Modalități de organizare a colectivelor de elevi

Formele de organizare a procesului de învăţământ sunt o componentă a strategiilor de instru-

ire. Perfecţionarea procesului de învăţământ presupune crearea unui cadru organizatoric propice re-
alizării obiectivelor instructiv-educative stabilite. Această acţiune se realizează prin: di-
versificarea formelor de organizare a activităţii în cadrul lecţiei care continuă să reprezinte forma
organizatorică de bază şi creşterea ponderii altor forme de organizare a procesului instructiv-educa-
tiv cum sunt: excursiile, vizitele, activităţile de teren, activităţile practice etc.
În organizarea procesului de învăţământ se are în vedere îmbinarea optimă, conform obiec-
tivelor urmărite, a trei forme principale de activitate:
# Activitatea frontală, cu întreaga clasă;
# Activitatea pe grupe de elevi;
# Activitatea individuală.

Activitatea frontală
Activitatea frontală este o formă predominantă de organizare a activităţii în lecţia tradiţion-
ală, dar în învăţământul modern ponderea acesteia se reduce treptat. Concomitent se schimbă şi
conţinutul ei. În cadrul acestui tip de activitate profesorul are „un rol central în sistemul relaţiilor ce
se stabilesc”(Radu, Ion T., Ezechil, Liliana, “Didactica: teoria instruirii”, 2006). În prezent funcţia
profesorului este de organizator şi îndrumător al activităţii de învăţare pe care o realizează elevul.
Astfel, activitatea cu întreaga clasă are pe de o parte menirea să pregătească activitatea de grup sau
individuală, punându-se şi delimitându-se problemele ce trebuie studiate şi clarificate, metodele ce
trebuie folosite şi etapele ce trebuie parcurse. Pe de altă parte, cu colectivul întregii clase se dezbat
şi rezultatele activităţii de grup şi individuale, se trag concluzii, se fac generalizări, se apreciază cal -
itatea muncii depuse.
Activitatea frontală presupune relaţia profesorului cu întreg colectivul clasei, se lucrează în
acelaşi timp cu toţi elevii angajaţi în aceeaşi activitate. Această formă de organizare asigură mani-
festarea rolului de conducător al profesorului cu toate consecinţele ce decurg de aici. În ultima pe-
rioadă accentul cade pe diversificarea strategiilor de abordare a grupului şcolar, conştientizând
diferenţele dintre indivizi şi ţinând seama de particularităţile individuale ale educabililor. Instruirea
diferenţiată are o mare eficienţă, date fiind posibilităţile diferite ale elevilor, ritmul de lucru şi ca-
pacitatea de înţelegere diferite pentru un grup de elevi sau pentru fiecare în parte.
Avantajul constă în faptul că, din punct de vedere intelectual, se realizează o omogenitate a
colectivului, cu care se lucrează, deci conţinutul şi metodele vor fi adecvate particularităţilor tuturor
elevilor din clasa respectivă.
Dezavantajele majore se referă la: dificultatea cunoaşterii elevilor; posibilitatea redusă de
dezvoltare a aptitudinilor individuale şi de motivaţie; dificultăţi de realizare a relaţiilor de colabo-
rare între elevii cu posibilităţi/performanţe diferite şi apariţia tendinţelor de dezvoltare unilateral int-
electuală.

