UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUȘI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAM DE STUDIU(CONVERSIE) : ECONOMIA COMERȚULUI , TURISMULUI ȘI SERVICIILOR
DISCIPLINA : DIDACTICA SPECIALIZĂRII

PROIECT DE EVALUARE

Prof.univ.dr.TODORUȚ VENERA AMALIA

Cursant : DĂNESCU CRISTINA LUMINIȚA

(COROBOIANU)
 1. Interpretarea citatului " Cu cât mai mult elevul devine profesor, iar profesorul
devine elev , cu atât rezultatele sunt mai eficiente"
din perspectiva învățării vizibile

Conceptul de învățare vizibilă a fost popularizat de către John Hattie (profesor şi cercetător, formator a
peste 3000 de profesori din peste 1000 de şcoli, majoritatea din Noua Zeelandă şi Australia) în 2009 în
„Visible learning”. În lucrarea sa „Învățarea Vizibilă, Ghid pentru profesori”, John Hattie specifică în prefață
faptul că de multe ori, în contextul didactic, la începutul unei lecții, apare o întrebare și anume: ”De unde să
încep?”
Această întrebare, trezește cadrului didactic îndoieli cu privire la impactului lăsat asupra învățării
elevilor. Pe lângă această întrebare, Hattie specifică faptul că de multe ori mai apare încă o întrebare și anume:
”Cum arată învățarea vizibilă într-o școală?”. Autorul reușește să contopească cele două întrebări sub o altă
formă care ajunge de fapt la ceea ce dorește un cadru didactic să afle: ”Ce input al învățării doresc să
influențez?”. În acest mod, realizăm că nu mai este urmărită o înăvățre superficială ci o învățare născută din
dorința de a fi mai buni dincolo de testele superficiale și cunoștințele care se uită imediat. Această învățare
este cunoscută de fapt sub termenii de „învățare vizibilă”.
Pornind de la următorul citat "Cu cât mai mult elevul devine profesor,iar profesorul devine elev , cu atât
rezultatele sunt mai eficiente" ,consider că din perspectiva învățării vizibile , John Hattie face referire, în
primul rând la ”a face învățarea elevilor vizibilă pentru profesori, asigurând identificarea clară a atributelor
care fac vizibil progresul în procesul de învățare al elevilor, dar se referă și la faptul că toți cei implicați în
actul educativ din școală trebuie să cunoască într-un mod vizibil impactul pe care îl au asupra învățării. (”toți”
înseamnă elevi, profesori și directori școlari).
Aspectul ”vizibil” se referă, de asemenea, la a face predarea vizibilă elevilor, astfel încât ei să învețe să
devină propriii lor profesori, ceea ce constituie însușirea de bază a învățării continue sau a autoeducării,
precum și a dragostei de a învăța, pe care dorim atât de mult să ca elevii să o prețuiească. Aspectul ”învățării”
se referă la modul în care abordăm cunoașterea și înțelegerea și felul cum acționăm cu privire la învățarea
elevului . Învățarea vizibilă apare atunci când profesorii văd învățarea prin ochii studenților și îi ajută să
devină profesori proprii.
Învățarea nu este întotdeauna plăcută și ușoară deoarece implică în anumite momente supraînvățare,
construirea unei relații funcționale cu ceilalți în procesul de confruntare cu sarcinile dificile. În această
privință este nevoie de angajament în căutarea unor noi provocări. Pentru a face fașă provocărilor, este nevoie
ca profesorul să ofere feedback și să asigure elevul că a ales calea corectă și totodată să găsească el însuși noi
provocări, stimuli. Un feedback corect ajută elevul să înțeleagă dacă a parcurs un proces de învățare eficient ,
iar profesorul să cunoască efectul pe care îl are asupra elevilor săi.
Învățarea și învățarea vizibilă se realizează atunci când :
- învățarea este obiectivul explicit,
- există o provocare adecvată,
- profesorul și studentul caută să stabilească dacă și în ce măsură atinge obiectivul provocator,
- există un feedback dat și căutat și când există oameni activi, pasionați și angajați care participă la
actul de învățare.
Profesorii sunt factorii cu cea mai mare influență asupră învățării, totodată ei trebuie să fie îndrumători,
influenți, grijulii, implicați activ și cu pasiune în procesul de predare și învățare. De asemenea, profesorii
trebuie să fie conștienți de ce gândește fiecare elev din clasă și de cât știu aceștia, să fie apți să constuiască
semnificații și experiențe relevante pe baza cunoștințelor elevului, să aibă o pregătire solidă și o înțelegere a

