UNIVERSITATEA DIN PITESTI

REFERAT -POLITICI
EDUCAȚ IONALE

PIPP ANUL III

STUDENTII:
-GHENA ELENA-CLAUDIA
-DIACONU NARCISA
 Politici și strategii de educație interculturală

Şcoala are rolul de a forma indivizi adaptaţi şi adaptabili la mediul social propriu unui
cadru temporal şi spaţial delimitat. Educaţia este astfel procesul prin care indivizii învaţă să
funcţioneze în mediul lor social, prin transmiterea normelor sociale şi a regulilor explicite sau
implicite ale culturii naţionale.

Educaţia interculturală promovează cunoaşterea şi respectarea culturii, a tradiţiilor şi a

stilului de viaţă ale comunităţilor etnice, de către toţi locuitorii din ţara respectivă.

Abordarea interculturală nu este o nouă ştiinţă, o nouă disciplină, ci-asa cum se arata într-
o lucrare editată de Consiliul Europei-o noua metodologie care urmăreşte integrarea în spaţiul
educaţional a datelor psihologiei, antropologiei, ştiinţelor sociale, politicii, istoriei, culturii.
Conexiunile disciplinare sunt csle care au generat discursul asupra interculturalului.
Educaţia interculturală nu este sinonimă cu o educaţie pentru culturi diferite , ce ar presupune
izolarea grupurilor culturale şi staticism.Ea vizează dezvoltarea unei educaţii pentru toţi, în
spiritul toleranţei şi recunoaşterii diferenţelor ce coexista în aceeaşi societate.Acest tip de
educaţie presupune că zonă de manifestare şi alte spaţii educative decât şcoala, depăşind porţile
acesteia pentru a se prelungi şi insinua în activităţile informale.

Formarea atitudinii interculturale va facilita apariţia unei sinteze de elemente comune, ca

bază a comunicării şi înţelegerii reciproce între diferitele grupuri culturale.Prin acceptarea şi
promovarea valorilor precum: toleranta, egalitatea, respectul mutual, complementaritatea
valorilor, scoala exploatează diferenţele spirituale şi valorile locale, ataşându-le la valorile
generale ale umanităţii.Cei ce aspiră la apropierea de cultura mondială vor păstra orice valoare
locală autentică , care pot reprezenta porţi de intrare în perimetrul valorilor generale.Valorile
particulre veritabile comporta o potenţialitate şi o disponibilitate funciară de deschidere către
valorile generale spre care tind fiinţele umane.
Formarea omului este o sarcină complexă şi de înaltă răspundere,care trebuie realizată fără
rebuturi sau pierderi de valori umane.Îndeplinirea acestei nobile misiuni ,cu dezideratul său
major de a ameliora progresiv capacitatea adaptativă a omului la cerinţele sociale , revine în
principal , şcolii.

Interculturalitatea se conturează ca un concept cu o conţinut mai larg decât cele anterior

prezentate graţie prefixului inter care trimite spre interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate,
solidaritate. Aceeaşi autoare defineşte termenul cultură: recunoaşterea valorilor, a modurilor de
viaţă, a reprezentărilor simbolice la care se raportează fiinţele umane, indivizi sau societăţi, în
interacţiunea lor cu altul şi în înţelegerea lumii, recunoaşterea importanţei lor, recunoaşterea
interacţiunilor care intervin simultan între multiplele registre ale aceleiaşi culturi şi între culturi
diferite în timp şi spaţiu.
Bibliografie:

1. Educaţia interculturală – experienţe, politici, strategii, Iaşi, Ed. Polirom, 1999

2. https://iteach.ro/pg/blog/iliana.cighi/read/36142/scoala-liant-intercultural-strategii-si-
forme-de-realizare-a-educatiei-interculturale
3.