deasemenea, continental European, dupa aproape jumatate de secol de
stabilitate, a cunoscut razboiul pe teritoriul sau (destramarea pe cale violent a Igoslaviei).
Deasemenea, Germania s-a reunificat la 3 oct. 1990 si s-a creat cel mai puternic stat din
Europa. Tot la inceputul anilor ’90 a avut loc si destramarea de catifea a Cehoslovaciei in 2
republici: Cehia, Slovacia. In concluzie, la inceputul anilor ‘ 90 s-a trecut de la 1 sistem
bipolar la unul unipolar, SUA devenind cel mai puternic stat de pe glob. Dupa incheierea
Razboiului Rece, lumea a cunoscut prefaceri multiple care s-au repercutat asupra studiului
geopoliticii:
-extinderea globalizarii, termen utilizat masiv in acesti ani. Termenul de “globalizare”
este unul extreme de controversat, iar cauzele si consecintele acestuia sunt obiect de disputa
intre politicieni specialist si in opinia publica;
-cresterea nr. de state ca urmare a decolonizarii si al tendintelor autonomiste in diferite
regiuni. Daca in 1945, la crearea sa, ONU avea 51 state, astazi are 192 state;
 -sporirea competitiei pt. resurse, ce genereaza conflicte si crize majore in viata
internationala;
-dezvoltarea considerabila a fundamentalismului religios, mai ales a celui islamic, si legat
de aceasta dezvoltarea exponentiala a fenomenului terorist, iar dupa 2001 se vorbeste de
razboi impotriva terorismului;
-amplificarea considerabila a progresului tehnic: cai de comunicatii, telefonie mobile,
televiziune, internet, aviatia comerciala, explorarea spatiului cosmic. Acest lucru antreneaza
modificari ale vietii cotidiene ale oamenilor.
-crestera demografica accelerata care nu este uniforma. Europa se confrunta cu o scadere
demografica si cu o imbatranire accelerate. Zonele cele mai populate nu coincide cu cele mai
dezvoltate, astfel ca asistam la dezvoltarea migratiei, astfel ca apar consecinte economice,
politice, sociale, psihologice. In concluzie, marile schimbari din perioada post Razboi Rece
au avut si au consecinte profunde asupra RI si implicit asupra statutului si rolului geopoliticii.

-teoria geoeconomiei: Edwar Luttwak;

-teoria(doctrina) ciocnirii civilizatiilor, elaborata in cartea cu acelasi titlu de catre Samuel
Huntington. El apreciaza ca in sec. 21, confruntarile la nivel global vor avea loc nu intre state
ca pana atunci, ci intre marile blocuri cultural pe care el le numeste civilizatii si el apreciaza
conflictele dintre civilizatii ca vor reprezenta ultima faza in evolutia conflictelor care au
insotit evolutia omenirii. In urmatoarea perioada, dupa H., cele mai violente conflicte vor fi
intre civilizatiile occidentale si cele nonoccidentale. El apreciaza ca diferentele cultural sunt
mai importante decat cele date de catre ideologie. O alta consideratie a lui este ca, desi lumea
globala e caracterizata de interdependente crescute, acest lucru nu contribuie la aproprierea
civilizatilor, dimpotriva creste constiinta diferentei si prin urmare sporeste animozitatile si
contradictiile.
Un alt argument, modernizarea slabeste statul natiune, iar nevoia de identitate se face prin
raportare la marile religii. Caracteristicile civilizatiei sunt mai durabile decat trasaturile vietii
economice si politice.
Zbigniew Brzezinski in cartea sa “ Marea table de sah, suprematia americana si imperativele
sale geostrategice”, el contureaza o teorie geopolitica pt. Eurasia. El spune ca Eurasia este
principala scena geopolitica a lumii, aici confrantandu-se principalii actori.