1
conținuturilor școlare, pentru a putea oferi feedback semnificativ și corespunzător, pentru ca fiecare elev să
progreseze de-a lungul parcursului curricular.
Profesorii trebuie să treacă de la predarea bazată pe o singură idee la cea axată pe idei multiple și apoi să le
conecteze, să dezvolte aceste idei în așa fel încât elevii să-și construiască și recunoască cunoașterea și
convingerile. Nu cunoștințele și ideile sunt esențiale, ci organizarea acestor elemente de către elevi.
Atitudinea noastră contează, e important să încercăm să ne cunoaștem mai bine și pe noi și pe elevii noștri,
să transformăm școala într-un loc sigur în care să ne simțim bine, să avem curaj să spunem și să facem lucruri
fără teama de a greși, să valorizăm și să apreciem lucrurile bune care se întâmplă și mai puțin pe cele
negative, să punem întrebări înainte de a ajunge la concluzii, să fim noi, fără orgolii și vanități. Doar crescând
reziliența elevilor noștri îi putem învăța să devină puternici să aibă relații sănătoase, să nu dezvolte
comportamente nesănătoase.
Dacă vrem să obținem rezultate este necesar să fim pro-activi, să ne lăsăm văzuți ca oameni, să-i vedem
pe elevii voștri ca persoane la fel de importante ca noi, să nu etichetăm, să ne focusăm pe obiectivele lor fără
a scoate în evidență greșelile.
Atunci când predarea și învățarea sunt vizibile, spune John Hattie „există o mare probabilitate ca elevii să
ajungă niveluri înalte de de reușită în învățare.”

2
 2. Utilizarea metodelor active- participative în predarea discipinelor economice

În didactica modernă, calitatea pedagogică a unei metode didactice de învăţământ, presupune

transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de cadrul didactic, într-o cale de învăţare, parcursă
de cel care se instruieşte (printr-o instruire formală şi nonformală), cu deschideri spre educaţia permanentă .
Din această perspectivă , metodele sunt instrumente cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea profesorului sau
în mod independent progresează în acţiunea de cunoaştere şi formare a priceperilor şi deprinderilor
intelectuale şi practice.
Activitatea didactică în şcoala contemporană este mai mult decât o problemă de predare a unor
conţinuturi, cu precădere în cazul disciplinelor economice care impune, prin însăşi condiţia lor ştiinţifică,
formarea la elevi a unor deprinderi intelectuale de participare (ex: identificarea unor concepte economice, cum
ar fi: piaţă, întreprinzător, raţionalitate economică, acţiune anteprenorială, comportament economic, etc.),
alături de cunoştinţe şi deprinderi specifice în domeniul abordat, se urmăreşte şi raportarea critică a elevului la
valori şi norme instituite în societate, aşa încât să manifeste atitudini pozitive faţă de valori şi să se implice în
viaţa reală
Metodele activ-participative sunt un factor important în crearea de condiţii optime pentru un învăţământ
de calitate, care să dezvolte deprinderi şi aptitudini necesare unui bun dialog elev-elev, elev-profesor. În
ultima perioadă, aceste instrumente de lucru sunt indispensabile, pentru că valorifică nu numai competenţele
cognitive ale învăţării ci şi pe cele psihice şi afective. Metodele activ-participative pot contribui la creşterea
performanţei şcolare, pot fi chiar îmbunătăţite ca aplicaţie directă la clasă în condiţiile unui mediu de lucru
atractiv şi relaxant pentru elevi.
Metodele activ-participative sunt cele care au în centrul procesul instructiv-educativ pe elev, oferindu-i
posibilitatea de a descoperi singur ceea ce trebuie să înveţe şi să participe la realizarea lecţiei. Aceste metode
stimulează potenţialul creativ al elevului, îi asigură independenţa de mişcare şi îi creează un aport de curaj şi
încredere în aşi folosi propriile forţe, ceea ce îşi doreşte orice profesor implicat în actul didactic.
Profesorul este un mijlocitor sau moderator în cadrul lecţiilor în care foloseşte metodele activ-
participative. El nu poate totuşi lipsi din mijlocul elevilor săi pentru că vine cu completări sau oferă informaţii
suplimentare când elevii o solicită. De el ţine reuşita unei lecţii care le foloseşte cât şi gradul de organizare a
materialului folosit. Profesorul trebuie să fie conştient că trebuie să-i ghideze pe elevi spre a afla singuri
răspunsurile la întrebările puse la începutul lecţiei. Elevii nu vor mai fii simpli spectatori la lecţii ci chiar
actori cu rol activ-participativ, gata să se implice emoţional şi motivaţional .
Adoptarea unei strategii este dependentă de capacitatea cadrului didactic de a acţiona eficient în realizarea
obiectivelor propuse, ceea ce presupune nu numai competenţă de specialitate, ci şi competenţă pedagogică şi
metodică din partea profesorului .
Orice cadru didactic selectează metoda, procedele şi mijloacele didactice pe care le va utiliza în lecţie în
funcţie de:
- finalitatea pedagogică vizată (scopul şi obiectivele urmărite);
- structura logică şi gradul de dificultate al disciplinei, precum şi specificul conţinutului de transmis /
format;
- atitudinea elevului faţă de activitatea de învăţare (specificul vârstei, individualitatea elevului,
receptivitatea, aşteptările şi interesele elevului, nivelul de pregătire);
- forma de organizare a activităţilor didactice (frontală, în grup, individualizată);
- experienţa didactică personal
Activizarea predării-învăţării disciplinelor economice presupune folosirea unor metode, tehnici şi
procedee care îl implică pe elev în procesul de învăţare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea
creativităţii, dezvoltarea interesului pentru învăţare în sensul formării lui ca participant activ la procesul de