Activitatea pe grupe
Activitatea pe grupe permite diferenţierea sarcinilor de învăţare şi contribuie la dezvoltarea
abilităţilor de cooperare şi comunicare; elevii învaţă unii de la alţii, sunt mai activi, iar motivaţia în -
văţării este stimulată cu uşurinţă. Superioritatea soluţionării problemelor în condiţii de grup, faţă de
rezolvările individuale a fost demult confirmată de cercetările de psihologie socială. Au fost evi -
denţiate modalităţi de valorificare a resurselor de care dispun atât grupurile de elevi ca întreg, cât şi
fiecare membru în parte.
În funcţie de condiţiile materiale şi de timp grupele pot executa concomitent aceeaşi lucrare
sau lucrări diferite, dar care concură la elucidarea aceleiaşi probleme, deci ale căror rezultate pot fi
corelate şi sintetizate.
De regulă, grupele sunt permanente, ele se consituie cel puţin pe durata unui an şcolar. În
ceea ce priveşte componenţa grupelor se pare că s-a optat în special pentru organizarea unor grupe
eterogene, formate din elevi buni, slabi şi mediocri.
Activitatea pe grupe presupune operarea subgrupării în cadrul colectivului clasei, în funcţie
de obiectivele didactice. Ca proces psihic, învăţarea are caracter individualizat pentru că se real-
izează diferit de către fiecare. Ca demers component al actului didactic, învăţarea se realizează într-
un program de activitate cu grupul de clasă sau într-un grup restrâns.
Avantajele ce derivă din această formă de activitate se referă la transformările subiectului
educaţiei în funcţie de gradul de implicare în actul educativ: activizează în mai mare măsură; stim-
ulează motivaţia învăţării; permite valorificarea aptitudinilor şi capacităţilor individuale; formează
şi dezvoltă spiritul de cooperare şi deschidere spre interacţiune.

Activitatea individuală
Presupune ca, în funcţie de particularităţile psihoindividuale, elevii să fie angajaţi în re-
alizarea unor sarcini de învăţare pe măsura acestora. Marele avantaj este de a crea posibilitatea ame-
liorării şi dezvoltării nivelului de învăţare individual. Aplicată în învăţământul tradiţional, aproape
exclusiv în sfera rezolvării temelor pentru acasă, acest tip de activitate îl responsabilizează pe elev
în procesul de învăţare. Metodele şi strategiile utilizate pentru activitatea individuală precum: obser-
vaţia, experimentul, descrierea, comparaţia, clasificarea, dezvoltă elevilor aptitudini pentru cerc-
etarea independentă, realizarea de proiecte, pregătirea pentru examene, etc. Prin activitatea indepen-
dentă se verifică şi progresul realizat de elev.
Ca formă de activitate, aceasta implică mai mult efort din partea individului – singurul care
caută şi oferă soluţii sarcinilor primite sau temelor de cercetare.

Combinarea armonioasă a celor trei forme de activitate este cheia unui proces instructiv-ed-
ucativ reuşit. În acest fel elevii vor şti să se adapteze oricând, la orice fel de activitate didactică, fie
ea frontală, pe grupe sau independentă şi îşi vor construi singuri temelia pe care se va înălţa dez-
voltarea lor intelectuală, socială şi materială.
Organizarea atelierului de scriere
Pentru coordonarea întregii game de activităţi pe care le-am descris pe scurt mai sus este
nevoie de un plan foarte bine gândit. Iată un mod de a organiza un atelier de scriere.
Organizarea timpului
Plan de organizare a timpului într-un atelier de scriere:
Programul zilnic al atelierului de scriere: 60 minute
• 0-5 min.: lansarea activităţii
• 6-10 min.: mini-lecţie (organizarea textului, cum ne vin ideile bune, cum să completăm un cior-
chine, cum să legăm două idei, despre ortografie, etc)
• 11-40 min.: scris
• 41-60 min.: consultaţie cu adultul, schimb de opinie
Acest atelier de scriere durează şaizeci de minute şi poate fi programat cu o frecvenţă de două-trei
ori pe săptămâna.

• Lansarea activităţii
- perioada începe cu o mini-şedinţă pentru a afla ce subiect abordează copilul. El va avea o lista de
subiecte de scris într-un dosar aşa încât, chiar dacă nu are nici o lucrare începută, va avea deja o
temă despre care s-a hotărât să scrie.