14. “Noua geopolitica”. Dimensiuni si caracteristici ale

evolutiei geopolitice in perioada “post-Razboi Rece”.
Geopolitica in perioada post Razboi Rece mai este cunoscuta si sub denumirea de “noua
geopolitica”.
Caracteristici, trasaturi, dimensiuni:
-ascensiunea spectaculoasa a geopliticii si democratizarea accsului la achizitiile ei. Acest
lucru a determinat multiplicarea discursului geopolitic. Avem: 1 discurs “popular”(utilizat de
ziaristi, mass-media, de oameni, fara o pregatire temeinica), 1 discurs politic(utilizat de
oamenii politici , de partidele politice pt. necesitatile lor), 1 discurs academic/
stiintific(utilizat in procesul de cercetare, invatamant, academii etc.). Utilizarea in exces si de
foarte multe ori in mod impropriu a termenului de “geopolitica” a compromise, intr-o
anumita masura, acest termen.
-patrunderea masiva in sistemul de invatamant universitar, postuniversitar si doctoral a
geopoliticii. Fenomenul e pozitiv, dar cu conditia pastrarii caracterului stiintific al
discursului.
 -largirea ariei geografice a studiului geopoliticii. Ea nu mai este limitata la traditionalele
scoli si s-a raspandit si pe alte continente. Aceasta extensie geografica este o expresie a
necesitatii gasirii unor raspunsuri la problemele cu care se confrunta actorii internationali.
-depasirea caracterului etatist al studiului geopoliticii. Ea nu mai este 1 atribut exclusive
al statului si organismelor sale. Aparitia unor noi actori, firme si companii international,
organizatii intern., organizatii neguvernamentale, au determinat largirea cadrului de cercetare
a problemelor de geopolitica.
-reformularea demersului geopolitic si diversificarea planurilor de analiza in raport cu
interpretarile din trecut. Spre deosebire de faza sa clasica, noua geopolitica se ocupa nu
numai de puterea statului in raport cu teritoriul ocupat si populatia care inlocuieste, ci isi
extinde campul de cercetare.
Geopolitica de astazi se ocupa de numeroase corelatii intre manifestarile de putere ale
actorilor statali si nonstatali si proiectia lor teritoriala la nivel local, regional, continental,
mondial.
-largirea obiectului de cercetare( de studiu) al geopoliticii. Exista aici o ampla dezbatere,
unii apreciaza ca obiectul de cercetare al noii geopolitici il reprezinta viata international in
toate manifestarile ei, raportata la factorul geografic. Aceasta teza este o expresie a
nemultumirii fata de corelatia clasica, respectiv influenta datelor naturale asupra vietii
politice. Aceasta corelatie a devenit insuficienta pt. explicarea fenomenelor care au loc, de
aceea, noua geopolitica a incorporate, in aria sa de preocupari si probleme interne ale
actorilor internationali statali sau nonstatali( ex, China, India, Federatia Rusa).
Noua geopolitica si-a largit campul de investigatie, acordand o mare importanta problemelor
economice, astfel ca astazi, unii cercetatori vorbesc de translatia de la geopolitica la
geoeconomie. In acest sens, 1 savant American, Edward Luttwak, a introdus termenul de “
geoeconomie”, care, spune el, este cel mai bun termen pt. a descrie combinatia dintre logica
conflictului si cea a comertului.
In lucrarea sa “Visul American primejduit”(1993) arata ca, in rezolvarea conflictelor
contemporane, mijloacele militare au fost inlocuite cu cele comerciale. Lumea de maine,
considera Luttwok, va fi caracterizata de o multitudine de retele economice transfrontaliere,
care va mentine atat spiritual de cooperare, cat si cel de competitive.
Bazat pe aceasta idée, el a considerat ca sfarsitul razboiului rece a reprezentat victoria vietii
economice si a logicii pe care aceasta o determina, respectiv comertul. Prin urmare, metodele
comertului joaca rolul de odinioara al mijloacelor militare, capitalul disponibil reprezinta
puterea de foc a armamentului, inovatia civila inlocuieste avansurile militar-tehnologice, iar
forta de penetrare a pietii o inlocuieste pe cea a bazelor militare de odinioara.
Luttwak spune ca, in lumea de maine, grija va fi asigurarea securitatii economice, ci nu a
celei politice ca pana acum. Analiza sa este meritorie prin relevarea importantei domeniului/
factorului economic, dar cantonarea exclusive asupra acestuia este de natura sa impinge
cercetarea geopolitica spre aspectele unilateral.
-importanta crescanda acordata problemelor ecologice. Analizele ecologice au
redescoperit pamantul si au eliminate idea ca omul este stapan al naturii.
Aceasta sintagma “om, stapan al naturii” a fost inlocuita cu cea de “ om , ocrotitor al naturii”
daca se doreste sa mai traiasca in natura. Dupa incetarea razboiului rece, ONU a organizat
mai multe conferinte international in problemele de mediu, una din cele mai importante fiind
cea din 1997 din Japonia, de la Kyoto. S-a adoptat Protocolul de la Kyoto care a prevazut o
serie de masuri privind diminuarea poluarii planetei. Problemele de mediu nu pot fi rezolvate
decat la nivel global, fapt ce nu exclude agendele globale.
In concluzie, noua geopolitica porneste, in buna masura, de la paradigmele clasice, dar
spectrul de problem pe care il abordeaza este mult mai larg. Deasemenea, cercetarile de
geopolitica au devenit, pt. prima data in istoria disciplinei, 1 bun de masa, ceea ce a generat si
fenomene negative, astfel incat unii cercetatori vorbesc de sfarsitul de moarte al geopoliticii.
In realitate, nu se poate vorbi de disparitia acestei discipline, ci avem de-a face cu o
modificare radical a paradigmelor ei.