3
educare. Opţiunea pentru o metodă sau alta este în strânsă relaţie şi cu personalitatea profesorului şi gradul de
pregătire, predispoziţia şi stilurile de învăţare ale grupului de elevi cu care lucrează.
Din această perspectivă, metodele pentru o învăţare activă se pot clasifica în:
- metode care favorizează înţelegerea conceptelor şi ideilor - acestea valorifică experienţa proprie a
elevilor, dezvoltă competenţe de comunicare şi relaţionare, de eliberare pe plan mental şi viţează formarea
unei atitudini active: discuţia, dezbaterea, jocul de rol, brainstorning-ul, Phillips 6-6, etc.;
- metode care stimulează gândirea şi creativitatea - îi determină pe elevi să caute şi să dezvolte soluţii
pentru diferite probleme, să facă reflecţii critice şi judecăţi de valoare, să compare şi să analizeze situaţii date:
conversaţia euristică, studiu de caz, rezolvarea de probleme, jocul didactic, exerciţiul, brainstorning;
- metode prin care elevii sunt învăţaţi să lucreze productiv cu alţii şi să-şi dezvolte abilităţi de colaborare şi
ajutor reciproc: mozaicul, cafeneaua, proiectul în grupuri mici, cubul.
Una dintre metodele des utilizate în procesul de predare este metoda Cubului. Este o metodă folosită în
cazul în care se doreşte exploatarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective permiţând abordarea
complexă şi integratoare a unei teme.
Etape:
- Se realizează un cub pe ale cărei feţe se notează: descrie, compară, analizează, asociază, alplică şi
argumentează.
- Se anunţă subiectul pus în discuţie.
- Se imparte grupul în şase subgrupuri, fiecare grup rezolvând una dintre cerinţele înscrise pe feţele
grupului.
- Se comunică forma finală a scrierii întregului grup ( foi flipchart)

3. Asociează
4. Analizează

2.Compară

5.Aplică 6. Argumentează

1.Descrie

4
 Cunoaşterea colaborativă reprezintă o modalitate de a genera cunoştinţe prin coordonarea unor activităţi
comune în cadrul unui grup. Ca exemplu, am folosit metoda Cubului la o lecţie de consolidare la clasa a XI-a.

Disciplina: "Planificare operaţională"

Tema: Structura organizatorică a întreprinderii
Titlul lecţiei: Tipuri de structuri organizatorice
Tipul lecţiei: Lecţie de consolidare a cunoştinţelor

Competenţe generale: Fixarea şi consolidarea noţiunilor despre tipurile de structuri organizatorice

Competenţe specifice:
- definirea structurii organizatorice;
- recunoaşterea tipurilor de structuri organizatorice;
- identificarea trăsăturilor caracteristice ale tipurilor de structuri organizatorice;
- ilustrarea tipurilor de structuri organizatorice.

