METODE DE

PREDARE
CENTRATE PE
ELEV

Profesor în învăţământul preşcolar: Militaru Antonela

Grădiniţa Nr. 2 Bezdead

 PORTOFOLIU EVALUARE FINALA

1. Realizati o paralela intre predarea traditionala si predarea centrata pe elev, tinand

cont de rolul profesorilor si al elevilor in acest proces.
2. Realizati un proiect didactic pentru o lectie de predare centrata pe elev.
3. Descrieti o ora activa in care folositi una dintre metodete de predare/invatare
centrate pe elev.
 1. Realizati o paralela intre predarea traditionala si predarea centrata pe elev, tinand cont de
rolul profesorilor si al elevilor in acest proces.

Activitatea instructiv-educativă se desfăşoară în baza unor finalităţi, este pusă în practică

prin intermediul unui sistem de metode şi procedee, apelează la o serie de mijloace tehnice de
realizare, iar rezultatele sunt verificate şi evaluate prin strategii specifice. Curriculum-ul şcolar
integrează toate aceste componente, dintre care o poziţie centrală revine metodelor care fac
posibilă atingerea finalităţilor educaţionale.
Etimologic, termenul metodă provine din grecescul „methodos”, care înseamnă „drum
spre”. Metodele de învăţământ pot fi definite ca „modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora, elevii,
în mod independent sau sub îndrumarea profesorului, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează
priceperi şi deprinderi, aptitudini, atitudini, concepţia despre lume şi viaţă”. (M.Ionescu, V.Chiş,
p.126)
Elevii prezintă particularităţi psihoindividuale, astfel încât se impune utilizarea unei game
cât mai ample de metode de predare care să le valorifice potenţialul. Semnificaţia metodelor
depinde, în cea mai mare măsură, de utilizator şi de contextul în care este folosită.
Metodele tradiţionale, expozitive ori frontale lasă impresia că nu ar mai fi în
conformitate cu noile principii ale participării active şi conştiente a elevului. Acestea pot însă
dobândi o valoare deosebită în condiţiile unui auditoriu numeros, având un nivel cultural care
să-i asigure accesul la mesajul informaţional transmis raportat la unitatea de timp.
Metodologia didactică actuală este orientată către implicarea activă şi conştientă a
elevilor în procesul propriei formări şi stimularea creativităţii acestora. În acest context,
prefacerile pe care le cunosc metodele de învăţământ cunosc câteva direcţii definitorii. Relaţia
dinamică-deschisă constă în raporturile în schimbare ce se stabilesc între diferitele metode.
Diversitatea metodelor este impusă de complexitatea procesului de învăţare, fiecare metodă
trebuie să fie aleasă în funcţie de registrul căruia i se raportează. Amplificarea caracterului
formativ al metodelor presupune punerea accentului pe relaţiile sociale pe care le are elevul în
procesul de culturalizare şi formare a personalităţii. Reevaluarea permanentă a metodelor
tradiţionale vizează adaptarea lor în funcţie de necesităţi şi raportarea lor la evoluţia ştiinţei.
Metodele didactice pot fi clasificate în:
1. Tradiţionale: expunerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, lucrul cu
manualul, exerciţiul;
2. Moderne: algoritmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea programată, studiul
de caz, metode de simulare( jocurile, învăţarea pe simulator), învăţarea prin descoperire.

Principala metodă de educare a gândirii în învăţământul tradiţional o constituie expunerea