15. Spatiul din perspective geopolitica. Definitii,

clasificari.
Geopolitica utilizeaza un nr. impresionant de concept, provenite atat din domeniul
geografiei, cat si din cel al stiintelor politice. Teritorialitatea este 1 concept cheie pt. analiza
geopolitica. Ea reprezinta in esenta raportul individual sau colectiv a unui teritoriu cu suma
reprezentarilor care ii sunt associate si cu practicile care fac obiectul acestora. Teritorialitatea
reprezinta sinteza raporturilor stabilite intre 1 actor si teritoriul sau, relatii care pot genera, nu
o data, rivalitati si competitii cu alti actori. Actorii pot fi : statele, grupurile(colectivitatile),
indivizii, institutiile international si nationale etc.
Toti acesti actori recurg la practice spatial si au reprezentari spatial. Aceste reprezentari si
practici depend de aspectele economice si sociale, de modul de viata, de tehnica de productie,
de modul de realizare a controlului teritoriului si de mijloacele de transport etc.
Teritorialitatea geopolitica are in vedere doar actori politici, economici si sociali. Exista din
acest p.d.v. mai multe categorii de spatii de teritorialitate, iar spatial geopolitic este expresia
superioara de integrare sistemica a spatiului geografic si a celui social, ordonata politic.
Intre spatial geopolitic si alte natiuni, cum ar fi : areal,regiune, zona, exista o relatie
biunivoca. Orice regiune(areal, zona) poate devein 1 spatiu geopolitic, insa relatia inversa nu
este intotdeauna valabila. Orice spatiu devine geopolitic doar cand relationeaza cu activitatea
pol., ec. sau sociala.
Exista mai multe categorii de spatii:
-spatiul terestru, identificat uneori si cu cel de spatiu geografic si care reprezinta
ansamblul elementelor naturale care tin nemijlocit de configuratia planetei respectiv: relief,
asezare, structura geologica, conditii de clima etc. avand in vedere ca principalii actori
geopolitici sunt statele, se pune intrebarea daca spatial terestru este doar acel fragment din
scoarta asupra careia el isi exercita suveranitatea. Raspunsul este negative pt. ca sunt spatii
care nu fac parte dintr-un stat, dar care au semnificatii geopolitice pt. el (regiuni bogate in
materii prime, resurse minerale, canale, isamuri, stramptori etc.).
Ex: geopolitica pt. Romania- stramptoarea Bosfor, Dardanele, Dunarea. SUA au interese
globale.
Timpurile moderne au generat, in legatura cu spatial , 2 fenomene contradictorii. Pe de-o
parte, datorita dezvoltarii mijloacelor de transport (retea rutiera, feroviara etc.), s-a realizat
micsorarea spatiului.
Totodata, aceleasi mijloace de transport au diluat spatial prin penetrarea si in alte regiuni si in
alte medii(ex. cu motorul cu aburi in transportul maritime). Aceste fenomene au modificat si
notiunea de vecinatate geografica. In present, ea nu mai presupune in mod absolute contactul
fizic al regiunilor geografico-politice. Se poate vorbi de o vecinatate circum-terestra. In
consecinta, unele pozitii geografice isi pierd imunitatea sau importanta, iar, dimpotriva, altele
isi pot spori semnificatiile( regiunile bogate in materii prime, petroliere).
Ex: Marea Mediterana
O alta problema importanta se refera la variabilitatea relatiei dintre factorul geografic si cel
politic. Aceleasi elemente constitutive ale factorului geografic dobandesc de-a lungul vremii
semnificatii geopolitice diferite( exemplul gurilor Dunarii-Delta.
 -spatiul maritim asigura comunicatii facile si multi actori geopolitici au avut central
puterii lor in spatiile maritime, dar valoarea unor mari si oceane se schimba de-a lungul
timpului. In acest sens, Ratzel vorbea de intrarea omenirii in ciclul oceanic care a urmat o
linie semnificativa, mutandu-se succesiv din Marea Mediterana, Atlantic si apoi Pacific.
Dupa opinia sa si a altor cercetatori, batalia pt. Pacific ar putea avea 1 final apocalyptic,
antrenand sfarsitul civilizatiei romane.
-spatiul aerian a intrat in analiza geopolitica datorita uriaselor progrese ale aviatiei si
rachetelor. Aparitia lui a deteritorializat puterea prin micsorarea considerabila a distantelor,
contribuind la globalizarea starii conflictuale. Aparitia acestui spatiu a modificat raportul
dintre dimensiunea terestra si cea maritime.
In trecut, fortele navale puteau lovi doar tarmurile, acum interiorul statelor devine vulnerabil
in fata mijloacelor aeriene. In domeniul militar, deci geostrategic, dispare diferenta dintre
front si spatele frontului.
-spatiul cosmic a devenit o realitate geopolitica incepand cu anul 1957 cand Uniunea
Sovietica a lansat prima nava spatial: SPUTNIK. Patrunderea omului in cosmos echivaleaza,
dupa unii specialist, cu marile descoperiri geografice. Spatial cosmic are importante valente
geostrategice, permitand, gratie inaltei tehnologii, supravegherea tuturor dispozitivelor
militare, precum si detectarea resurselor natural ale unui regiuni si modificari in amenajarea
unui teritoriu.
Spatial cosmic a devenit obiect de confruntare militara prin unele initiative cum ar fi:
initiative de aparare strategic si scutul antiracheta, organizate de SUA. Deasemenea Marile
Puteri au plasat pe orbita sateliti militari care au determinat 1 nou tip de razboi, bazat pe
combinatia dintre revolutia informatica sic ea in domeniul armamentului.
-spatiul virtual care este determinat de revolutia informatica si care tinde sa devina
extreme de important pt. analiza geopolitica. El creeaza 1 nou tip de razboi: razboiul bazat pe
retea, iar existent unor retele intinse de calculatoare reprezinta baza activitatii financiare,
economice, politice, sociale etc.
Avem de-a face cu o conflictualitate cvasipermanenta( aproape permanenta).

16. Puteri terestre si puteri maritime.

Puterile terestre sunt acele state care nu au acces direct sau au 1 acces f. limitat la 1 spatiu
maritime. Exista 2 mari cazuri de puteri terestre:
-puteri enclavate total care nu au acces la 1 spatiu maritim. Ex: Ungaria, Slovacia, Cehia,
Austria, Serbia, Cosovo, Belarus, Elvetia, Bolivia, Ciad, Niger, Republica Centrafricana,
Uganda, Mali, Zambia, Mongolia, Butan, si Nepal. etc.
Exista posibilitatea de a realize legaturi pe fluviu sau aeriene, dar acestea nu compenseaza
lipsa accesului maritim. Enclavarea antreneaza deobicei o situatie de dependent fata de
vecini, iar ambitia statului enclavat total este aceea de a-si deschide drum catre 1 spatiu
maritime, ceea ce poate genera numeroase conflicte cu vecinii apropiati sau nemijlocit.
-puteri enclavate partial ( Romania, Bulgaria, Polonia, Ucraina etc.)
Ca si in cazul puterilor enclavate total, scopul acestor actori este sa ajunga la fatada
maritime. Exista in istoria europeana 2 state care au fost enclavate total si care au actionat
timp indelungat pt. a-si deschide drum catre fatada maritime: Rusia, Germania.
Puterile maritime sunt acei actori statali care au o deschidere semnificativa catre 1 spatiu
maritime. Exista 3 mari categori de puteri maritime: insularitatea, peninsularitatea,
arhipeleagul.
Insularitatea are avantaje strategice inseminate prin facilitarea comunicatilor si lipsa unor
vecinatati concurentiale puternice. Insularitatea dezvolta dorinta de independent si 1
sentiment traditional de izolare si de exceptii. Totodata insularitatea impartial dezvolta
tensiuni. Cel mai ilustrativ este M. Britanie care si-a datorat pozitia sa hegemonic din sec. 18-
19 pozitiei sale insulare, dar insularitatea este numai una din conditiile hegemoniei( limba,
cultura).
Peninsularitatea este 1 caz particular al insularitatii, peninsula fiind aproape o insla , iar
trasaturile se aplica si in acest caz. In Europa sunt 4 peninsule: Pen. Balcanica, Italica,
Iberica, Scandinava care cuprinde so Yutlanda.
Arhipeleagul este o situatie mai putin intalnita, iar exemple de state arhipeleag sunt: Filipine,
Japonia, Indonezia, Micronezia etc.
Principalul pericol pt. statele arhipeleag este separatismul determinat de insularitatea. Ex:
insulele Filipine are 8000 insule.
In istoria omenirii a existat 1 conflict permanent dintre puterile terestre si cele maritime,
dintre mare si uscat, dar aceasta opozitie nu trebuie tratata exclusive, dar totusi hegemonul a
provenit din randul puterilor maritime.