1. Descrie tipurile de structuri simple şi complexe.

2. Analizează structurile organizatorice în funcţie de specializarea activităţilor şi divizarea pe compartimente.
3. Compară structura ierarhică cu structura funcţională.
4. Asociază caracteristicile structurii funcţionale cu cele ale struturii ierarhic - funcţionale.
5. Aplică pe baza fişelor primite elevii să decupeze compartimentele şi să le lipească pe figura dată pentru
realizarea structurii organizatorice.
6. Argumentează care dintre cele trei tipuri de structuri organizatorice este mai eficientă.

Metode şi procedee:
- conversația euristică
- explicația
- munca în echipă
- exerciţiul
- metoda cubului

Resurse:
- fişă de documentare
- fise de lucru
- prezentare PPT
- cubul - foarfece,
- lipici, foi flipchart

5
 MOMENTUL COMP ACTIVITATE PROFESOR ACTIVITATE STRATEGII
LECȚIEI ETEN ELEV
ȚE metode forme mijloace
1 2 3 4 5 6 7
1.MOMENT Se stabileşte prezenta Elevii răspund la
ORGANIZATORI C
Se asigura existenta solicitarea
( 1 min)
bazei material profesorului și se
Se aseaza elevii pe grupe pregătesc pentru
lecţie. Sunt solicitaţi
sa se aşeze câte 6,
prin mutarea Conversa
Frontal
ția
băncilor, încât să
formeze o grupă

2.RECAPITULA- Se realizează pe baza de

REA întrebări:
CUNOSTINTELOR
ȘI DEPRINDERI- - Care a fost tema despre - Ultima tema despre
LOR ANTERIOARE care am vorbit ora care s-a vorbit ora
(5 min) trecuta? trecuta este
elementele de baza
ele SO.
Conversa
- Care sunt - Componentele SO ția
Frontal
componentele SO ? sunt postul, funcţia
ponderea ierarhica,
compartimentul,
relaţiile intre
compartimente,
nivelurile ierarhice.

- Obiective, sarcini,
- Care sunt competente si
componentele ,,triunghiu responsabilitat Conversa
Frontal
lui de aur al ția
organizării”?

Funcţia, managerul,
-Care sunt elementele de ponderea ierarhica,
SO care se regăsesc in nivelul ierarhic
cadrul unui relaţiile
compartiment ? organzatorice.
- Principiul
constituirii de
compartimente
specializate,principul
economiei de resurse
Care sunt principiile umane si de relaţii
constituirii So organzatorice,
principul
flexibilităţii,
principul apropierii
conducerii de
execuţie.

6
3.CAPTAREA Pentru a vizualiza mai - elevii asculta si Metoda Pe grupe Fișe de
cubului lucru
ATENȚIEI bine conţinutul acestei receptioneaza
(1 min) teme vom realiza o mesajul.
activitate cu caracter
practic, in care vom
utiliza cunoştinţele
asimilate in lecţia
anterioara.

Se anunţa titlul noii

teme: Tipuri de structuri - elevii notează in
4.ANUNTAREA organizatorice. caiete titlul lecţiei.
NOII TEME Profesorul scrie pe tabla
(1 min) titlul noii teme.
Profesorul scrie si apoi
citeşte de pe fisa de lucru
obiectivele lecţiei, a
cărei titlu a fost anunţat:
Elevii primesc cate o fisa Elevii citesc cerinţele
de lucru, in care sunt de pe fiecare fisa.
prezentate sarcinile de Grupele vor rezolva
cerinţele pe format Metoda
lucru. Cei care au cubului
inclinaţie spre stilul de A4, vor utiliza
5.DIRIJAREA invatare practic sunt tabelele pe care le-au
INVATARII rugaţi sa utilizeze primit odată cu fisa
(30 min) resursele materiale de lucru
proprii. Elevii sunt
anunţaţi ca pot sa
utilizeze orice surse de
informaţii, timpul de
lucru fiind de 30 minute Elevii citesc
Profesorul cernitele, studiază
supraveghează modul de sursele de informaţii,
lucru pentru fiecare realizează sarcinile
grupa , oferă indicaţii, de lucru.
reciteşte cerinţele
Elevii enumera
1) Fața cubului arata elementele structurii Individual
IDENTIFICA organizatorice ale SC
precizate in fisa de
lucru
Markere
2) Fața cubului arata Elevii descriu , lipici,
hârtie,
DESCRIE elementele structurii foarfecă.
pentru problemele
din fisa. Metoda
cubului
3) Fața cubului arata Se compara
COMPARA informaţiile din
In fiecare
manuale, probleme, grupa
4) Fața cubului arata si informaţiile oferite elevii
ASOCIAZA de problema lucrează
Se reunesc individual
conform
5) Fața cubului arata informaţiile astfel cerinţelor
APLICA incat sa se găsească cubului
corespondenta intre