profesorului, completată cu studiul individual al elevului. Această metodă a fost criticată,
susţinându-se că ea nu favorizează legătura cu practica. Lipsa de legătură cu realitatea vine de la
atitudinea elevilor: ei asistă pasiv la expunere, pe care ştiu că trebuie să o repete. Cealaltă metodă
tradiţională, convorbirea cu întreaga clasă, antrenează mai mult participarea elevilor, dar elevii
sunt ghidaţi, nu ştiu ce se urmăreşte. Aşadar, forma clasică a învăţământului dezvoltă puţin
gândirea elevilor.
Ulterior, s-au preconizat diverse moduri de organizare a învăţământului, denumite şcoli
active, în care accentul cade pe studiul individual efectuat de elevi. Modul nou, activ, de
organizare a învăţământului se dovedeşte superior, dar solicită mult timp. Odată cu
descongestionarea programelor şcolare în cadrul reformei învăţământului, se va începe şi
activizarea predării în şcoala românească.
Metodele activ-participative pun accent pe învăţarea prin cooperare, aflându-se în
antiteză cu metodele tradiţionale de învăţare. Educaţia pentru participare ii ajuta pe elevi sa-si
exprime opţiunile în domeniul educaţiei, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanţi la
propria formare. Elevii nu sunt doar un receptor de informaţii, ci şi un participant activ la
educaţie.În procesul instructiv-educativ, încurajarea comportamentului participativ înseamnă
pasul de la „a învăţa” la a „învăţa să fii şi să devii”, adică pregătirea pentru a face faţă situaţiilor,
dobândind dorinţa de angajare şi acţiune.
Principalul avantaj al metodelor activ-participative îl reprezintă implicarea elevilor în
actul didactic şi formarea capacităţii acestora de a emite opinii şi aprecieri asupra fenomenelor
studiate. În acest mod, elevilor le va fi dezvoltată o gândire circumscrisă abilităţilor cognitive de
tip superior, gândirea critică. Aceasta reprezintă o gândire centrată pe testarea şi evaluarea
soluţiilor posibile într-o situaţie dată, urmată de alegerea rezolvării optime pe baza argumentelor.
A gândi critic înseamnă a deţine cunoştinţe valoroase şi utile, a avea convingeri raţionale, a
propune opinii personale, a accepta că ideile proprii pot fi discutate şi evaluate, a construi
argumente suficiente propriilor opinii, a participa activ şi a colabora la găsirea soluţiilor.
Principalele metode de dezvoltare a gândirii critice sunt:

 metoda Ciorchinelui;
 metoda Mozaic;
 metoda Cubul;
 metoda Turul Galeriei;
 metoda 6/3/5;
 metoda Lotus;
 metoda Pălăriile gânditoare;
 metoda Frisco;
 metoda Schimbă perechea;
 metoda Explozia stelară;
 diagrama Venn;
 metoda Cauză-efect.
Pentru ca învăţarea prin cooperare să se bucure de un real succes, se impune respectarea unor
reguli. Literatura de specialitate relevă faptul că, pentru ca elevii să fie dispuşi să lucreze în
echipă, se impune respectarea a două condiţii: asigurarea unui climat pozitiv în clasă; formularea
unor explicaţii complete şi corecte asupra sarcinii de lucru, astfel încât aceasta să fie înțeleasă de
toată lumea.
În vederea asigurării unui climat pozitiv în sala de clasă, este necesar ca elevii să aibă
impresia că au succes în ceea ce fac. Factorii care asigură succesul într-o clasă sunt: formularea
de expectanţe pozitive faţă de elevi; utilizarea unor strategii de management educaţional eficient;
stabilirea de obiective clare şi comunicarea acestora elevilor; valorificarea la maxim a timpului
destinat predării; evaluarea obiectivă.
Eficienţa muncii în grup depinde de claritatea explicaţiei pentru sarcinile de lucru. Profesorii
trebuie să ofere explicații cât mai clare şi să se asigure că ele au fost corect înţelese de către
elevi.
 Literatura de specialitate oferă o imagine fidelă asupra antitezei care se creează între
metodele tradiționale și cele moderne utilizate în predare. Metodele tradiţionale au următoarele
caracteristici:

 pun accentul pe însuşirea conţinutului, vizând, în principal, latura informativă a educaţiei;

 sunt centrate pe activitatea de predare a profesorului, elevul fiind văzut ca un obiect al
instruirii, așadar comunicarea este unidirecțională;
 sunt predominant comunicative,;
 sunt orientate, în principal, spre produsul final, evaluarea fiind de fapt o reproducere a
cunoștințelor;
 au un caracter formal şi stimulează competiția;
 stimulează motivaţia extrinsecă pentru învăţare;
 relaţia profesor-elev este autocratică, disciplina şcolară fiind impusă.

Aceste metode generează pasivitate în rândul elevilor. La polul opus, metodele moderne se
caracterizează prin următoarele note:

 acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a educaţiei;

 sunt centrate pe activitatea de învăţare a elevului, acesta devenind subiect al procesului
educaţional;
 sunt centrate pe acţiune, pe învăţarea prin descoperire;
 sunt orientate spre proces;
 sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare şi capacitatea de autoevaluare la elevi,
evaluarea fiind una formativă;
 stimulează motivaţia intrinsecă;
 relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar disciplina
derivă din modul de organizare a lecţiei.

