Motto: „Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari.

Și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria
Montessori) Procesul de învățământ este un sistem complex, rezultat al interdependenței dintre
predare, învățare si evaluare, cu o finalitate bine conturată – aceea de transpunere în practică a idealului
educațional, dezvoltarea integral-vocațională a personalității. Calea principală prin care se realizează
acest aspect este perfecționarea tehnologiei, respectiv a formelor, metodelor și mijloacelor prin care se
ajunge la rezultatul scontat. Tehnologia didactică include într-un tot unitar toate componentele
procesului de învățământ, insistând asupra interdependenței dintre conținut și toate celelalte aspecte,
cum ar fi: organizarea, relațiile profesor-elevi, metodele, procedeele folosite etc. Un loc important în
cadrul tehnologiei didactice îl ocupă strategiile didactice. Prin strategie didactică înțelegem un ansamblu
de metode și procedee prin care se realizează conlucrarea dintre profesori și elevi în vederea predării,
învățări, dar și evaluării unui volum de informații, a formării unor priceperi și deprinderi, a dezvoltării
personalității umane. Pentru definirea metodei ținem seama de faptul că termenul provine din cuvântul
grec „methodes”, care înseamnă „cale”. Metoda de învățământ este un demers tipic, folosit în procesul
de învățământ atât de către profesor cât și de către educat în scopul educării acestuia din urmă, demers
care are ca principale determinări, pe de o parte orientarea spre sporirea cunoașterii și perfecționarea
capacităților de cunoaștere, și pe de altă parte, relativa reglementare cu privire la etapele de parcurs,
mijloacele strict necesare, limitele de eficiență. Învățământul modern pune un accent deosebit pe
metodele interactive. Acestea presupun ca instruirea să se facă activ, elevii devenind astfel
coparticipanți la propria lor instruire și educație. Prin folosirea metodelor interactive în demersul
didactic sunt satisfăcute următoarele cerințe psihopedagogice ale activizării:

Abordarea integrată a învăţării şi utilizarea metodelor alternative de evaluare stimulează crearea unei
relaţii de colaborare, de încredere şi respect reciproc între cadrul didactic şi elevi şi între elevi. Elevul nu
se simte "controlat", ci sprijinit. Metodele moderne de predare, utilizate la clasă, au următoarele
avantaje: ◆ Învăţarea nu se bazează numai pe conţinuturi, ci şi pe abilităţi. ◆ Principiile şi strategiile
constructiviste susţin realizarea învăţării prin înţelegere. ◆ Metodele interactive implică elevul, care
devine partener al cadrului didactic în actul de predare- învăţare ◆ Metodele interactive ajută la
formarea deprinderilor practice, abilităţilor de comunicare, cultivă independenţa elevilor, stimulează
conexiunile logice. ◆ Cooperarea presupune atât învăţare şcolară cât şi învăţare socială. ◆ Stimularea
imaginaţiei. ◆ Stimularea interesului faţă de nou. ◆ Dezvoltarea unei gâdiri divergente. ◆
Optimizarea activităţii de predare prin diversificarea şi interactivitatea rezolvării unei probleme
matematice. JOCUL MATEMATIC Jocul matematic poate fi: - sub forma de rebus - Scara cunoaşterii -
Spirala cunoșterii 29 - probleme cu continut haios - dezlegarea unor puzzle,etc. Cunoscând locul pe
care jocul îl ocupă în viaţa copilului – unul preferat – se înţelege eficienţa folosirii lui în procesul
instructiv-educativ. Astfel că, folosind jocul: ➢ Elevul învaţă de plăcere cu un minim de efort ➢
Elevul devine interesat de activitatea pe care o desfăşoară ➢ Îi facem pe elevii timizi să devină mai
volubili ➢ Copilul nu este constrâns, ci este motivat intrinsec ➢ Elevul îşi reglementează
comportamentul ➢ Elevul învaţă să colaboreze a) SPIRALA CUNOAȘTERII Este o metoda modernă de
predare care constă în aplicarea noţiunilor învăţate în scopul fixării lor, care presupune parcurgerea
unor etape, bine structurate, indicate de jocul matematic prin desen specific, astfel încât parcurgând
spirala, elevul va putea să se autoevalueze. Astfel prin acest mod de învățare elevul realizează nivelul
său de cunoaștere. Autoevaluarea îi permite acestuia să devină din evaluat propriul lui evaluator.
Plecând de la butonul ”START” și urmărind spirala către interior, rezolvați corect operațiile cu numere
întregi indicate, pentru a gasi rezultatul corect indicat de butonul ”FINISH” . 30 Autoevaluarea este un
demers care indeplineşte o funcţie de reglare/autoreglare a oricărui sistem, iar experienţa ne
demonstrează faptul că atunci când demersurile evaluatoare şi/sau autoevaluatoare nu se produc,
activitatea în cauză se dereglează până la starea în care ea încetează de a mai fi utilă. b) SCARA
CUNOAŞTERII Este o metoda modernă de predare care constă în aplicarea noţiunilor învăţate în scopul
fixării lor, care presupune parcurgerea unor etape, bine structurate, astfel încât urcând câte o treaptă a
scării, elevul va putea, la finalul scării, să se poată autoevalua ajungand la răspunsul correct indicat de
finalul scării. Cele două jocuri didactice prezentate mai sus au la baza metoda alternativă de predare
învățare ”Autoevaluarea care se bazează pe faptul că profesorul trebuie să fie mai mult un organizator al
situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între elev şi societate, care mediază şi facilitează accesul
la informaţie. Implicarea elevilor în procesului didactic trebuie realizată în toate laturile acestuia
predare-învăţare-evaluare. Utilizarea metodelor alternative de evaluare încurajează crearea unui alt tip
de climat de învăţare și anume unul plăcut și relaxat , elevii fiind evaluaţi în mediul obişnuit de învăţare,
prin sarcini diferite. Este important ca elevii să înţeleagă criteriile de evaluare, procesul evaluativ, pentru
a putea reflecta asupra performanţelor obţinute, a le explica şi a găsi modalităţi de progres. Elevii nu
trebuie evaluați unii in raport cu ceilalti, scopul fiind de a vedea evoluția, progresul, achizițiile și nu de a
stabili o ierarhie. Bibliografie: 1. “Profesorul azi. Metode moderne de predare”- Geoff Petty, Editura
Atelier Didactic, 2007 2. “Metode şi tehnici de învăţare eficientă”- Ioan Neacşu, Editura Polirom, 2015 3.
www.google.ro 4. Cerghit ,I., -Sisteme de instruire alternative şi complemantare, Ed.Aramis, Bucureşti,
2002