7
 6)Fața cubului arata
PREZINTA
După expirarea timpului
de lucru, sunt solicitaţi
conducătorii grupelor sa
expună rezultatele.
funcţiuni si
compartimentul in
care se realizează
activităţile. Elevii
sunt rugaţi sa
folosească tabele
primite, sa decupeze
compartimentele
identificate, sa le
Pe grupe
lipească pe o foaie cu
format A4 si cu
markere sa reliefeze
relaţiile intre
compartimente.

Conducătorii
grupurilor prezintă la
tabla organigramele Tabla,
realizate identificând Organi-
pe foile de hârtie gramele
elementele realize-
componente si te
relaţiile dintre ele si Test de
importanta stabilirii evalua-
corecte a re
organigramei.

Se distribuie fiecărui
6.EVALUAREA
elev din grupe un test de
ACTIVITĂȚII
autoevaluare. Prof Elevii rezolva testul
(10 MINUTE)
verifica testele si
argumentează notele si
stabileşte rezultatele pe
Explicați Individual
clasa (procentual) a

Se solicita ca elevii să
7.ÎNCHEIEREA
schimbe intre ei testele si
ACTIVITĂȚII
să le rezolve acasă, iar
rezultatele activităţii să
le aducă ora următoare Conversa Frontal
ția

8
 FIȘA DE LUCRU 1

1 Realizaţi organigramă pe funcţiuni a unei societăți comerciale organizată ca societate pe acţiuni de

dimensiune mare, care realizează un număr redus de produse, având un număr redus de clienţi.
Realizati organigrama cu 4 niveluri ierarhice

FIȘA DE LUCRU 2

2. O societate comerciala, organizată ca societate pe acţiuni, are ca obiect de activitate comercializarea

engross și cu amănuntul a produselor alimentare și nealimentare într-un singur spaţiu comercial de dimensiuni
mari alimentat cu mărfuri de la un depozit . Deplasarea în interiorul magazinului se realizează mecanizat,
activitatea de întreţinere a utilajelor este planificată și organizată ca atelier. Selecţia, recrutarea, perfecţionarea
salariaţilor a fost încredinţată unei firme specializate.
Realizati organigrama cu 3 niveluri ierarhice.

9
 TEST DE AUTOEVALUARE

Pentru organigrama pe care ati realizat-o, prezentati elementele solicitate mai jos:

1. Relaţii organizatorice în compartimentul comercial dupa :

- criteriul juridic
- conţinutul informaţiilor 5 puncte

2. Exemplificați categoriile de compartimente

- compartimente operaţionale
- compartimente funcţionale:
- compartimente de baza:
- compartimente de ansamblu:
- compartimente ierarhice:
- compartimente funcţionale:
- compartimente de stat major: 4 puncte

Notă : 1 punct oficiu

10
 BAREM DE CORECTARE
TEST DE EVALUARE

Punctul 1…………………………………………………………………….. 5 puncte (se acordă câte 0,5 p pentru

fiecare răspuns corect)

