METODE INTERACTIVE FOLOSITE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Prof. înv. primar Frăţilescu Mihaela – Ramona

Şcoala Gimnazială Constantin Săvoiu, Tg-Jiu

Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi

creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe,
depăşind optica tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.
Deşi învăţarea este eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul individual depus în
înţelegerea şi conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat ca relaţiile
interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi
colective. “Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai
personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură
o participare mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulatie, de stimulare
reciprocă, de cooperare fructuoasă.” Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele
promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o
învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină “identificarea
subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat” (Idem), ceea ce duce la
transformarea elevului în stăpânul propriei transformări şi formări.
Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoala de către dascăl în a-i sprijini
pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care
se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra
naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare,
formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea.
Prin "metodă de învăţământ" se înţelege o modalitate comună de acţiune a cadrului didactic
şi a elevilor în vederea realizării obiectivelor pedagogice. Cu alte cuvinte, metoda reprezintă
„un mod de a proceda care tinde să plaseze elevul într-o situaţie de învăţare, mai mult sau mai
puţin dirijată”.Sub raportul structurării, metoda este un ansamblu organizat de operaţii, de
procedee.
 În anumite situaţii, o metodă poate deveni procedeu în cadrul altei metode (ex.
problematizarea poate fi inclusă într-o demonstraţie).
În şcoala modernă, dimensiunea de bază în funcţie de care sunt considerate metodele
de învăţământ este caracterul lor activ adică măsura în care sunt capabile să declanşeze
angajarea elevilor în activitate, concretă sau mentală, să le stimuleze motivaţia, capacităţile
cognitive şi creatoare.
Un criteriu de apreciere a eficienţei metodelor îl reprezintă valenţele formative ale
acestora, impactul lor asupra dezvoltării personalităţii elevilor.
În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant
alături de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre
cunoaştere.Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică
contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ –
participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
În cadrul activităţii didactice am sesizat ceea ce înseamnă pentru elevi aplicarea
metodelor activ-interactive.Acestea îmbină munca individuală cu munca în echipă şi în
colectiv,dezvoltă copiilor o motivaţie intrinsecă,implică întreg colectivul, elevul devine obiect şi
subiect al actului de instruire şi educare,îmbină armonios învăţarea individuală cu învăţarea
socială, stabilesc relaţii de colaborare şi comunicare între membrii unui grup.Dintre factorii ce
îngreunează activitatea de grup se pot aminti opoziţia de scopuri, interese şi obişnuinţe ale
membrilor,dificultăţile de comunicare, de coordonare care cresc pe măsură ce grupurile sunt mai
mari iar dependenţa excesivă de ceilalţi poate fi favorizată de activitatea în grup.
Metoda predării/ învăţării reciproce este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor
de studiere a unui text. Elevii sunt puşi să joace rolul profesorilor ,instruindu-şi colegii.
Etapele metodei
♦ explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii
♦ împărţirea rolurilor elevilor
♦ organizarea pe grupe
♦ lucrul pe text
♦ realizarea învăţării reciproce
♦ aprecieri, completări, comentarii
 EXEMPLU. clasa a II-a / lecţie de consolidare a textului ”Cele patru piersici” dupa o
poveste populara.Elevii sunt anunţaţi că vor lucra pe echipe.Fiecare extrage dintr-un bol un
bileţel pe care este scrisă una din literele R, Î, C, P. Cei care au extras aceeaşi literă vor forma un
grup.Se precizează ce simbolizează literele: R (rezumatorii), Î (întrebătorii), C (clarificatorii), P
(prezicătorii).Explic fiecărui grup ce are de făcut:
1. Rezumatorii vor rezuma textul „Cele patru piersici” .Fiecare membru al grupului are de
formulat câte două, trei propoziţii ce vor fi ordonate într-o sinteză logică.
2. Întrebătorii formulează întrebări referitoare la conţinutul textului studiat, folosindu-se de
paletele cu întrebări (pe fiecare paletă este scrisă o întrebare Ce? Cine? Când? Cum? De
ce?)
3. Clarificatorii identifică cuvintele şi expresiile literare din text,comportamentele, atitudinile
ce sunt neclare pentru ceilalţi şi găsesc împreună răspunsul corect pentru a clarifica toate
noutăţile
4. Prezicătorii fac predicţii,analizează în grup textul şi prognozează ce se va întâmpla în
continuare exprimând cele mai neaşteptate idei.
Timpul de lucru acordat elevilor este de 10 minute după care fiecare grupă va interpreta rolul
asumat în faţa clasei.Evaluarea se face în funcţie de obiectivele propuse pentru fiecare strategie.
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativităţii, se bazează pe formularea de
întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri.
Materialul necesar pentru aplicarea metodei: o stea mare,cinci steluţe mici de culoare
galbenă,cinci săgeţi roşii,jetoane.
Etape
1. Elevii aşezaţi în semicerc propun problema de rezolvat.Pe steaua mare se scrie sau se
desenează ideea centrală.
2. Pe cele cinci steluţe se scrie câte o întrebare de tipul CE? CINE? UNDE? DE CE?
CÂND? ,iar cinci elevi din clasă extrag câte o întrebare, după care fiecare îşi va alege câte trei,
patru colegi organizându-se astfel în cinci grupuri.
Pentru elaborarea întrebărilor grupurile cooperează.
3. La expirarea timpului, elevii revin în semicerc în jurul steluţei mari iar fiecare grup prezintă
întrebările elaborate adresându-le celorlalţi.Elevii din celelalte grupe răspund la întrebări sau
formulează întrebări la întrebări.
 Ciorchinele este o tehnică de predare-învăţare care încurajează elevii să gândească liber
şi deschis.
Etape
1. Se scrie un cuvânt sau o propoziţie nucleu în mijlocul tablei sau a unei foi de exemplu:
părţi de vorbire
2. Elevii vor spune rapid cuvinte legate de tema propusă
3. Învăţătorul va trage linii între cuvintele care derivă unele din altele
4. Se scriu toate cuvintele propuse de elevi fără nicio evaluare a acestora până la expirarea
timpului alocat activităţii sau până la epuizarea ideilor ce apar.
Spre exemplificare, la o oră de matematică clasa este organizată în grupuri de câte cinci elevi
cu sarcini de lucru şi roluri bine definite (secretar, cronometror, încurajator, observator şi
raportor).Pentru a realiza sensul acestei lecţii,fiecare grup primeşte să rezolve exerciţii din cele
patru operaţii matematice.
Se apreciază efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum şi modul de cooperare
şi interacţiune.

Bibliografie

Ioan Cerghit - “ Metode de învăţământ”, EDP, Bucureşti,2005

Ion- Ovidiu Pânişoară – “ Comunicarea eficientă”, ediţia a III-a, Editura Polirom,
Iaşi,2006

Crenguţa - Lăcrămioara Oprea – “ Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP,

Bucureşti,2008
Venera Mihaela Cojocariu – “ Teoria şi metodologia instruirii”, EDP, Bucureşti ,2004