Prin metodele moderne, se încurajează participarea elevilor, inițiativa și creativitatea.

Din toate cele menționate, rezultă faptul că profesorul trebuie să-şi schimbe concepţia şi
metodologia instruirii şi educării, să coopereze cu elevii, să devină un model real de educaţie
permanentă, să se implice în deciziile educaţionale, să asigure un proces didactic de calitate.
Pregătirea managerială a profesorului, însuşirea culturii manageriale, nu numai cea
tradiţională psihopedagogică şi metodică, pot asigura înţelegerea şi aplicarea relaţiei autoritate-
libertate, ca nou sens al educaţiei, prin predare-învăţare şi rezolvarea altor situaţii din procesul
educaţional şcolar.
Profesorul a avut şi va avea în continuare un rol esenţial în formarea elevului, în
desăvârşirea personalităţii acestuia. Dacă în trecut, dascălul decidea totul cu privire la procesul
instructiv-educativ, acum el trebuie să devină doar un liant în formarea elevului, un suport pentru
dezvoltarea autonomiei şi pentru formarea în spiritul responsabilităţii şi culturii civice. Se pune
din ce în ce mai mult accentul pe caracterul formativ al educației. Cadrul didactic nu mai este
transmiţător, ci facilitator, folosind dialogul şi cooperarea în relaţia cu elevii. «Școala cea bună e
aceea în care și școlarul învață pe profesor.» (Nicolae Iorga).
Dacă altădată metoda predominantă de desfăşurare a lecţiei era expunerea, care oferea
posibilitatea profesorului să-şi etaleze bagajul de cunoştinţe, astăzi se pune accent pe metode
moderne, care să transforme profesorul în manager al învăţării, iar elevului să i se creeze cadrul
unei manifestări proprii, pentru a-şi putea forma puncte de vedere personale. În paradigma
tradiţionalistă, educatorul era cel care transmitea informaţii, mereu aceleaşi, având o poziţie ce se
baza pe autoritate. O autoritate ce nu putea fi contestată şi care domina elevul. Profesorul avea
iniţiativa şi tot el decidea catitatea de informaţii pe care trebuia să o ofere elevilor, fără a ţine
cont de particularităţile acestora. Instrucţia era aceeaşi pentru toţi şi aceleaşi informaţii erau
solicitate tuturor elevilor. Lecţia, demersul educativ de bază, nu era altceva decât o succesiune
monotonă de secvenţe, în care elevul îşi asuma rolul pasiv de a recepta informaţii, pe care trebuia
apoi să le reproducă întocmai, fără a le îmbogăţi.

Pedagogia modernă modifică, astfel, rolul jucat de polii educaţionali, mutând accentul pe
elev. Abandonarea limbii de lemn, folosirea unui discurs nou, mobilizarea elevilor în procesul
educativ sunt numai câteva dintre caracteristicile acestei pedagogii. Întrebarea dominantă a
învăţământului modern este ce rol alege şcoala să joace în societatea actuală şi cât de pregatită
este ea să facă faţă schimbărilor provocate de globalizare. Idealul educaţional este legat de
valorile culturale ce trebuie asimilate, de tipul de personalitate impus de societate, dar şi de
nevoile elevului. Nu mai este vorba de un model educaţional standard, ci de unul dinamic, în
concordanţă cu noile realităţi şi capabil să reziste la schimbări.

Asadar, cadrul didactic nu mai este transmiţător, ci facilitator de cunoştinţe, folosind