Relaţii organizatorice in compartimentul comercial

 criteriul juridic
 relaţii formale stabilite prin ROF,
 relaţii informale stabilite pe criterii subiective intre personalul compartimentului
 conţinutul informaţiilor
 relaţii de autoritate:
 ierarhice: stabilite intre compartimentele funcţionale (organizarea producţiei, planificarea
producţiei, CTC metrologie) si cele operaţionale (secţii si atelier);
 funcţionale: stabilite intre compartimentele funcţionale;
 de stat major: se pot stabili intre biroul de marketing, strategii,administrativ juridic si celelalte
compartimente;
- relaţii de cooperare se stabilesc in cadrul compartimentului si intre acestea si compartimentele din cadrul
funcţiunii financiar contabila si comercial;
- -relaţii de reprezentare : dir. tehnic reprezintă întreaga funcţiune in fata conducerea întreprinderii ( manager
general, manager C); conducătorii de servicii. reprezintă s. in fata directorului tehnic, identic maiştrii
conducători ai secţiilor si atelierului;
- relaţii de control : conducătorul funcţiunii are drept de control asupra activităţii subordonaţilor din toate
serviciile,secţiile, atelierul subordinate
-
Punctul 2 …………………………………………………………………………… 4 puncte (se acordă câte 0.3 p
pentru fiecare exemplificare corectă)

 compartimente operaţionale : atelier, secţii,

 compartimente funcţionale: toate serviciile, birourile,
 compartimente de baza: atelier, secţii; serviciile ( ca individualitate) funcţionează ca un compartiment de
baza,
 compartimente de ansamblu: pot fi considerate funcţiunile tehnica , de ex.
dir tehnic are atât subordonaţi cat si subordonaţi indirecţi
 compartimente ierarhice: s. organizarea, planificarea producţiei era relaţii ierarhice fata de secţii , s .
prototip are relaţii ierarhice fata de atel . prototip
 compartimente funcţionale: toate serviciile/ birourile,
 compartimente de stat major: s. marketing , s. strategii dezvoltare.

Notă : se acordă 1punct oficiu

11
 3.Alcătuirea unui test decimologic cu ajutorul itemilor
obiectivi ,semiobiectivi ,și subiectivi

Testul docimologic este o probă complexă, formată dintr-un ansamblu de sarcini de lucru (itemi),care permit
determinarea gradului de însusire a cunostințelor de către elevi sau a nivelului de dezvoltare a unor capacități, pe
bază de măsurători si aprecieri riguroase.
Pentru realizarea unui test docimologic trebuie să parcurgem următoarele etape:
1. Precizarea obiectivelor testului - descrierea motivelor pentru care se elaborează testul.
2. Stabilirea conținutului (teme, capitole, grup de lecții) din care se va susține testarea.
3. Stabilirea variantelor de itemi - obiectivi, semiobiectivi sau subiectivi în funcție de obiectivele sau
competențele didactice si de conținuturile de învățat.
4. Elaborarea itemilor - operație complexă, corelată atât cu performanțele prevăzute de obiectivele
operaționale, cât și cu competențele din programă. Această etapă implică și evidențierea unui punctaj care să
reflecte o notare obiectivă.
5. Organizarea testului - gruparea itemilor de acelasi tip și estimarea timpului de lucru necesar pentru
rezolvarea probei.
6. Cuantificarea testului - atribuirea punctajului pentru rezolvarea corectă a itemilor. Punctajul însumat
constituie scorul testului, care va fi apoi transformat în note sau calificative. Fiecărui item i se acordă un
punctaj, în funcție de dificultatea și complexitatea acestuia.
7. Aplicarea si interpretarea testului - administrarea si analiza rezultatelor testului. Acestei etape îi poate
urma una de ajustare a testului.
Itemii testului docimologic
Itemul reprezintă elementul constitutiv al testului si poate fi definit într-un sens restrâns și într-un sens
larg:
 în sens restrâns, itemul reprezintă doar întrebarea, problema sau sarcina de efectuat;
 în sens larg, itemul reprezintă întrebarea si răspunsul asteptat din partea elevilor.
Putem spune că de fapt itemul reprezintă ansamblul compus din sarcină și rezolvarea ei. „ item = întrebare +
răspuns așteptat” (Stoica, 2003, p.50).
Un test docimologic este însoțit de barem (o grilă de corectare și notare), care prevede un anumit punctaj
pentru rezolvarea corectă a fiecărui item. De la modul de preluare a răspunsurilor – prin suprapunerea unei
grile perforate peste răspunsurile elevilor – s-a născut și denumirea de ” test grilă”. Grila de evaluare
generează punctaje pe itemi și pe ansamblul testului.