17. Frontierele. Arie conceptuala.

Nu exista o definitie clasica a frontierei, cei mai multi specialisti operand cu descrieri ale
frontierei.
Pt. Ratzel si Kjellen, frontiera era limita exterioara a statului, marginea spatiului ocupat de 1
popor.
Jacque Ancel o considera izopara politica, respective presiunea politic ape care 2 state o
exercita una asupra celuilalt.
Michael Foucher o definea drept o discontinuitate geopolitica intre state, economii, populatii,
culturi, istorii etc.
Yve Lacoste vorbea, nu de frontier, ci de zona, regiunea care separa 1 stat de altul. Aceasta
regiune este 1 ansamblu geopolitic care separa si uneste in acelasi timp.
Conceptual de frontier s-a cristalizat pe continental European si a pornit de la adj. francez
“frontier” care desemna actiunea de deplasare a unei armate in fata inamicului. Conceptual s-
a impus dupa razboiul de 30 ani, odata cu aparitia statului territorial si a conceptului “ 1 print-
1 popor”.
Cristalizat in sec. 17, conceptual de frontier este mult mai vechi. Cel mai vechi tratat de
frontier dateaza din 2450 i.Hr. cand , in Mesopotamia, regele Lagasului, a optimizat Victoria
asupra orasului-stat UMMA, iar pe 1 bloc de calcar sunt consemnate delimitarile teritoriale
ale celor 2 orase state.
Frontierele au si o functie simbolica, de fortificare a identitatii unui popor si contribuie la
definirea conceptului de patrie, precum si a miturilor fondatoare despre locul unei etnii, unui
popor, in ansamblul RI, despre vecinii buni sau rai, despre natura unor frontier.
M. Foucher introduce termenul de “dyada” care este tronsonul de frontier care separa sau
uneste 2 state. “Dyada” poate fi si conflictuala atunci cand cele 2 state nu se inteleg. Mizele
disputelor sunt de natura diversa. Poate fi o miza de natura hegemonica care vizeaza
extinderi imperial, de natura economica (controlul unor resurse), simbolica (Cosovo-locul
unde s-a format natiunea sarba. In sec. 20-lea a devenit populat de albanezi, iar acum sarbi
mai sunt 10% si nu vor sa renunte la Kosovo), de natura strategica ( controlul sau accesul la
anumite zone, spatii maritime etc.- un exemplu, disputa pt. Insula Serpilor, stramptorile M.
Negre). O alta miza este identitara , de constituire a unei noi patria( exemplu: kurzii, impartiti
in 3 state: Iran, Irak, Turcia, o natiune care nu are stat.).
Concomitant cu notiunea de frontier , se opereaza cu termenul de “ limita” care are o arie
conceptual mai larga. In sens politico-juridic, limita poate fi asociata cu frontiera. Trebuie
luata in calcul si distinctia dintre frontier si granite. Granite are 1 sens politico-juridic si
territorial, pe cand frontier are 1 registru ceva mai larg: frontier lingvistice, religioase,
culturale, ideologice etc.

18. Tipologia frontierelor.

Tipologia frontierelor e un subiect amplu discutat. In mod traditional, frontierele se
impart in:
-naturale;
-artificiale.
Pornind de la termenul de “dyada”, frontierele pot fi:
-linistite sau bune;
-nelinistite sau rele (unde exista dispute).
Mai exista asa-numitele frontier de cancelarie sau de cabinet care sunt trasate de regula, de
Marile Puteri, fara a tine cont de realitatile entice, politice, culturale.
1 exemplu reprezinta frontierele colonial stabilite de M. Puteri in sec 18-19-lea, cand s-au
constituit imperiile colonial si in Africa si Asia, pe baza acestor frontier, s-au format state
dupa colonizare, astfel ca ele sunt obiecte de disputa astazi.
O alta clasificare:
-frontiere etnopolitice;
-frontiere geopolitice.
Primele sunt cele care despart statele intre ele, iar cele geopolitice sunt acelea care arata
relatiile de putere intr-o regiune, continent sau pe mapamond.
1 exemplu de frontier geopolitica este “ Cortina de Fier”, stabilita la sfarsitul IIRM si care
desemna impartirea Europei in 2 blocuri politico-militare rivale: NATO si Pactul de la
Varsovia. Mai exista si frontiere nominale, care sunt doar pe hartie. Ex:UE, Spatiul
Schengen. Romania se afla la frontierele geopolitice dintre UE si NATO.

19. Frontirele in epoca post razboi rece.

Sfarsitul razboiului rece a accentuat fenomenele de globalizare in toate domeniile de
activitate. Prin urmare, consecintele asupra frontierelor au fost multiple.
Un prim fenomen, care este in desfasurare este desfintarea frontierelor, dar aceasta desfintare
nu trebuie s-o intelegem neaparat in sens politico-juridic, ci ca reflective a inovatiei statului
natiunii. Statul- natiune in epoca globalizarii a trebuit sa renunte la o parte din atributele
suveranitatii sale, in favoarea altor actori ai RI de tipul firmelor multinationale, organizatii
internat., chiar si unele ONG-uri. Prin urmare, notiune de frontier si-a pierdut aspectul relativ
rigid de pana atunci( ex: UE, uniunea Africana, ASEAN- Asociatia Statelor S-E Asiei, Liga
Araba, Organizatia tarilor islamice, OPEC).
In acelasi timp, s-a intalnit si un fenomen invers de sporirea rolului frontierei si a nr. de
frontiere. Dupa ’90 s-au adaugat 26.000 km frontier, astfel ca astazi sunt 248.000 km datorita
fenomenului de inmultire a statelor. Destramarea unor state (Cehoslovacia, Iugoslavia in
Serbia, Muntenegru, Croatia, Slovenia, Bosnia si Hertogovina, iar Estonia, Lituania, Letonia,
Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Kazakstan, Uzbekistan, Kargastan,
Belarus, Tadjikistan, Turkmenistan fostei Uniuni Sovietice. Fenomenul inmultirii frontierelor
e legat si de persistenta fenomenelor secesioniste din interiorul unor state in afara celor
mentionate. Ex : in Moldova, Transnistria.
Dupa razboiul rece avem de aface cu un fenomen contradictoriu:pe de o parte cu diminuarea
frontierelor si scaderea importantei lor, iar pe de alta parte cu o rigidizare a altora. Disputele
legate de frontier si de regiuni au continuat sa reprezinte surse de conflictualitate,
conflictualitate care are la baza motive economice (surse de materii prima, conflictul dintre
irak Kuweit), strategice ( conflictul dintre Arabia Saudita si Yemen pt. stramptoarea Ormuz),
dorinta de conservare a unor vechi pozitii ( cazul Fed. Ruse care doreste sa-si pastreze unele
pozitii in Caucaz, Crimeea, Asia Centrala).
Un alt fenomen este relativizarea frontierei in conditiile revolutiei stiintifico-tehnice si a
exploziei informationale. Frontier nu mai reprezinta un obstacol in calea comunicarilor, a
schimburilor comerciale, culturale datorita internetului, aviatiei, sistemelor spatial etc. Din
aceasta perspective se poate aprecia ca omenirea s-a transformat intr-un “sac global” (Mac
Luhan). Dar aceasta relativizare a frontierei a determinat si fenomene negative( cresterea
consumului de droguri, cresterea fenomenului de infractionalitate, traficul cu finite umane)
ceea ce genereaza si necesitatea intaririi frontierelor, a controlului lor.
Relativizarea frontierelor a determinat si cresterea fenomenului terrorist ( atentatele din 11
sept.2001, cele din Anglia, Spania, Japonia).
Diminuarea importantei frontierei etnopolitice a fost insotita de cresterea importantei
frontierei geopolitice datorita fenomenelor de integrare in organizatii mai ample (UE, NATO,
NAFTA-acordul de comert nord-atlantic).
Un alt fenomen este ca frontiera, in epoca contemporana, si-a pastrat rolul symbolic pe care l-
a avut, deoarece sunt o serie de natiuni care n-au stat. ( MERCOSUR – o alianta economica a
americii latine)
In epoca post Razboi Rece, fenomenul frontierei a cunoscut ample mutatii sub raport
geopolitic. Cu toate acestea, ea isi pastreaza, in buna parte, importanta si semnificatia pt.
statele si comunitatile lumii.