• Mini-lecţii
- adultul poate introduce o scurtă lecţie despre scriere: o modalitate de a produce descrieri foarte
reuşite, începuturi captivante, argumente structurate şi aşa mai departe. Majoritatea mini-lecţiilor au
următoarea structură:
a) Identifică o problemă cu care copilul se confruntă deseori. Problemele trebuie să fie pe
măsura înţelegerii copilului. Cei din clasa întâi, de exemplu, sunt gata să înveţe că primul cuvânt
din propoziţie se scrie cu majusculă – dar de obicei ei nu sunt pregătiţi să înţeleagă că ideile legate
trebuie să se grupeze în paragrafe.
b) Identifică sau inventează exemple de texte care demonstrează problema într-un context.
Exemplul poate fi unul negativ sau poate fi unul pozitiv, cum ar fi un fragment scris de un profe-
sionist, exemplu pe care copilul să-l urmeze.
c) Îndeamnă-l pe copil să aplice lecţia imediat, pe un fragment scris de ei.
d) Adaugă acel punct sau trăsătură la lista de lucruri pe care copilul va trebui să-l ur-
mărească în cursul revizuirii sau corecturii. Sugestiile pentru şedinţele de lucru conţin multe puncte
care nu vor putea fi înţelese de copil decât dacă a fost învăţat cu grijă. Punctele predate î n mini-
lecţii vor fi exersate de multe ori, până când vor fi însuşite; acest fapt este necesar dacă aceste
puncte se adaugă la o listă în continuă creştere a punctelor, care să fie discutate la consultaţii.

• Timpul destinat scrisului

-în decursul următoarelor 30 minute, amândoi scrieţi. Acesta este un răstimp de linişte. Şi adultul va
scrie în primele cinci-zece minute; acest lucru va contribui la stabilirea unui climat de lucru inde-
pendent.

• Consultaţiile
- după timpul alocat scrisului începe consultarea, schimbul de opinie.
- citeşte-i copilului ce ai scris şi cere-i apoi să îşi spună părerea despre ce ai scris şi cere-i să îţi sug -
ereze modalităţi de îmbunătăţire a textului tău.
- cere-i apoi să îşi citească şi el textul şi oferă-i feedback: spune-i ce ţi se pare că e reuşit şi ce crezi
că ar putea fi îmbunătăţit. Înainte de a-i face sugestii, clarifică ce a vrut să spună dacă pe alocuri nu
înţelegi.
În cadrul orei de dirigenție, putem aplica câteva metode interactive:
Pentru a obţine o lecţie reusita este foarte importantă nu numai desfăşurarea lecţiei, ci mai
ales modul în care începe şi se termină aceasta, pentru a le trezi interesul, atenţia, motivaţia pentru
învăţare, dar şi fixa şi determina dorinţa spre a gandi independent, pentru aprofundare.
În scopul trezirii interesului, pentru a le oferi posibilitatea de a se implica de la început, de a
comunica, putem începe o oră activă prin:
- Schimbul reciproc de experienţe – durează 5-7 minute;
· se pot pune întrebări despre evenimente, acţiuni care vor fi în acea oră;
· identificarea/localizarea în timp şi spaţiu a unor personaje/personalităţi care urmează să
apară sau au legătură cu lecţia;
· propoziţii incomplete/rebus care se referă la idei importante care vor fi discutate pe parcur-
sul orei;
· elevii din bancă în perechi pot fi solicitaţi să-şi spună părerea.
- Început amuzant – avatajul este că atmosfera se relaxeaza, iar elevii sunt relaxaţi;
➢ li se cere elevilor să realizeze o creaţie personală plină de umor.
 - Schimb în trei – elevii schimbă opinii în pereche, apoi cu al treilea coleg despre un concept/
fenomen/ care va fi reluat pe larg în oră.
În vederea înţelegerii profunde şi de durată, într-o lecţie, elevilor trebuie să li se dea posibili-
tatea să încheie ei înşişi secvenţa de instruire. Astfel, se pot reaminti conceptele-prin între-
bări „Ce importanţă are?”„La ce foloseşte?”, se pot da spre completare pe fişe propoziţii
legate de conţinutul lecţiei, dar şi prin autoevaluarea realizată de fiecare elev „Mi-a plăcut
să…..”,”Cel mai uşor a fost să…”.