Motto: “ Mai mult decat a preda, tehnica didactică înseamnă a învăţa pentru sine şi a facilita învăţarea
altora.” Bernat S. Metodele inovative de învăţare sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi
dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe, asigurând perfecţionarea şi optimizarea demersului
educaţional. Metodele utilizate în învățământul primar sunt atât cele “clasice”, cât şi cele “moderne”;
numai abilitatea cadrului didactic poate face ca orice metodă folosită să stârnească interesul copilului
preşcolar şi să-l determine să înveţe în modul cel mai plăcut: prin joc. Cele mai utilizate metode
interactive sunt cele care canalizează energiile creatoare ale elevilor în direcţia propusă, le captează
atenţia, stimulează mecasnismele gândirii, ale inteligenţei, voinţei, motivaţiei şi imaginaţiei şi îi implică
afectiv în ceea ce fac. Metodele inovative presupun o învăţare prin comunicare, prin colaborare, care
produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe
disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa
reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup. Profesorul
model pentru a crea cadrul optim de învăţare este necesar să ţină cont de anumite criterii în aplicarea
metodelor moderne de învăţare, cum ar fi: competenţele ce urmează a fi dezvoltate la elevi, nivelul
intelectual şi capacităţile elevilor, resursele materiale accesibile şi gradul de complexitate al
conţinutului.