20. Potentialul geopolitic al religiilor.

Reflectia geopolitica s-a caracterizat in secolul trecut prin ignorarea fenomenului religios.
Scolile geopolitice, personalitatile, si teoriile elaborate in acest timp au evitat sa analizeze
raporturile dintre geopolitica si religie. Acest fenomen isi are mia multe explicatii.
Prima dintre ele este tineretea disciplinei geopolitica si evolutia ei sinuoasa in secolul trecut.
O a doua explicatie, secolul al XX-lea a fost prin excelenta, un secol al ideologiilor. Iar unele
dintre ele cum a fost comunismul erau complet atee.
O a treia cauza: societatea europeana avea in urma aproape doua secole de secularizare care a
inceput cu iluminismul, a continuat cu revolutia franceza si s-a dezvoltat in secolul al 19-lea.
Termenul de secularizare desemneaza excluderea religiei, din viata statala, din viata publica.
Despartirea statului de biserica.
Problema esentiala este daca religiile, au sau nu un potential religios. Reprezinta, cu alte
cuvinte, unul din factorii geopolitici. Din punct de vedere teoretic, ele par a se exclude
reciproc deoarece geopolitica este de eseta temporala, iar religia sunt in esenta spirituale.
Totusi din punct de vedere practic, exista doua modalitati prin care religia si geopolitica se
pot intalni:
Prima modalitate cand politica si geopolitica, utilizeaza credintele religioase
Si a doua, cand religiile sau credintele religioase, se deplaseaza de la dimensiunea spirituala
spre ambitii temporale, utilizand factorul geografic si geopolitic in actiunile lor.
Evolutia istorica si realitatile contemporane, arata ca aceste modalitati au fost folosite si ca
religia, a avut si are un evident potential geopolitic. Ex: Statul a utilizat religia atat pe plan
intern cat si pe plan extern). In interior ca factor coagulant al unitatii (exemplu romanii s-au
delimitat de islam prin religie. Alt ex: polonezii, care s-au cladit chiar pe credinta
catolicismului 3ex ungurii, rusii). Pe plan extern, unele dintre marile puteri, au folosit religia
ca parte integrate a unor proiecte geopolitice, imperialiste. ex: imperiul rus care a preluat
ortodoxismul ca un port drapel al expansiunii sale spre sud estul continentului (rusii au
utilizat sintagma de a treia roma, prima roma antica. A doua roma – bizantul constantinpolul,
a treia roma - moscova).
De partea, cealalta si religiile au utilizat in actiunile lor factorul politic. Mult timp, biserica
catolica si-a asumat si un rol temporal (ex: lupta pt investiture din sec XI-XII, 2ex:
monarhiile erau considerate drept divin, la urcarea unui monarh pe tron el primea
binecuvantarea lui dumnezeu prin intermediul papei, al patriarhului, sau a metropolitului.
Deasemenea, tot biserica catolica s-a suprapus peste realitatile statale printr-o retea proprie de
institutie cleziastice - abatii, episcopii, arhiepiscopii). Ex: exista statul Vatican care are
reprezentante diplomatice in toata lumea, are un serviciu secret extreme de efficient si
desfasoara practice o alta politica extern. Prin urmare practice vaticanul etse un actor al
relatilor internatioanle.
In concluzie, religia are un evident potential geopolitic, ilustrat si de alte exemple:
cruciadele – expeditii militare organizate de papalitate de catre feudalii din vestul si centrul
continentului European pt eliberarea “locurilor sfinte” ocupate de musulmani. In perioada
1096-1270 au avut loc 8 cruciade, terminate toate cu un esec.
cruciadele tarzii anti-otomane din secolele XIV-XVI.
colonizarea care a inceput la sfarsitul secolului al XV-lea, s-a desfasurat si sub obladuirea
papalitatii, si sub semnul crucii.
un alt fenomen care demonstreaza acest potential al religiilor sunt razboaiele religioase din
franta 1562-1598. in aceasta perioada au avut loc 8 razboaie religioase.
Prin urmare, in concluzie, religiile au un evident character geopolitic, fenomen de care etse
marcata si epoca contemporana.