Tipuri de itemi

1. Itemi obiectivi solicită elevul să selecteze răspunsul corect din mai multe variante propuse. Se mai
numesc itemi închiși, deoarece elevul nu este pus în situația de a elabora răspunsul, ci de a-l identifica din mai
multe variante posibile.
1.1. Itemi cu alegere duală
1.2. Itemi cu alegere multiplă
1.3. Itemi de tip pereche

2. Itemi semiobiectivi solicită elevului elaborarea unui răspuns scurt / de completare sau răspunsul la
întrebări structurate
2.1. Itemi cu răspuns scurt

12
 2.2. Itemi cu răspuns de completare
2.3. Itemi de tip întrebări structurate

3. Itemi subiectivi permit evaluarea unor obiective complexe ale învățării ,care vizează originalitatea și
creativitatea elevilor ,abilitatile de evocare , organizare și integrare a ideilor , de interpretare și aplicare a
informațiilor dobândite
3.1. Itemi de tip rezolvare de probleme
3.2. Itemi de tip eseu

13
Liceul Tehnologic Turceni Data:........................
Modulul II: ASIGURAREA CALITĂŢII
Clasa : ..............................................
Numele elevului: ..............................................................

TEST DE EVALUARE
AUDITUL CALITĂŢII

1. Identificaţi răspunsul corect: (2p.)

1.1. Scopul auditului calităţii este de:

a. organizare;
b. prelucrare;
c. evaluare.
1.2. Auditul de preevaluare se desfăşoară:
a. în timpul auditului de certificare;
b. înaintea auditului de certificare;
c. după certificarea sistemului calităţii.
1.3. Auditul de supravegere se desfăşoară:
a. în timpul auditului de certificare;
b. înaintea auditului de certificare;
c. după certificarea sistemului calităţii.
1.4. Auditul calităţii se referă la:
a. auditul calităţii procesului
b. auditul calităţii produsului
c. auditul sistemului calităţii în ansamblu

2. Răspundeţi prin adevărat (A) sau fals (F) la următoarele propoziţii: (2p.)

2.1 Auditul calităţii procesului se efectuează cu scopul evaluării conformităţii unui proces cu cerinţele
clientului.
2.2 Obiectivele auditului calităţii cuprind doar obiectivele firmei în domeniul caliţăţii.
2.3 Tipurile de audit se clasifică după obiectul şi scopul auditului .
2.4 Auditul intern este efectuat de către beneficiarii întreprinderii prin auditorii proprii .

3. Completaţi spaţiile libere cu tipurile de audit existente: (1p.)

Tipuri de audit

.................................. ..................................

.......................................

......................... 14 ..........................
4. Scrieţi informaţia corectă în spaţiile libere din enunţurile de mai jos: (1 p.)

4.1 Auditurile calităţii ....................... produsele, serviciile, procesele sau sitemele calităţii unei firme.
4.2 Auditurile interne ale calităţii au ca scop evaluarea acţiunilor ………………… sau de îmbunătăţire
generală în cadrul propriei firme.
4.3 Auditurile externe ale calităţii au ca scop obţinerea unei dovezi privind capacitatea furnizorului de a
asigura obţinerea ……………… cerute.
4.4 Metodele de obţinere a ................................ de audit sunt: interviurile, examinarea documentelor şi
observarea directă a activităţilor.
4.5 Rezultatele auditului calităţii produsului facilitează stabilirea măsurilor ....................... necesare privind
produsul auditat.

5. Răspundeţi următoarelor cerinţe : (3p)

a. Enumeraţi documentele de referinţă din cadrul auditului calităţii procesului.
b. Argumentaţi importanţa efectuării auditului sistemului calităţii în activitatea unei întreprinderi

Notă : Se acordă 1p din oficiu.

15
 BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE

Subiectul 1. (2p.) se acordă câte 0.50 p pentru fiecare răspuns corect

1.1. c; 1.2. b; 1.3. c; 1.4. c

Subiectul 2. (2p.) se acordă câte 0.50 p pentru fiecare răspuns corect

a. A; b. F ; c. A ; d. F

Subiectul 3. (1p.) se acordă câte 0.20 p pentru fiecare răspuns corect

Tipuri de audit

Auditul sistemului calităţii

Auditul produsului

Auditul procesului

Auditul intern
Auditul extern

Subiectul 4. (1p.) se acordă câte 0.20 p pentru fiecare răspuns corect

4.1 evaluează
4.2 corective
4.3 calităţii
4.4 dovezilor
4.5 de imbunătăţire

Subiectul 5 (3p ) se acordă câte 1.5 p pentru fiecare răspuns corect

A. Documentele de referinţă din cadrul auditului calităţii procesului sunt:
Standardele
Specificaţii tehnice , documente de fabricaţie
Proceduri corespunzătoare sistemului calităţii
Documente referitoare la desfăşurarea , supravegherea şi inspecţia procesului respectiv