dialogul şi cooperarea în relaţia cu elevii. Acest profesor va şti să coordoneze procesul educativ,
astfel încât toţi elevii să atingă obiectivele stabilite şi va fi capabil, de asemenea, să-l ajute pe
elev să-şi formeze capacităţi de muncă individuală şi să folosească ceea ce a dobândit.
Din perspectiva pedagogiei moderne, a preda devine un demers educativ în cadrul căruia
sunt mobilizate resursele clasei de elevi, aceasta fiind motivată permanent să parcurgă procesul
instructiv. O altă componentă a învăţării este evaluarea, modalitate prin care profesorul stabileşte
măsura în care obiectivele au fost atinse şi prin care va pune la punct o strategie didactică mai
eficientă pentru următorul proces instructiv. Activitatea independentă desfăşurată de elevi
devine, astfel, concludentă şi necesară, ea dând dovada utilităţii metodelor abordate. Profesorul
va organiza şi va coordona acest demers instructiv, exercitând funcţii diverse, de organizare a
activităţii, de impunere a unor metode, de dezvoltare a unor capacităţi şi de personalizare a
activităţii didactice.
Deci, învăţământul modern nu caută să scoată în evidenţă rolul profesorului, ci vine în
întâmpinarea cerinţelor societăţii, propunând strategii didactice potrivite pentru formarea
elevilor.
Rolul elevului

Tradiţional Modern

 Urmăreşte prelegerea, expunerea,  Realizează un schimb de idei cu

explicaţia profesorului. ceilalţi.

 Încearcă să reţină şi să reproducă  Cooperează în rezolvarea sarcinilor

ideile auzite. de lucru.

 Acceptă în mod pasiv ideile  Exprimă puncte de vedere proprii.

transmise.
 Argumentează, pune şi îşi pune
 Lucrează izolat. întrebări cu scopul de a înţelege.

Rolul  profesorului
Tradiţional Modern
 Expune, ţine prelegeri  Facilitează şi moderează învăţarea

 Impune puncte de vedere.  Ajută elevii să înţeleagă şi să explice

punctele de vedere.
 Se consideră şi se manifestă “ca un
părinte”.  Este partener în învăţare.

Ancorarea şcolii româneşti în secolul XXI presupune în mod obligatoriu utilizarea unor
astfel de metode moderne. Nu este cazul să absolutizăm utilizarea acestor metode în detrimentul
celor clasice. Un adevărat profesionist în predare (indiferent de disciplină) va trebui să ştie să
adapteze demersul didactic. Sunt lecţii care în mod cert produc performanţe şcolare superioare
numai cu ajutorul metodelor moderne, dar sunt şi lecţii în care prezenţa acestora nu este
obligatorie.

Bibliografie:
1. Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara,
2001.
2. Guţu, V., Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţământul gimnazial: cadru
conceptual, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 1999.
3. Ionescu, M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
4. Marcu V. , Filimon L., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universităţii din
Oradea, 2003.
 2. Realizati un proiect didactic pentru o lectie de predare centrata pe elev.

PROIECT DIDACTIC
Grupa: Fluturaşilor (mare)
Tema anuală: ,,Cu ce exprimăm ceea ce simţim?”
Tema săptămânii: ,,Emoţii de primăvară”
Tema zilei: ,,Coșul primăverii”
Categoria de activitate: activitate integrată
Forma de organizare: frontal, individual, pe grupuri mici
Durata: o zi
Scopul activităţii: verificarea și îmbogățirea cunoștințelor copiilor, cu privire la florile de
primăvară;
Programul zilei:
Activități de dezvoltare personală:
 Întâlnirea de dimineaţă: „Coșul cu flori de primăvară!” - recunoașterea florilor de
primăvară
 Calendarul naturii
 Ştirea zilei: „Coșul cu flori de primăvară”
 Tranziţii: Dimineața a sosit/Toți copiii au venit/ În cerc să ne așezăm/Cu toții să
ne salutăm”
 Rutine: „Formăm rândul!” , „Facem curat la locul de muncă/joacă!”, „Mâncăm
ordonat!”
Jocuri și activități alese(A.L.A):
 Joc de masă: „Reconstituie floarea!”
 Construcții: „Grădina cu flori” – masa luminoasă
  Ştiinţă: „Coșul primăverii” – observare: flori de primăvară
Joc de mișcare: „Ștafeta florilor”
Activități pe domenii experiențiale:
 D.Ș.: „Mireasma primăverii”
 DEC „Vaza cu flori” – pictură
D.Ș.: „Mireasma primăverii”
Tema anuală: „Cu ce exprimăm ceea ce simţim?”
Tema săptămânii:„Emoţii de primăvară”
Tema zilei:„Coșul primăverii”
Tema activităţii: „Mireasma primăverii”
Categoria de activitate: cunoaşterea mediului (DŞ)
Tipul activităţii: verificare și transmitere de noi cunoștințe
Mijloc de realizare: observare

Obiective operaţionale
O1 – să denumească florile din coșul primit de la Zâna Primăverii;
O2 –să descrie fiecare parte componentă a unei flori de primăvară, precizându-i forma
și culoarea;
O3 –să precizeze importanța fiecărei părți componente, pentru plantă;
O4 – să identifice asemănările și deosebirile florilor de primăvară.