21. Perspectiva geopolitica asupra fenomenului religios

contemporan.
In present exista in lume, cateva mari religii:
religia crestina care este subdivizata in doua mari ramuri
catolicizm si ortodoxism. Catolizismul s-a subdivizat dupa reforma religioasa a lui Luther, in
catolici si protestanti.
Islamul, care etse impartit in doua mari ramuri
Siiti care sunt minoritari, si suniti
Religia hindusa (India)
Religiile budiste si confucianiste (china si extremul orient)
In ultimele 2 decenii ale secolului trecut, o serie de evenimente deosebite au atras atentia
asupra fenomenului religios, cu deosebire asupra islamului. In 1979 a avut loc revolutia
islamica din Iran. Prin care Sahul Iranian Reza Pahlavi, a fost inlaturat de la putere, Iranul a
devenit un stat confesional Islamic, condus de clerul musulman, baza fiind CORANUL.
Cartea de capatai, cartea fundamentala a religiei islamice. Spre deosebire de biblia in religia
crestina, coranul este si un indreptar juridic, care reglementeaza intreaga viata politica,
sociala, civila, penala. (coranul tine loc de constitutie. Pedepsile tin cont de coral. Ex
adulterul e pedepsit prin lapidare – arucare cu pietre). Ulterior, fenomenul funtamentalismul
Islamic s-a extins in mai multe regiuni, cum ar fi Algeria, sudan, turcia, etc. in timpul
confruntarii bipolare, factorul religios a fost implicat in doua mari episoade:
razboiul din Afganistan 1980-1988, in care armata rosie(sovietica) a fost confruntata cu
mujahedini care inseamna luptatori in razboiul sfant (jihad sau dihad) mujahedinii au fost
sprijiniti de catre SUA.
al doilea episode este legat de biserica catolica, in fruntea careia a fost numit un cardinal
polonez, devenit ca papa Ioan Paul II-lea. Este pt prima data, dupa aproape 455 de ani, cand
un papa nu era Italian. Cotributia lui Ioan Paul al II-lea, l-a inlaturarea regimurilor comuniste
din Europa, etse foarte important. Tara sa de origine, polonia, etse prima care a trecut la un
regim pluralist. Dupa 1989, asistam la o recrudescenta a fenomenului religios, concretizat in
numeroase conflicte din Europa, Asia si Africa. Aceste conflicte au avut loc in fosta
Iugoslavie, intre Croati si Sarbi, intre Bosnia si Hertegovina, intre catolici, in Kosovo intre
ortodoxi si musulmani, in Irak in cele doua razboaie 1991si 2003-prezent. Dupa 2003,
violentele nu au incetat in Irak, dintre adeptii celor trei etnii (confesiuni religioase) suniti,
siiti, kurzi.
O importanta aparte o are lumea musulmana care a deposit ca numar de adepti, religia
crestina. Lumea musulmana are cateva tresataru din care retine o explozie demografica, astazi
pe glob sunt circa 1,6 miliarde musulmani. Cresterea demografica accelerate creeaza foarte
multe probleme in interiorul lumii islamice si genereaza presiuni asupra celorlalte arii de
civilizatie. De asemenea, lumea islamica detine importante resurse naturale, in special petrol
si gaze naturale. Exemplu: tarile din oriental mijlociu detin 65% din rezervele mondiale de
petrol si circa 35% din cele de gaze.
Posesia unor resurse naturale nu etse in proportie egala cu prosperitatea, lumea islamica
avand multiple probleme din acest punct de vedere. Acest fenomen genereaza frustrare la
nivelul lumii islamice. Acest fenomen de frustrare este datorat si de faptul ca resursele,
veniturile, sunt preluate in mare parte de o elita, ex: in Arabia saudita, familia regala preia cea
mai mare parte din aceste resurse. Un alt fenomen: este o atitudine larga de respingere a
valorilor civilizatiilor occidentale. Ea este motivata atat de experienta istorica multe din
statele islamice fiind foste colonii ale puterilor occidentale, dar si de realitatile din lumea
islamica.
In concluzie lumea islamica are o dinamica proprie marcata de fenomene contradictorii, care
pot provoca crize internationale grave (Iran-ul doreste sa aiba arma nucleara si sa o
foloseasca impotriva israelului).
Ca si ideologia, religia, reprezinta in multe cazuri doar un instrument de promovare a unor
interese politice foarte concrete. Atunci can dele sunt antinomice (adica se opun, se exclud)
factorul religios dispare. Ex: Pakistanul vreme de cateva decenii, a avut doua regiuni: de Est
si de Vest, singurul factor coagulant fiind religia. Dar in anul 1971, pakistanul de Est s-a
desprins si a format Bangladeshul.
In concluzie in lumea contemporana, religia si geopolitica se intrepatrund adesea.