În desfăşurarea unei lecţii interactive putem folosi ca metode:

1. Cercul „complimentelor”

Metoda urmăreşte dezvoltarea stimei de sine, interacţiunea, participarea între elevi ş i

este creata să fie aplicată la începutul activităţii. Scaunele sunt aşezate într-un cerc, iar cel
care primeşte complimentele se află în mijlocul acestui cerc. Fiecare dintre persoanele par-
ticipante trebuie să identifice un compliment sincer şi onest despre cel aflat în centrul cercu-
lui. Apoi, pe rând, fiecare va înainta şi îi va spune acestuia complimentul. Elevul care
primeşte complimentul trebuie zâmbească ori să adreseze un „mulţumesc”.
- metoda consolidează imaginea de sine pozitivă faţă de propria persoană a celui care primeşte com-
plimentele, cât şi dezvoltarea unei arii de gândire, la celelalte identificând o latură bună a colegului
lor.

2. Tehnica „ Obiecte găsite”

Tehnica „ Obiecte găsite” conduce la dezvoltarea capacităţilor creative, de comuni-

care, de convingere, exersarea capacităţilor de autocontol, de adaptare în situaţii noi, contra-
dictorii şi de conştientizare a elevului cu privire la o emotie pe care o trăieşte profesorul în
timpul orei atunci când observă că elevii nu sunt atenţi. Doi elevi trebuie să iasă din clasă şi
să revină apoi fiecare cu un obiect pe care l-a găsit în afara clasei (profesorul pune în afara
clasei cîteva obiecte), pentru a-i convinge pe cei rămaşi să cumpere obiectul. Elevii care
rămân în clasă sunt împărţiţi în trei grupuri. Un grup trebuie să-şi manifeste atenţia şi intere-
sul în momentul prezentării, al doilea grup trebuie să fie neatent, iar grupul al treilea are
rolul de a contrazice elevul care prezintă produsul. Se va discuta apoi despre modul în care
s-au simţit în momentul prezentării subliniindu-se în mod special modul în care s-au simţit
atunci când vorbeşti fără să fii ascultat.

3. Unul stă, trei circulă

Elevii se impart în grupe de câte 3-5 elevi. În grupul „casă”, elevii lucrează la o
sarcină care se finalizează cu un produs. Apoi elevii numără de la 1 la 3,4,5 în funcţie de câţi
elevi sunt în grupă, reţinîndu-şi fiecare numărul atribuit. Grupele din clasă se numerotează.
Atunci când profesorul dă semnalul, elevii se rotesc şi spre exemplu, elevul cu numărul 1 se
deplasează la grupul 1 şi aşa mai departe. La fiecare grup va rămâne un elev „gazdă”care îi
va primi pe elevii „oaspeţi”. Elevul gazdă se stabileşte prin tragere la sorţi. După ce elevii
care circulă au vizitat celelalte grupuri şi au adunat informaţii se întorc în grupul „casă” pen-
tru a le prezenta colegilor din grupul lui. Elevul care a fost „gazdă”comunică şi celorlalţi co-
mentariile făcute de vizitatori. În final, cu toată informaţia culeasă se finalizează sarcina/pro-
dusul.

4. Controversa creative
 Metoda face parte din sfera metodelor care utilizează conflictul în învăţare. Ea dez-
voltă capacitatea de argumentare, rezolvarea de sarcini, luarea deciziilor, dezvoltarea cre-
ativităţii, interrelaţionarea mai intensa şi de calitate între elevi, produce şi o stimă de sine
crescută la elevi, competenţa socială şi abilitatea de a controla stresul şi confruntarea cu poz-
iţii adverse celei proprii. Elevii sunt grupaţi câte doi, cu o oră anterioară desfăşurării, pentru
a cerceta problematica în domeniul de specialitate, urmărind aspectele „pro” şi „contra”.
Echipele se întâlnesc de pe poziţii contradictorii şi dezbat aducând argumente pro şi contra.
Apoi echipele îşi inversează rolurile, susţinând punctul opus de vedere într-un mod cât mai
convingător. Echipele trebuie să întocmească un raport scris care să se bazeze pe realitate,
iar fiecare persoană din colectivul de elevi primeşte un test scris pe baza materialului discu -
tat, primind şi bonus dacă toţi membrii din echipa cu care a realizat compromisul au scoruri
apropiate de criteriile oferite. Timpul pentru realizarea raportului oral prin care trebuie să
prezinte compromisul la care a ajuns întregul colectiv este de 10 minute. Utilizarea exerciţi-
ilor şi a jocurilor în cadrul orelor de diriginţie asigură cooperarea, înţelegerea, empatia,
plăcerea şi interrelaţionarea pozitivă în cadrul grupului de elevi.