1. Explozia stelară Este o metodă de stimulare a creativităţii, o modalitate de relaxare a copiilor

şi se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de noi probleme şi noi descoperiri
Descrierea metodei –copiii aşezaţi în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau
desenează ideea centrală. - pe 5 steluţe se scrie câte o întrebare de tipul CE,
CINE, UNDE, DE CE, CÂND, iar 5 copii din grupă extrag câte o întrebare. Fiecare copil din cei 5 îşi alege 3-
4 colegi, organizându-se în cinci grupuri. Grupurile cooperează pentru elaborară întrebărilor. La
expirarea timpului, copiii revin în cerc în jurul steluţei mari şi spun întrebările elaborate fie individual, fie
un reprezentant al grupului. Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la
întrebări. - Se apreciază întrebările copiilor, efortul aceestora de a elabora întrebări corect, precum şi
modul de cooperare, interacţiune. 2. Tehnica Lotus Este o modalitate interactivă de lucru în
grup care oferă posibilitatea stabilirii de relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care derivă
alte opt teme. ETAPE • 1. Construirea schemei/diagramei tehnicii de lucru; • 2. Plasarea temei
principale în mijlocul schemei grafice; • 3. Grupul de copii se gândeşte la
conţinuturile/ideile/cunoştintele legate de tema principală • 4. Abordarea celor opt teme principale
pentru cadranele libere • 5. Stabilirea în grupuri mici de noi legături/relaţii/conexiuni, pentru aceste opt
teme şi trecerea lor în diagramă • 6. Prezentarea rezultatelor muncii în grup, analiza produselor,
aprecierea în mod evaluativ, sublinierea ideilor noi. 3. Bula dublă Tehnica bula dublă grupează
asemănările şi deosebirile dintre două obiecte, procese, fenomene, idei, concepte. Bula dublă este
prezentată grafic prin două cercuri mari în care se aşează imaginea care denumeşte subiectul Exemple:
Animale-păsări, Copii-părinţi, Fructe-legume 52 În cercurile mici aşezate între cele două cercuri mari,
se desenează sau se aşează simbolurile ce reprezintă asemănările dintre cei doi termeni cheie. În
cercurile situate în exterior la dreapta şi la stânga termenilor cheie se înscriu caracteristicile,
particularităţile sau deosebirile. 4. Ciorchinele Stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei Permite
cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă ETAPE: • Se scrie un cuvânt sau se
desenează un obiect în mijlocul sau în partea de sus a tablei/foii de hârtie • Copiii, individual sau în
grupuri mici, emit idei prin cuvinte sau desene, jetoane, legate de tema dată • Se fac conecxiuni, de la
titlu la lucrările copiilor, acestea se pot face cu linii trasate de la nucleu la contribuţiile copiilor sau a
grupurilor • Este bine ca tema propusă să fie cunoscută copiilor, mai ales când se realizează individual.
5. Cubul ETAPE • se formează grupuri de 4-5 copii • fiecare copil din grup interpretează un rol în
funcţie de sarcina primită (rostogolici, isteţul, ştie tot, umoristul, cronometrorul) • copiii rezolvă sarcina
individal sau în grup, într-un timp dat • prezintă pe rând răspunsul formulat. 6. Pălăriile gânditoare •
Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discuţiilor,
extrage concluzii – clarifică/alege soluţia corectă • Pălăria albă – deţine informaţii despre tema pusă în
discuţie, face conexiuni, oferă informaţia brută aşa cum a primit-o – informează • Pălăria roşie – îşi
exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele întâlnite, nu se justifică – spune ce simte
• Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri, pericole, greşeli la soluţiile propuse, exprimă
doar judecăţi negative – identifică greşelile 53 • Pălăria verde – oferă soluţii alternative, idei noi,
inovatoare, cauta alternative {Ce trebuie făcut?} – generează idei noi • Pălăria galbenă – este creatorul,
simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează optimist posibilităţile, creează finalul. – Efortul
aduce beneficii 7. Mozaic ETAPE: 1. Stabilirea temei şi împărţirea în 4-5 subteme 2.
Organizarea grupelor de învăţare 3. Constituirea grupelor de experţi 4. Activităţi în echipa iniţială de
învăţare 5. Evaluare 8. Diagrama Venn Etape: 1. Comunicarea sarcinii de lucru 2. Activitatea în pereche
sau în grup 3. Activitate în grup 4. Activitate frontală În studiile privind activitatea în colaborare, Swing
şi Peterson (1982) au observat că elevii cu rezultate mai slabe au beneficii de pe urma participării în
grupuri heterogene compuse din elevi cu rezultate şcolare diferite în comparaţie cu participarea în
grupuri omogene de elevi cu rezultate slabe.

3. Cubul este o metoda prin care se poate dezvolta gândirea critică. Poate fi adaptată și folosită în
activități de dezvoltare a altor abilități: de comunicare, cognitive, autocunoaștere, gândire etc. Aceasta
metodă didactică are următoarele etape: 1. Elevii investighează o temă luată în discuție. Activitatea se
poate realiza individual, în perechi sau în grup, elevii completând fețele cubului individual, apoi sunt
organizați în grupuri unde prezintă ce au notat. 2. Se solicită elevilor care au la dispoziție un cub din
hârtie sau carton să noteze pe fiecare față a cubului câteva cuvinte sau idei, conform instrucțiunilor date
de către cadrul didactic. 3. Fețele cubului pot să cuprindă următoarele cuvinte: · Descrie! · Compară! ·
Aplică! 194 · Argumentează pentru și împotriva! · Analizează! · Efectuează! Dar aceste cuvinte pot fi și
altele în funcție de ceea ce urmărim în activitate. În cazul copiilor de ciclul primar, acțiunile și operațiile
solicitate sunt însoțite de cerințe suplimentare cu caracter concret. De exemplu, pentru fiecare față a
cubului, se poate veni cu următoarele întrebări suplimentare: ➢ Descrie! - Cum arată/ce se
întâmplă/etc? ➢ Compară! - Cu cine/ce se aseamănă? ➢ Aplică! - Cum poate fi folosit? La ce ajută? ➢
Argumentează pentru și împotriva! - E bun sau rău? De ce e bun sau de ce e rău? ➢ Analizează! - Ce
efect are asupra ta/asupra mediului/asupra celorlalți/etc? ➢ Efectuează! - Cum procedezi ca să pui în
practică? Cum calculezi? Cum asociezi? etc. Nu este cazul să absolutizăm utilizarea metodelor
moderne în detrimentul celor clasice. Un adevărat profesionist în predare (indiferent de disciplină) va
trebui să ştie să adapteze demersul didactic. Bineînteles că metodele activ – participative nu pot înlocui
în totalitate metodele tradiționale de predare – învățare – evaluare. Dar există multe avantaje a utilizării
acestor metode, printre ele numărându-se: • Stimularea creativității la elevi; • Stimularea imaginației; •
Sporirea încrederii în forțele proprii; • Asigurarea unei mai bune aplicabilități practice a noțiunilor
învățate; • Dezvoltarea unor capacități cognitive, afective, de relaționare, spiritului de echipă; •
Dezvoltarea capacității de autoevaluare;