Student : Ghena Elena Claudia Anul II Actorie

Despre Peter Brook

„Aş putea să iau orice spaţiu gol şi să-l numesc scenă goală.Un om traversează acest
spaţiu gol în timp ce altcineva îl priveşte, şi asta e tot ceea ce trebuie ca actul teatral să
înceapă.Şi, totuşi, cînd vorbim despre teatru, nu despre asta este vorba.Cortine roşii, proiectoare,
vers alb, rîsul, întunericul, toate se suprapun într-un mod confuz, într-o imagine neclară
reprezentată printr-un cuvînt bun la toate.” Orice mișcare într-un spațiu gol îl umple pe acesta cu
viață și creeză act teatral.Actul teatral prinde viață când este făcut cu credință, bucurie și pasiune.
Nu are nevoie de prea multe atunci când are aceste ingrediente.

“Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, e stăpânul fără margini peste
marginile lumii” “Teatrul nu se împarte în categorii, teatrul e despre viaţă. Acesta e singurul
punct de plecare, şi nu mai există altceva cu adevărat fundamental. Teatrul e viaţă”. Unul din
cele mai cunoscute truisme. Îl auzim în diverse forme, de câteva zeci de ori în trei ani de
facultate. Şi tocmai din această cauză începem să îl credem şi să credem în asta cu toată fiinţa
noastră, încă înainte de a înţelege pe deplin ce înseamnă că “teatrul e viaţă”. Sună atât de frumos,
încât adeseori uităm să mai ascultăm care e continuarea. Sau să o cercetăm noi, în cazul în care
ea nu ne e spusă. Ce înseamnă de fapt viata? Viata este mișcarea, fără mișcare viața nu există.
Așadar teatrul conține mișcare, dar nu orice fel de mișcare ci una diferită în funcție de corpul de
către care este produsă. Actorul trebuie să se miște liber, plin de pasiune și creativitate. Orice
punct de mișcare al acestuia in cadrul scenei poate însemna act teatral.

Deci mișcarea pe scenă le permite oamenilor să fie mai umani, şi infinit mai deschişi
decât sunt pe stradă. Rareori suntem cu adevărat deschişi, generoşi şi receptivi.De fapt cred că
asta e “scânteia” la care se referă Peter Brook. “Când teatrul e serios, nu e niciodată foarte serios.
Ce vrem să spunem, de fapt, fără cuvinte poate reprezenta ceva mai «adevărat», «real»,
«natural».De multe ori cuvintele nu reprezintă chiar tot ce simțim de fapt. Corpul nostrum se
poate mișca în mii de feluri, are mii de simțiri și o expresivitate deosebită. Fiecare corp e unic, de
aceea, chiar daca două corpuri se mișcă la fel ceea ce se vede este diferit la fel ca persoanele
respective.

Am văzut videoclipuri cu repetițiile și actorii de acolo se mișcă liber, fără temeri, fără
rușini , fără nici un fel de reținere, și astefel totul e real, e însuflețit, prinde viață și dă viață mai
departe actului artistic. Iar spectatorul ia acea fărâmă de viață și o judecă .

Unul dintre exercițiile pe care Peter Brook le facea cu actorii este cel cu o frânghie
imaginară, pe care aceștia trebuiau să meargă. Actorii care faceau asta cu încredere trasmiteau
celor din public exact sentimentul acela de suspans pe care îl ai cand vezi asta la circ. Contează
ceea ce credem pentru de multe ori suntem ceea ce gândim.
 “Mergem la teatru să găsim viaţă, dar dacă nu există nici o diferenţă între viaţa din afara
teatrului şi viaţa dinăuntru, atunci teatrul nu are nici un sens. Nu are rost să facem teatru.”