Predarea

- Trasmiterea de cuoștițe și mediere a cunoașterii;

- Management al instruirii;
Stilul de predare
Reprezintă comportamentul, atitudinea, modul de relaționare al profesorului în timpul
predării cu un caracter relativ constant. El reprezintă modul propriu de a preda al unui profesor.
Pentru a motiva elevii spre învățare, profesorii aveau la îndemână câteva strategii:
- Stabilirea regulilor împreună cu elevii;
- Cunoașterea elevilor reprezintă un important element în procesul de motivare a elevului
spre învățare...
- Implicarea activă a elevilor în activitățile instructiv-educative...
- Așteptările profesorului devin un factor de motivație...
Motivației i s-ar atribui diferite roluri; o stimulare și descărcare de energie, o reacție ce
este asociată unui stimul, o acțiune spontană ce oferă o energie aparte organismului, un factor
psihologic ce influențează comportamentul individului. Motivația explică, de asemenea, și
trecerea de la starea de repaus, la cea de acțiune. Nu orice cauză devine un motiv. Motivul este
cauza internă a conduitei noastre.
De-a lungul timpului, motivația a primit diferite definiții. În DEX, este definită ca
„Totalitatea motivelor sau mobilurilor” care determină pe cinva să efectueze o anumită acțiune
sau să tindă spre anumite scopuri.
Motivația învățării se subsumează sensului general al conceptului de motivație și face
referire la totalitatea factorilor care îl mobilizează pe elev la o activitate menită să conducă la
asimilarea unor cunoștințe, la formarea unor priceperi și deprinderi. Procesul de învățare este
facilitat și energizat de motivație prin o intensificare a efortului și prin concentrarea atenției
elevului, prin crearea unei stări de pregătire pentru o activitate de învățare. Elevii motivați sunt
mai perseverenți și învață mai eficient. Dar motivația poate fi efectul activității de învățare,
atunci când cunoști rezultatele învățăturii, mai ales dacă acestea sunt pozitive. Din satisfacția
inițială de a fi învățat, elevul își va dezvolta motivația de a învăța mai mult. Așadar, relația
cauzală dintre motivație și învățare este una reciprocă. Motivația energizează învățarea, iar
învățarea încununată de succes intensifică motivația.
Predarea modernă (stimularea, motivarea elevului)
Este o pedagogie activă și interactivă. În general profesorul acționează și intervine la
cererea elevilor, în scopul de a facilitat învățarea, de a-i implica în activitate și de a-i determina
să învețe și devină activi, autori și actori ai propriilor cunoașteri declarative, procedurale și
strategice.
Cadrul didactic „provoacă” învățarea, facilitând însușirea unor tehnici de muncă
intelectulă, elevul devenind co-participant al propriei formări.

1
 În didactica modernă, calitatea pedagogică a unei metode didactice de învățământ,
presupune transformarea dintr-o cale de cunoaștere propusă de cadrul didactic, într-o cale de
învățare parcursă de cel care se instruiește (prin instruire formală și nonformală), cu deschideri
spre educație permanentă.
Metoda reprezintă un anumit mod de a proceda, care tinde să plaseze elevul într-o situație
de învățare, mai mult sau mai puțin dirijată, mergându-se până la una similară a celeia de
cercetare științifică, de urmărire și descoperire a adevărului și de raportare a lui la aspectele
practice ale vieții.
Metodologia didactică modernă, presupune folosirea mai multor metode și procedee,
îmbinate în moduri diferite: proiecte de cercetare și descoperire, expunerea sitematică și
continuă, modelarea, lectura digitală, munca de grup, dezbaterea, stimularea, studiul individual
etc.
Profesorii își doresc de la elevi să arate interes pentru materie și să fie dornici de a învăța
lucruri noi. Curiozitate și deschidere spre nou. Să-și dorească lucruri în echipă.
În momentul în care o materie nu este pe gustul elevului acesta nu va da randament și va
găsi o modalitate de a promova, fără a excela, însă. Aici intervine profesorul și metodologia
aplicată de acesta pentru a prezenta materia cât mai atractiv pentru elev.
Încurajarea copiilor este estențială și mult mai benefică pentru psihicul acestora decât
presiunea de a obține celificative maxime întotdeauna.
Stabilirea unui țel și lupta pentru atingerea lui, indiferent de obstacolele ce pot inteveni.
Cu o gândire pozitivă și cu o viziune proaspătă, va învăța că pentru a reuși în viață, este nevoie
de răbdare și perseverență, căci nimic nu este imposibil. Trebuie doar să vrei să muncești pe
măsură.
Copiii își contruiesc imaginea de sine în funcție de ce li se spune despre ei, de aceea un
comportament și un discurs pozitiv din partea profesorilor este binevenit.
A fi dascăl nu este doar o profesie, ci mai degrabă necesită vocație, dăruire, răbdare și
dragoste față de copii.
Un bun pedagog se formează în timp și nu se naște pe băncile facultății. Astfel că nu doar
elevii trebuie să bifeze un comportament anume ci și profesorii. Este un efort comun care poate
produce efecte benefice doar dacă ambele tabere își asumă rolul pe deplin.

2
 Plan de lecție
Educație plastică
Subiectul: Natură statică
Tipul lecției – predare – învățare – evaluare (forme de principii, de deprinderi, de evaluare)
Scopul – Însușirea noțiunii de natură statică, dezvoltare gândirii divergente.
Competențe generale:
- Dezvoltarea capacității de exprimare plastică utilizând materialele, intrumentele și tehnici
variate;
- Dezoltarea sensibilității, a imaginației și a creativității artistice
- Cunoașterea și utilizarea elementelor de limbaj plastic
- Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului vizual-artistic:
Competențe specifice:
- Reprezentarea după natură a aspectului exterior și structura interioară a formelor.
- Organizarea elementelor de limbaj plastic într-un spațiu dat.
- Evidențierea centrelor de interes ale compoziției prin mijloace plastice.
- Exprimarea prin culoare, apropierea și depărtarea, senzația de greu-ușor și de cald-rece.
Competențe – operații – orale
- Să înțeleagă și să respecte etaplele realizării unei naturi statice;
- Să observe și să recunoască pe imagini din manual, albume de artă, planșe – model a
naturii statice;
- Să realizeze o compoziție cu subiectul: Natură statică;
- Să analizeze obiectiv lucrările proprii și pe cele ale colegilor, în funcție de următoarele
criterii: respectarea temei, realizarea unei compoziții plastice prin diversificarea
materialelor de lucru;
- Să exerseze deprinderi de comunicare și colaborare cu profesorul și colegii.
- Să-și dezvolte o atitudine pozitivă față de studiul educației plastice.

Formă de organizare
- a conținutirilor integratoare, interdisciplinare a activității, frontală, individuală.
Tipuri de interacțiuni: profesor-elev, elev-profesor, elev-elev.
Tipuri, forme, strategii și instrumente de evaluare: formativă și individulă.
Evaluare: curentă, finală.

Pedagogie (metode și procedee):

- conversația,
- expunerea,

3
 - observația,
- dialogul dirijat,
- activitatea independentă