Din exerciţiile şi jocurile utilizate la ora de diriginţie amintim:

a). Ce cred eu

Rolul acestui exerciţiu este ca elevul să se privească din mai multe puncte de vedere (este de
preferat ca persoanele să fie semnificative pentru el). Se distribuie elevilor fişe. Fiecare elev trebuie
să completeze afirmaţiile din fişe din mai multe perspective: cum ar răspunde el, cum ar răspunde
mama despre el şi cum ar răpunde tata despre el. Se poate privi şi din perspectiva altor persoane
precum: coleg de bancă, prieten. După ce fişele au fost completate de toţi elevii, pe grupuri, se va
realiza o discuţie în care elevii vor împărtăşi colegilor de grup răspunsurile date. Fiecare grup îşi va
sintetiza informaţiile şi le va prezenta în faţa clasei, iniţiind o discuţie cu întreaga clasă. Elevii tre -
buie încurajaţi să compare perspectivele, iar dacă apar diferenţe, să se discute care a fost impactul
pe care îl au acestea asupra relaţiilor cu persoanele respective şi să găsească soluţii pentru reme-
dierea efectelor negative.

b). Ghici cine sunt?

Exerciţiul-joc are ca scop autocunoaşterea, intercunoaşterea şi dezvoltarea abilităţii de auto -

prezentare. Fiecare elev primeşte un bileţel dintr-un plic,găsit la intrarea în clasă, pe care îşi va face
o scurtă autocaracterizare din punct de vedere al trăsăturilor morale. Bileţelele se semnează de către
fiecare elev în parte, se adună şi sunt puse într-o cutie. Profesorul va extrage si va citi pe rând
fiecare bilet în parte fără a preciza numele de pe bilet. După citirea fiecărui bilet cu voce tare de
către profesor, elevii trebuie să ghicească cine a scris biletul şi să argumenteze. Pe tablă, se vor con -
tabiliza, sub formă de acordare de puncte, nominalizările corecte găsite de elevi. Pentru fiecare
punct acordat elevii sunt aplaudaţi. La sfârşit se vor aprecia şi evidenţia elevii care au obţinut cele
mai multe puncte.

c). Ştiaţi că…

Exerciţiul poate fi folosit în vederea creşterii stimei de sine, a identificării punctelor tari. Ele-
vii clasei se impart după preferinţe pe grupe, astfel încât grupele să fie egale. Se poate prezenta un
scurt film sau pe fişă le sunt prezentate afirmaţii în care sunt prezentate diferite personaje. Fiecare
grupă va găsi ceea ce au în comun personajele prezentate şi care sunt calităţile care le-au ajutat pe
respectivele personaje să depăşească obstacolele apărute în cale şi să ajungă la un final pozitiv.
Fiecare grupă va prezenta ceea ce a lucrat şi va atribui grupului o culoare reprezentativă. Elevii sunt
solicitaţi să identifice un obstacol întâlnit şi pe care au reuşit să-l depăşească, precum şi calităţile
personale care l-au ajutat să depăşească momentul.

Predarea in acest fel dezvoltă personalitatea copiilor, capacitatea de a relationa şi comunica,

de a rezista în situaţii de stress, conducând la o bună capacitate de adaptare şi integrare socio-
profesională.

Întocmit,
Prof. Șuhani Maria Mădălina, dirigintele clasei a VIII-a