STRATEGII CENTRATE PE ELEV

PROF. UNIV.DR.VENERA-MIHAELA COJOCARIU

MASTERANDA-GRIGORAS ANA-MARIA CAS. ACRISTINEI

Avantajele centrării pe elev - aplicații pentru învățământul

preșcolar/primar/gimnazial

Motto: ” E s t e i m p o s i b i l c a e l e v i i s a i n v e t e c e v a c a t t i m p gandurile lor sunt

robite si tulburate de vreo patima. Intretineti-i deci intr-o stare de spirit placuta, daca vreti sa
va primeasca invataturile. Este tot atat de imposibil sa imprimi uncaracter frumos si
armoniosintr-un suflet care tremura,pe cat este de greu sa tragi linii frumoase si
drepte pe o hartie care se misca.”(John Locke-“Some Thoughts Concerning Education”)

Î nvăţarea centrată pe elev reprezintă o abordare care presupune un stil de învăţare activ şi integrarea
programelor de învăţare în funcţie de ritmul propriu de învăţare
al elevului.Elevul trebuie să fie implicat şi responsabil pentru progresele pe care
le face în ceea ce priveşte propria lui educaţie.
AVANTAJELE ÎNVĂŢĂRII CENTRATE PE ELEV:
 Creşterea motivaţiei elevilor, deoarece aceştia sunt conştienţi că pot influenţa procesul
de învăţare

 Eficacitate mai mare a învăţării şi a aplicării celor învăţate, deoa

r e c e a c e s t e a b o r d a r i folosesc învăţarea activă;

 Învăţarea capătă sens, deoarece a stăpâni materia înseamnă a o înţelege;

 Posibilitate mai mare de includere - poate fi adaptată în funcţie de

potenţialul fiecaruielev, de capacităţile diferite de învăţare, de contextele de
învăţare specifice

Delimitare conceptuală:
Metoda reprezintă "modalitatea de lucru", cu caracter polifuncţional, care:

- este selecţionată de profesor şi pusă în aplicare împreună cu elevii, în lecţii şi în

activitatea extradidactică, în beneficiul elevilor;

- presupune în toate cazurile conlucrarea dintre profesori şi elevi, în interesul

identificării adevărului;

- se utilizează diferenţiat, în funcţie de interesele, trebuinţele, nivelul elevilor şi în

scopul prioritar al formării acestora din urmă;

- îl atestă pe profesor ca purtător al conţinuturilor de învăţămînt, ca animator şi

evaluator al procesului respectiv, certificînd totodată obligaţiile ce decurg pentru el din
aceasta.

Trecerea la o metodologie mai activa, centrata pe elev, implica elevul in procesul de invatare
si il invata aptitudinile invatarii, precum si aptitudinile fundamentale ale muncii alaturi de altii
si ale rezolvarii de probleme. Metodele centrate pe elev implica individul in evaluarea
eficacitatii procesului lor de invatare si in stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare.
Aceste avantaje ale metodelor centrate pe elev ajuta la pregatirea individului atat pentru o
tranzitie mai usoara spre locul de munca, cat si spre invatarea continua.

Principii
Principiile care staul la baza invatarii eficiente centrate pe elev sunt:

Accentul activitatii de invatare trebuie sa fie pe persoana care invata si nu pe profesor.

Recunoasterea faptului ca procesul de predare in sensul traditional al cuvantului nu este

decat unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi sa invete.

Rolul profesorului este acela de a administra procesul de invatare al elevilor pe care ii are
in grija.

Recunoasterea faptului ca, in mare parte, procesul de invatare nu are loc in sala de clasa si
nici cand cadrul didactic este de fata.

Intelegerea procesului de invatare nu trebuie sa apartina doar profesorului - ea trebuie

impartasita si elevilor.

Profesorii trebuie sa incurajeze si sa faciliteze implicarea activa a elevilor in planificarea si

administrarea propriului lor proces de invatare prin proiectarea structurata a
oportunitatilor de invatare atat in sala de clasa, cat si in afara ei.

Luati individual, elevii pot invata in mod eficient in moduri foarte diferite.
În proiectarea activităților din grădinița de copii, educatoarea pornește de la principiul că
fiecare copil este UNIC. Nu există doi copii care să fie identici din punct de vedere
intelectual, afectiv, motivațional. Centrarea pe copil pornește de la acest profil unic al fiecărui
copil și îl valorifică în cadrul activităților din grădință. Centrarea pe copil este o abordare
complexă, ce necesită construirea în timp real a unei experienţe de învăţare pozitive şi
semnificative, într-o relaţie democratică. Experiențele de învățare pozitivă se definesc prin
faptul că orice copil are o serie de puncte forte, pe care educatoarea le va valorifica pentru a-l
ajuta să învețe activ. Astfel, atunci când greșește, vor fi scoase în evidență aspectele bine
făcute și i se va explica elevului ce a greșit și cum ar putea să facă mai bine. Educația pozitivă
înseamnă a-i crea copilului încredere în sine și a-l ajuta să valorifice potențialul pe care îl are.
La modul dezirabil, o activitate educaţională este centrată pe copil dacă:

 se bazează pe cunoaşterea de către educator a caracteristicilor tuturor copiilor din grupă şi a

potenţialului real al acestora;

 valorifică superior acest potenţial;

 porneşte de la nevoile şi interesele specifice ale copilului;

 vizează dezvoltarea de competenţe şi asimilarea de conţinuturi specifice;

 implică activ copilul în planificarea, realizarea şi evaluarea activităţilor;

 reprezintă o experienţă de învăţare pozitivă;

 permite transferul la alte situaţii educaţionale formale (activități din grădiniță) sau
nonformale (din afara grădiniței);

Strategiile de predare centrate pe copil au ca punct central facilitarea învăţării, a-l ajuta pe
copil să se dezvolte, să înregistreze progrese. De aceea, strategiile didactice se aleg şi în
funcţie de caracteristicile specifice ale fiecărui copil, de stilul de învăţare, profilul
inteligenţelor multiple, dar şi de tipul de învăţare adecvat.

În învățarea centrată pe copil este foarte importantă și învățarea colaborativă (nu doar cea
individuală), unde copilul interacționează cu ceilalți, schimbă păreri, negociază, învață să îi
asculte pe ceilalți.

Turul galeriei

Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de

grupuri de prescolari

. 1. În grupuri de trei sau patru, elevii lucrează mai întâi la o activitate care se poate
materializa într-un produs (o fisa,plansa,lucrare), pe cât posibil pretându-se la abordări
variate.

2. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei, ca într-o galerie de artă.

 3. La semnalul educatoarei, grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina şi a discuta fi
ecare produs.Prescolari observa lucrarile colegilor şi pot face comentarii pe hârtiile expuse.

4. După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile lucrari prin comparaţie cu celelalte
şi asculta comentariile făcute pe produsul lor.

Concluzionând, învățarea centrată pe copil o provoacă pe educatoare să gândească o serie de

activități și contexte de învățare în care copilul să fie actorul principal, să se implice în
dobândirea de cunoștințe și competențe, interacționând cu ceilalți

1
Bibliografie:
* Ionescu, M. 2003, Instrucţie şi educaţie, Garamond S.R.L., Cluj-Napoca
* Andruszkiewich, M., 2007, Educaţia incluzivă. Concepte, politici şi activităţi în
. Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006

şcoala incluzivă, E.D.P.,

R.A.Bucureşt