22. Hartile mentale.

Panismul sau panideea este o reprezentare(o proiectie geopolitica) fondata pe o comunitate de
ordin etnic, religios, regional, sau continental.
Conceptul a fost elaborat in anii ’30 de catre geopoliticianul german Karl Haushofer
fondatorul scolii geopolitice germane. Conceptul a fost preluat si dezvoltat de geopoliticianul
francez, Francois Thual in anii ’90 ai secolului trecut.
Panismele sunt miscari (reprezentari) politico-ideologice in care regruparea membrilor unei
comunitati devine obiectivul fundamental al dispozitiilor geopolitice.
Panismele se impart in 3 mari categorii:
1.cele fondate pe criterii etnolinvistice ex. panturcism, pangermanism, panslavism etc.
2.cele fondate pe criterii geografice ex. panamericanism, panarabism, panafricanism.
3. cele fondate pe criterii religioase ex. panortodoxism, panislamism.
Aceasta impartire are un caracter orientativ deoarece unele dintre ele pot intra concomitent in
mai multe categorii ex. panslavismul-pe criterii etnice dar si continentale.
Panismele sunt de regula miscari de unificare, de adunare, de fuziune care au la baza
elemente de ordin spiritual iar mai apoi si de ordin politic. Ele sunt o forma de imperialism
care presupun o competitie intre 2 sau mai multe state care pot avea sau isi pot aroga rolul de
lideri.
In acelasi timp panismele sunt o forma de monism in istorie care incearca sa stearga
diferentele de natura diferita intre comunitati. Ele sunt si o forma constrangatoare pentru
oameni si comunitati prin cracterul de uniformitate pe care incearca sa-l impuna. Ca orice
constructie imperiala, panismenle au esuat intotdeauna deoarece s-au bazat pe iluzii
cartografice sau identitar religooase.
In planul relatiilor internationale panismele au generat indeosebi crize, conflicte, razboaie. Cu
toate ca experienta istorica arata caracterul lor depasit panismele nu au disparut si probabil ca
nu vor disparea de pe scena relatiilor internationale. Exista regiuni ale globului mai ales din
lumea a treia in care intalnim asemenea constructii politico-ideologice. Panislamismul este
aflat intr-o puternica ascensiune si in Asia. In Africa intalnim pantutsismul.
De obicei, panismele se formeaza pornind de la mitul varstei de aur sau de la un mit politico-
teritorial ex. situatia din Balcani unde in perioade succesive fiecare etnie a ajuns sa fie lider
regional. In zilele noastre o parte a elitei politice se origineaza de la aceasta problema.
Analiza unor Panisme
a) etnice si linvistice
Panturcismul
I.O. s-a creat in sec. XIV in Asia Mica. La mijlocul sec XIV otomanii patrund in Europa so
pana la sfarsitul secolului cuceresc mare parte din.....
Ulterior actiunea de expansiune se ....
1521, ocupa Berlinul si asediaza pt I data Viena, 1529. Concomitent I.O. s-a extins si in N.
Africii si in Asia. De la sfarsitul sec.17, respectiv de la razboiul 1683-1699 I.O intra in declin
iar Europa se confrunta cu asa numita problema orientala al carei final are loc in 1914-1923.
Problema orientala inseamna disputa legata de preluarea mostenirii otomane, de marile puteri
crestine, respectiv I. Habsburgic si I. Rus. I.O. din ratiuni geopolitice a fost sustinut de Marea
Britanie si Franta. Pana la mijlocul sec. 19 notiunea de turc nu exista, elita otomana
sprijinindu-se mai mult pe ideea dinastica si pe islamism, sultanul fiind si mare calif. Pe
masura ce criza I.O. se adancea o parte a elitei politice s-a orientat catre turcism aducand in
prim plan natiunea turca. In anii primului razboi mondial I.O. a luptat alaturi de puterile
centrale si a fost invins prin tratatul de la Sevres(1920).
Insa la sfarsitul rzboiului s-a nascut o miscare nationalista condusa de Kemal Pasa. Aceasta
miscare nationalista a castigat razboiul cu Grecia. Kemal a creat republica turca stat laic
musulman.
Statul turc in perioada interbelica a fost un actor important al scenei internationale si a reusit
in 1996 sa recastige stramptorile Marii Negre. A ramas neutru in cel de-al doilea Razboi
Mondial iar dupa razboi datorita amenintarii ruse Turcia si Grecia au fost primite in NATO in
1952.
Dupa destramarea URSS s-a cristalizat mai clar panturcismul, Turcia aparand in rolul ei de
lider mondial pantru apararea tarilor islamice din Europa: Bosnia, din Asia Centrala, foste
sovietice : Turkmenistan.
Turcia s beneficiat de sprijinul SUA si al Israelului pentru contracararea fundamentalismului
islamic, turcia ramanand stat laic de origine musulmana.

Panslavismul este un panism, o proiectie geopolitica vizand unirea intr-un singur stat a
tuturor statelor. Rolul de lider si l-a asumat I.Rus (URSS si federatia Rusa).
In Europa traiesc 3 mari grupe de popoare:
-slavii:
-latinii:
-germanicii:
Rusia si-a asumat rolul de lider apeland la mitul celei de-a treia Rome- Roma, I.Bizantin-
1453.
Panslavismul a generat de-a lungul istoriei numeroase crize si razboaie, Rusia apeland la
acest panism si la problema orientala. Imperiul Rus s-a folosit si de un alt panism care este
panortodoxismul ce viza reunirea tutuor credinciosilor ortodoxi sub o formatiune politico-
statala condusa de Petersburg. Rusia a sprijinit lupta pentru independenta a grecilor impotriva
I.O.
Pangermanismul este concomitent etnic cat si continental. Pangermanismul a insotit si s-a
dezvoltat pe timpul unificarii germane, proces care a inceput odata cu razboiele napoleoniene
si s-a incheiat in anul 1871 in urma razboiului dintre Prusia si Franta. Unificarea Germaniei s-
a realizat prin forta, cel mai important rol avandu-l Prusia la sf sec XIX si inceputul sec XX.
Germania a cunoscut o puternica dezvoltare ajungand una din marile puteri ale lumii.In
consecinta s-a nascut ideea unirii germanilor sub acelasi stat coroborata cu...
Pangermanismul a fost fundamentat de o serie de savanti precum Raetzel si
Haushofer.Germania a participat la 2 razboaie mondiale si dupa ce-a de-a doua conflagratie
mondiala a fost reimpartita.