Strategia didactică:
a) metode şi procedee: observația, conversaţia euristică, descoperirea, descrierea,
metoda diagrama Venn, turul galeriei;
b) mijloace didactice:coșul cu flori primit de la Zâna Primăverii, prezentare PPT,
flipchart, planșă cu reprezentarea metodei diagram Venn, imagini cu părțile
componente ale florilor, etc.
c) forme de organizare: frontală, individuală.
 Întâlnirea de dimineaţă: „Coșul cu florile primăverii!” - recunoașterea florilor de
primăvară
Salutul: „Bună dimineaţa, FLUTURAŞILOR!”
Calendarul naturii:
o Ce zi este azi?
o În ce lună ne aflăm?
o În ce anotimp suntem?
o Cum este astăzi vremea?
Activitatea de grup: copiii vor denumi florile din coșul primit de la Zâna Primăvara. Ei
vor denumi și alte flori ale anotimpului de primăvară care nu se găsesc în coș și le vor asocia cu
imaginea corespunzătore (imaginile folosite la sectorul știință).
Ştirea zilei: coșul de la Zâna Primăverii.
La sosirea în sala de grupă copiii vor avea deschise, cu materiale, trei centre:
„Construcții”, „Ştiinţă” şi „Joc de masă”.
La sectorul „Joc de masă” copiii trebuie să potrivească și să lipească imagini pentru a
forma flori de primăvară. Ei au de format imaginile a trei flori: ghiocel, zambilă și lalea. După ce
vor realiza imaginile, ei vor denumi florile și vor lipi etichetele cu denumirea corespunzătoare
fiecărei flori (vezi anexa 1).
La sectorul „Construcții” copiii au la dispoziţie masa luminoasă, paie de suc, semințe de
bostan și de fasole, folie din plastic verde deschis, hârtie pentru împachetat flori, etc. Folosindu-
și imaginația și creativitatea, copiii vor realiza din materiale puse la dispoziție o grădină cu flori
de primăvară.
La sectorul „Ştiinţă” copiii vor observa imagini cu flori de primăvară (flori naturale). Ei
vor denumi florile descoperite în imagini și vor descrie însușiri ale acestora.
 După ce toţi copiii au sosit la grădiniţă şi au lucrat pe cele trei centre de interes, vor şi
aşezaţi în semicerc, prin tranziţia: „Dimineaţa a sosit,/Toţi copii au venit/În cerc să ne
aşezăm/Cu toţii să ne salutăm!.”
Utilizând coșul primit de la Zâna Primăverii se va face trecerea la prima activitate pe
domenii experiențiale „Mireasma primăverii”. În cadrul acestei activități se vor observa și
descrie florile trimise de Zâna Primăverii în coș (ghiocel, zambilă și lalea). Copiii vor observa,
pe rând,fiecare floare de primăvară și împreună cu educatoarea, vor enumera părțile componente
ale fiecărei flori. Fiecare parte componentă va fi descrisă precizându-se forma, culoarea și
importanța pe care o are pentru plantă. Se va preciza faptul că aceste flori de primăvară au bulb
(o parte a tulpinei aflate în pământ). Se vor preciza și elementele necesare pentra ca florile să
poată trăi (lumină, apă și căldură). După ce vor fi observate, împreună cu preșcolarii, se va
realiza o comparație între ghiocel și lalea folosind metoda diagram Venn. Pe flipchart se vor
desena diagram Venn. Se vor identifica cu preșcolarii elementele comune și se vor lipi în
intersecția celor două cercuri imaginile care redau asemănările. Imaginile care redau deosebirile
vor fi lipite în cercul corespunzător fiecărei flori. (vezi anexa 2)
Tranziție: „Unul după altul/În șir ne așezăm/Bate bine pasul/Spre baie plecăm”
În cadrul activității de educație plastică copiii vor picta o vază cu flori de primăvară.
Fiecare copil va reda o vază, folosindu-și imaginația și creativitatea.
Tranziţie: „Noi cu toţii am lucrat şi bine am învăţat,”
„Iar acum ne recreăm şi frumos noi ne jucăm”.
În etapa a treia se va desfăşura jocul de mișcare: „Ștafeta florilor”. Copiii vor fi împărțiți
în duuă echipe: echipa ghioceilor, echipa zambilelor și echipa lalelelor. La semnalul educatoarei,
câte un copil din fiecare echipă va intra în sac până la brâu şi se va deplasa pe traseul stabilit
până la grădină, ţinând cu mâinile sacul. Când ajung la grădină, vor ieşi din sac şi vor da sacul
următorului copil din echipa lor. Aşa se va proceda până vor participa la joc toţi copiii. Va
câștiga echipa a cărei membrii sunt cei mai rapizi, respectând regulile jocului.
 Secvenţele Strategia didactică