16
 4. Elaborarea unui proiect pe unitatea de învățare

Unitatea şcolară:Liceul Tehnologic Turceni

Domeniul de pregătire de bază: Mecanică
Modulul: M II. Organe de maşini
Clasa: a X-a
Profesor:Coroboianu Cristina
An şcolar:
Plan de învăţământ aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S.:
3331/25.02.2010
Programa aprobata prin Ordinul M.E.C.T.S.:
4463/12.07.2010 Anexa 2

PROIECTUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

UNITATATEA DE ÎNVĂŢARE: Solicitări mecanice

NR. ORE ALOCATE: T:4 LT:2

Nr. Conţinuturi Competenţe Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

crt. (detalieri) specifice vizate

1 2 3 4 6 7
Definirea solicitării Defineşte si clasifică - discuţii de grup - manual, tablă, Fişe de lucru;
solicitările mecanice privind modul in care cretă
Cauze ,efecte și acţionează forţele
exemple asupra unei bare
drepte , punctele de
aplicaţie ale forţelor,
Identifică diagramele direcţia forţelor - fişa de
Diagrame de forte forţelor axiale documentare; Lucrări de
axiale laborator

Deformaţii si - exerciţii de
deplasări Stabileşte identificare a unor
corespondenţe între piese , corpuri , organe -calculator,
documentaţie şi de maşini supuse la videoproiector
obiectul activităţii solicitări mecanice
simple

Reprezintă solicitările
mecanice

17
Formule de calcul Însuşesc relaţiile de - precizarea relaţiilor - manual, tablă, Fişe de lucru;
pentru dimensionare dimensionare şi de calcul ale cretă
și verificare verificare solicitărilor mecanice

- exerciţii de
identificare a tipurilor
de bare cu secţiuni
diferite sau
neomogene din cele - fişa de
existente in laborator documentare;
sau întâlnite in
practica
Determinarea sarcinii Lucrări de
capabile la întindere Utilizează limbajul - exerciţii de laborator
și compresiune, specific de comparare a solicitării
fortecare, specialitate de compresiune cu cea
răsucire ,încovoiere ,r de întindere ( fazele de -calculator
ăsucire producere , diagrame , videoproiector
comportarea
materialelor )

18
 BIBLIOGRAFIE

1. ALBULESCU, ION şi ALBULESCU, MIRELA - Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane - Editura

Polirom, Iaşi, 2000;
2. BADEA, ELENA - Paradigme ale didacticii disciplinelor economice - în ,,Tribuna Învăţământului'' nr.
611/2004, Bucureşti;
3. CERGHIT, IOAN - Metode de învăţământ - E.D.P., Bucureşti, 1999;
4. XXX - Sisteme de instruire alternative şi complementare: structuri, stiluri şi strategii/ Ioan Cerghit, - Ed. a
2-a rev. - Iaşi; Polirom, 2008;
5. CIOBANU, Olga - Elemente de teoria şi metodologia instruirii, Editura ASE, Bucureşti, 2003;
6. XXX - Didactica disciplinelor economice, Editura ASE, Bucureşti, 2004;
7. ELENE, MACAVEI - Tratat de pedagogie propedeutică - Editura Aramis, 2007;
8. Formarea pedagogică a profesorului: instrumente de învăţare cognitivconstructivistă / prof. univ. dr. Elena
Joiţă (coord.), lect. univ. dr. Vali Ilie, asist. univ. drd. Ecaterina Frăsineanu, - Ed. a 2-a, - Bucureşti; Editura
Didactică şi Pedagogică, 2008;
9. IONESCU, MIRON - Demersuri creative în predare şi învăţare - Editura Presa Universitară Clujeană -
2000;
10. IUCU, prof. univ. dr. ROMIŢĂ - Managementul clasei de elvi - Editura Polirom, 2006;
11. JINGA, IOAN şi NEGRE, ION - Învăţarea eficientă, Editura Aldeni, Bucureşti, 1998;
12. *** Ghid metodologic pentru învăţământul liceal, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2001 ;

19