23. Resursele. Semnificatii geopolitice.

Resursele naturale au reprezentat o componenta esentiala a civilizatiei umane iar controlul
exploatarea si distributia lor au generat numeroase rivalitati si conflicte armate. Prin urmare
ele au avut un potential geopolitic si geostrategic deosebit care in etapa actuala a crescut
foarte mult.
Resursele naturale se impart in mai multe categorii:
1. resurse alimentare care sunt resurse naturale cultivate, produse de catre o pe suprafata
pamantului prin agricultura si zootehnie.
2.resursele forestiere
3.resursele minerale mai ales cele de natura subterana, carbune, petrol, fier, cupru etc.
4.resursele de apa care au devenit extrem de importante in peritada actuala. Ele trebuie vazute
din 2 unghiuri de vedere:
-apa folosita pentru consumul populatiei si pentru irigatii
-acele elemente continute in intinderile de apa: peste, sare sau energie hidroelectrica.
Trebuie avut in vedere ca simpla posesie a unor astfel produse un duce in mod deosebit la
dezvoltare si prosperitate. Unele tari din Asia si Africa dispun de resurse importante dar au un
nivel de viata modest(tarile din Africa neagra si Asia Centrala: Turkmenistan) dupa cum lipsa
reurselor nu este un impediment pentru dezvoltare si bogatie(ex: Japonia).
Niciun stat din lumea de azi oricat de mare ar fi el nu dispune de toate resursele pentru a nu fi
depenent de economia mondiala( ex.China este producatoare de pertol dar este dependenta de
importul sau).
O alta caracteristica a resurselor este repartitia lor neuniforma pe Glob.Din aceasta
perspectiva deriva si principalele semnificatii geopolitice. Controlul, exploatarea si mai ales
distributia lor reprezinta o potentialitate conflictuala.
Aceste resurse nu exista prin ele insusi ci trebuie contextualizate( ex. petrolul).
Semnificatii geopolitice ale resurselor
Veniturile obtinute prin exploatarea lor pot fi folosite pentru consolidarea puterii unui stat sau
chiar a unei entitati separatiste ex. Biafra regiune din Nigeria, bogata in petrol care in
deceniul al 8-lea a dorit separarea de statul nigerian.
In acest caz o mare importanta o prezinta modul repartitiei acestor venituri. Daca la dreneaza
catre majoritatea populatiei atunci nivelul de dezvoltare poate fi foarte ridicat. Daca aceste
venituri se indreapta catre o minoritate atunci nivelul dezvoltarii va intalni probleme.
Veniturile astfel obtinute pot fi orientate spre achizitionarea de armamente, tehnica militara,
spre intarirea armamentelor.
Controlul si stapanirea unui spatiu poate genera proiectii ale puterii politice si militare ala
statului respectiv de natura expansionista. Stapanirea acestor resurse este susceptibila de a
provoca rivalitati in vederea controlului, exploatarii si al distributiei acestor resurse dar aceste
ambitii pot reprezenta si spatiile adiacente ale acestor resurse iar aceste tendinte, ambitii pot
veni atat din partea vecinilor dar si din partea unor actori mai puternici; marile puteri.
Petrolul – exemplul classic algeopoliticii resurselor
Petrolul a inceput sa fie utilizat pe scara larga la inceputul sec. XX odata cu aparitia
motorului cu ardere interna.Primul si cel de-al doilea razboi mondial s-au bazat pe
mecanizare si motorizare ceea ce a determinat cresterea spectaculoasa a consumului de
petrol. Geopolitica petrolului se concentreaza in special pe asigurarea exploatarii sale si pe
controlul distributiei deoarece el este repartizat neuniform pe glob.
Zonele bogate in petrol sunt:
1.Europa, Norvegia si Marea Britanie( M.Nordului)
UE este total dependenta de resursele petroliere din export.
2.Asia: zona Orientului Mijlociu- Arabia Saudita(el mai mare producator de titei din lume),
Irak, Kuweit, Iran; zona Asiei centrale- Kazakstan si Turkmenistan; zona M.Caspice:
Rusia(al II-lea exportator mondial)
3.Africa: N. Africii( Algeria, Libia, Egipt), Nigeria-13lea producator mondial, Angola
Gabon, Congo, Guineea Ecuaturiala.
4. Ameriaca: SUA(3lea producator de petrol)- Alaska, Venezuela, Mexic-4,5% din productia
mondiala.
Cele mai mari consumatoare de petrol sunt SUA, UE(17,1%), China(8%), India (3%) ->
eonomii emergente. China este importator net de petrol, ceea ce o face foarte activa pe piata
petrolului. Repartitia neuniforma a petrolului a generat in istoria recenta numeroase conflicte.
In septembrie 1960, s-a creat organizatia tarilor exportatoare de petrol OPEC-14 membrii, iar
petrolul a fost folosit ca arma geopolitica. In 1973-1974 pe fondul razboiului israelian 1973
tarile arabe producatoare de petrol, membre ale OPEC-ului au ridicat pretul petrolului de 4
ori provocand primul mare soc petrolier pe piata mondiala.Un al doilea soc petrolier s-a
produs la inceputul anilor 90 ceea ce a provocat o criza in relatiile internationale.
Foarte importante au devenit si retelele de distributie a pertrolului. Transportul lui se poate
face si pe cale maririma ceea ce implica asigurarea tuturor rutelor comerciale si de aici pe
cale ferata si prin conducte.
UE este dependenta energetic de resursele din exterior si mai ales de cele rusesti si din Asia
Centrala. Sunt cateva trasee, retele se distributie aflate in proiect sau in constructie. Exista un
proiect european- NABUCCO de aproape 5 mil euro prin care se doreste evitarea
Rusiei.Implicate: Azerbadjanul, Romania, Bulgaria, Ungaria, Rusia.Este in faza de elaborare
fiind concurat de SOUTHSTREAM, proiect rusesc cu participarea Italiei, Bulgariei, Serbiei
si acest proiect se gaseste in faza de elaborare.
Un al 3lea proiect este NORDSTREAM- petrolul rusesc este transportat prin Marea Baltica
direct in Germania.
Razboaiele apei
Apa este una dintre cele mai importante resurse din perioada contemporana. Importanta ei
geopolitica este legata de raportul dintre cantitatea disponibila si demografia.Daca numarul
populatiei este mare si resursele sunt modeste si raman onstante apare penuria ceea ce
reprezinta o sursa de conflict.
Un alt factor geopolitic este poluarea, schimbarile climatice ceea ce determina o scadere a
cantitatii si calitatii apei ceea ce determina o conflictualitate potentiala.
Sunt regiuni de pe glob care sunt lipsite de cantitati de apa. Unul dintre cel amai importante
regiuni- Orientul Mijlociu: Siria, Fasia Gaza,Iordania au cantitati reduse de apa, tarile
Golfului Persic: Kuweit, Quatar, Bahrein au mari dificultati in asigurarea resurselor de apa.
De altfel, apa a reprezentat una din cauzele majore ale razboaielor arabo-israeliene 1967-
1973.
Problema cursurilor de apa internationale care traverseaza mai multe state sau care separa 2
sau mai multe state: Dunarea, Nilul(Africa neagra, Etiopia, Sudan, Egipt ) Tigru si
Eufrat( turcia, Siria, Irak), Amu-daria si Sar-daria->Asia Centrla( Kardistan, Tadjikistan,
Turkmenistan) , Gange si Brahmaputra, Mecong->India.
Semnificatii geopolitice importante au si marile teritoriale, apele teritoriale. Dreptul
international fixeaza la 21 de mile marine limita teritoriului naval dar stabilirea lor este
adesea o problema dificil de rezolvat ex. I. Serpilor- Romania si Ucraina.