Metode şi Mijloace
activităţii Conţinut ştiinţific Evaluare
procedee didactice

1. Moment  asigurarea condiţiile optime pentru realizarea activităţii;

organizatoric  aranjarea mobilierului;
 pregătirea materialului didactic necesar pentru desfăşurarea
activităţii.
2. Introducerea  se adresează copiilor întrebări despre anotimpul de primăvară;
în activitate
- conversaţia; - frontală;

3. Captarea  se realizează prin observarea coșului primit de la Zâna - conversaţia;

atenţiei Primăverii;
- observația; - coșul cu flori;

4. Anunţarea  educatoarea le va spune copiilor că astăzi vor observa și

temei descrie florile primite în coș de la Zâna Primăveii;
- conversaţia;

5. Desfășurarea  se va solicita unui copil să vină să aleagă floarea preferată din

activității coșul primit de Zâna Primăverii pe care o va denumi și va
- observația; - frontală;
enumera părțile componente;
 fiecare parte componentă va fi descrisă precizându-se forma, - flori de
culoarea și mărimea (ex.: LALEA  - bulb de culoare maro, primăvară: lalele,
- descrierea; - frontală;
tulpina dreaptă și înaltă, frunzele late, groase și alungite, ca ghiocei și
 niște săbii. În vârful tulpinii are o floare mare, de diferite zambile;
culori; GHIOCELUL – bulb de culoare maro, tulpină scurtă,
de culoare verde, aplecată la vârf, frunze late și alungite, ca
niște săbii mai mici, o floare albă sub formă de clopoțel;
ZAMBILA –bulb de culoare maro, tulpina dreaptă, groasă, de
culoare verde, frunze lungi, îndoite pe lungime, cu flori în
formă de ciorchine, având culorialb, roz, violet sau albastru. - conversaţia
Zambila este foarte parfumată); euristică;
 se va preciza faptul că toate aceste flori au un bulb de culoare
maro care este o parte a tulpinei ce se află în pămât (tulpină
subterană), căplanta își trage apa din pământ cu ajutorul unor
firișoare (rădăcina), și că frunza este considerată bucătăria
plantei (cu ajutorul căldurii și luminii primite da la soare în
frunze se formează hrana plantei);
 se solicită copiilor să enumere elementele fără de care planta
nu ar putea crește și trăi;
 se prezintă copiilor o planșă cu metoda Diagrama Venn.
- imagine cu
Copiii vor avea ca sarcină să identifice și să lipească imaginile
metoda diagram
care redau asemănările și deosebirile dintre lalea și ghiocel. În
Venn;
spațiul în care cele două cercuri se intersectează se vor lipi - frontală;
elementele comune, iar imaginile care redau deosebirile vor fi - explicaţia; - imagini cu

lipite în cercul corespunzător fiecărei flori; elementele

componente
 florilor de - frontală;
primăvară;
- metoda
Diagrama Venn;

6. Asigurarea  copiii se vor așeza la măsuțe și vor desena una dintre florile - exercițiul; - coli albe; - individuală;
feed-back-ului observate, precum și elementele necesare vieții acesteia;
- turul galeriei; - creioane
 la finalizarea sarcinii de lucru se va face turul galeriei;
colorate, carioci;

7. Încheierea  copiii vor primi recompense, aduse de Zâna Primăverii. - conversaţia; - recompense; - frontală;
activităţii
 3. Descrieti o ora activa in care folositi una dintre metodete de predare/invatare centrate pe
elev.
TEMA ANUALA: “CÂND, CUM ŞI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”
TEMA PROIECTULUI:” Emoții de primăvară”
SUBTEMA: „Primăvara – anotimpul bucuriei”
DOMENIUL EXPERIENTIAL: Domeniul Stiinta
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Cunoasterea mediului
FORMA DE REALIZARE: lectură dupa imagini
TEMA ACTIVITATII: Tablou de primavară
TIPUL ACTIVITATII:consolidare de cunostinte (prin aplicarea metodei „explozia stelara”.

Pregătesc materialului didactic necesar desfăşurării activităţii. Captarea atenţiei se

realizează cu ajutorul Zânei Primaverii care a adus o baghetă magică si o cutie fermecata în care
se află diverse obiecte. Port o scurtă discuţie despre anotimpul primăvara. Voi deschide cutia
fermecată în care se află bagheta magică şi obiectele necesare pentru formarea grupelor de lucru.
Explic copiilor regulile jocului. Va rĂspunde doar copilul atins cu bagheta magică de către
doamna educatoare.
Se organizează colectivul de preşcolari sub forma de semicerc, iar în mijlocul lor se
aranjează steluţele. În mijloc este aşezată o steluţă mare, iar peste ea se aşează o imagine mare ce
reprezintă anotimpul primăvara. Celelalte 5 steluţe mici se aşează în jurul steluţei mari,
atenţionând copiii că pe fiecare steluţă este scrisă câte o întrebare, de culori diferite. Întrebările
folosite sunt: CE?,CINE?,UNDE,CAND?,DE CE?
Astfel, copiii vor reţine că întrebarea „CE?”este scrisă cu roşu, „CINE?” cu verde,
„CÂND”cu roz, „UNDE?”cu albastru şi „DE CE?” cu portocaliu.
Voi atinge cu bagheta magică 5 copii,care la rândul lor, îşi aleg fiecare câte o steluţă cu o
întrebare. Pe rând, educatoarea le citeşte întrebarea de pe steluţă şi le explică modul de lucru:
fiecare copil ce şi-a ales o steluţă, îşi alege alţi 3-4 parteneri cu care formează o echipă.
Fiecare echipă trebuie să găsească cât mai multe întrebări referitoare la imaginea
prezentată, folosind întrebarea de pe steluţa aleasă. Pe rând, fiecare grup vine lângă imagine şi
adresează întrebările celorlalte grupuri, aceştia răspund, şi astfel se stimulează activitatea
grupelor.
CE:
Ce anotimp este prezent în imagine?
Ce haine folosim în anotimpul primăvara?
Ce s-a întâmplat cu zăpada?
CINE:
Cine se bucură cel mai mult de sosirea primăverii?
Cine este primul vestitor al primăverii?
Cine s-a întors din ţările calde?
CÂND:
Când s-a întors rândunica?
Când s-a topit zăpada?
Când sărbătorim ziua mamelor?
(anotimpul)
Când sărbătorim Paştele?
(anotimpul)
UNDE
Unde s-a întors răndunica?
Unde sunt copiii?
DE CE
De ce se bucură copiii?
De ce s-a topit zăpada?
Toţi copiii observă tabloul de primavară şi formulează în grup cât mai multe întrebări
legate de imaginea reprezentată în tablou.
Mă voi folosi de cubul anotimpului primăvara pentru a evalua activitatea.Fiecare faţă a
cubului va avea câte o sarcină,astfel:
1) Descrie anotimpul primăvara.
2) Compară anotimpul primăvara cu anotimpul iarna.
3) Asociază cuvântul primăvara cu alte cuvinte.
4) Analizează comportamentul copiilor, animalelor, plantelor în anotimpul primăvara.
5) Aplică informaţiile dobândite despre primăvară pentru a descrie vremea în anotimpul
primăvara.
6) Argumentează :”Copiii iubesc primăvara”.
Copiii vor da un titlu tabloului de primăvară.
În încheiere, activitatea va fi completată de câteva cântecele reprezentative pentru anotimpul
primăvara: „Iarnă să te duci cu bine”, „Vine,vine primăvara”, “Copăcelul din Grădină”.
Copiii vor fi recompensaţi pentru buna desfăşurare a activitătii.