Importanța disciplinei Arte Vizuale și Abilități Practice
Moto: “Aud și simt, văd și înțeleg, fac și țin minte!”
"Spune-mi şi voi uita, predă-mi şi îmi voi aminti, implică- mă şi voi învăţa." - proverb chinezesc
Prof inv.primar : Calugaroiu Maria
O privire retrospectivă de-a lungul anilor ne permite să constatăm evoluţia în timp a
disciplinei „Abilităţi practice”. Mulţi ani disciplina a fost cunoscută sub numele de „Lucru manual” şi constituia „activitatea principală în cadrul căreia elevii fac primii paşi în direcţia pregătirii lor pentru a participa mai târziu la munca productivă”. Analiza sumară a programelor de lucru manual din trecut duce la constatarea că lucrările recomandate aveau un pronunţat caracter utilitar, ceea ce a condus, de multe ori, la depăşirea posibilităţilor elevilor, mai ales în privinţa programei pentru fete. În anii următori, predarea lucrului manual dobândeşte noi dimensiuni, în sensul că această disciplină nu mai este considerată o „dexteritate”, ci constituie un obiect de învăţământ de sine stătător. Dar cerinţele societăţii româneşti în continuă schimbare, au determinat o nouă abordare a obiectului, în sensul redefinirii disciplinei „Lucru manual”, în scopul formării aptitudinilor şi deprinderilor creativ-aplicative şi estetice. De aceea, în curriculum şcolar pentru clasele PR-IV, disciplina este încadrată în sfera educaţiei artistice, alături de Educaţie plastică şi de Educaţie muzicală. Noul curriculum plasează obiectul, pe care-l redenumeşte sugestiv „Abilităţi practice”, înaria curriculară „Tehnologii”, oferindu-i un număr mai mare de ore, tocmai pentru a dezvolta acele abilităţi specifice obiectului, diferenţiat, de la individ la individ. Se poate aprecia, pe bună dreptate, că alegerea denumirii obiectului de învăţământ „Abilităţi practice” este cea mai potrivită, deoarece, chiar prin denumire, acesta îşi defineşte obiectivul principal: dezvoltarea abilităţilor practice, a deprinderilor de muncă atât de necesare tuturor oamenilor şi pentru întreaga viaţă. Accentul se deplasează vizibil de la „a cunoaşte diverse tehnici şi materiale de lucru”, spre a le utiliza în vederea formării şi exersării unor abilităţi practice. Programele şcolare, obiectivele şi conţinuturile curriculare sunt atractive, elevii putând învăţa şi exersa tehnici de lucru variate, iar prelucrarea cu răbdare şi imaginaţie a unor materiale diverse (naturale sau refolosibile) permite ca prin diferite tehnici (conturare, decupare, pliere, asamblare, lipire, decorare) să se obţină obiecte decorative deosebite, rolul cadrului didactic fiind acela de a orienta elevul spre obţinerea produsului finit. Astfel, actualul curriculum răspunde nevoii de diferenţiere şi individualizare a activităţii de predare-învăţare, urmărind să dezvolte la şcolarul mic atitudini şi capacităţi de tip creativ, reflexiv, cognitiv, de interacţiune socială şi de comunicare, să încurajeze cooperarea şi să elimine competiţia la acest nivel. În contextual reformei învăţământului, curriculum-ul acestei discipline urmăreşte dezvoltarea cu precădere a manualităţii şi a deprinderilor de natură aplicativă şi că aceasta are un puternic caracter interdisciplinar. Este necesar de înţeles că această disciplină de învăţământ are un loc bine definit în formarea armonioasă a personalităţii. În viziune interdisciplinară, ca principiu şi modalitate de restructurare a conţinuturilor şcolare, acest obiect de învăţământ are menirea de a dezvolta latura practică a personalităţii, de a-l apropia mai mult pe elev de muncă, de viaţa socială, de alegerea potrivită a carierei. Lecţiile contribuie la îmbogăţirea, aprofundarea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite la celelalte obiecte de învăţământ, constituie în acelaşi timp un mijloc de aplicare în practică a unora din aceste cunoştinţe. Activităţile au un accentuat rol formativ-educativ. Elevii sunt solicitaţi la un efort intelectual susţinut în care sunt exersate spiritul de observaţie ca şi celelalte capacităţi şi procese intelectuale (gândirea, memoria, imaginaţia, limbajul, creativitatea şi altele). Prin exersare, în cadrul lecţiilor de AVAP, elevii îşi formează priceperi, deprinderi, capacităţi şi aptitudini practice, adică învaţă ceea ce se cheamă „a şti să faci”, îşi pot cultiva spiritul aplicativ, îşi pot forma un comportament practic. Lecţia de AVAP poate contribui la educarea dragostei şi a respectului faţă de muncă, a comportamentului disciplinat şi a spiritului economic, la formarea capacităţii de apreciere corectă a muncii personale şi a celorlalţi, în spiritul cooperării, al întrajutorării, promovând competiţia şi evaluarea corectă a rezultatelor, la cultivarea spiritului gospodăresc şi a interesului pentru a obţine prin muncă mult şi bun, cu cheltuieli cât mai puţine, condiţie a progresului material şi spiritual. Fiecare activitate desfăşurată în cadrul lecţiilor de AVAP conduce la achiziţionarea unor cunoştinţe, la dezvoltarea unei anumite abilităţi, prin exersarea unor tehnici specifice. Modelajul este o activitate foarte plăcută copiilor. Ei încep să modeleze încă de la cele mai fragede vârste, mai întâi nisipul, apoi plastilina, lutul sau ipsosul. Astfel îşi însuşesc cunoştinţe despre proprietăţile acestor materiale. Cu ajutorul acestor materiale pot reda forme dintre cele mai diverse. Astfel dobândesc cunoştinţe din cadrul celorlalte discipline de învăţământ, observă asemănări şi deosebiri dintre culori, dimensiuni, forme, etc. Temele pot avea un orizont larg ceea ce oferă copilului o posibilitate mare de exprimare şi de tratare interdisciplinară. Activităţile cu hârtia îi conduc pe copii la formarea unor deprinderi practice, în funcţie de situaţie: trasare după contur, decupare, îndoire, rupere, lipire, pliere, combinarea unor culori, ceea ce contribuie la dezvoltarea creativităţii, respectarea unor succesiuni de operaţii îi conduce pe copii la învăţarea unor algoritmi, ceea ce le dezvoltă gândirea, memoria, capacitatea de anticipare. Activităţile cu hârtia pot solicita şi dezvolta din plin creativitatea atunci când se utilizează ruperea hârtiei sau mototolirea ei. Evaluarea lucrărilor se realizează în general prin raportarea la un set de criterii prezentate şi discutate anterior începerii lucrului, ceea ce conduce la dezvoltarea capacităţii de autoevaluare sau de interevaluare, după caz. Activităţile cu fire şi mai cu seamă cele de coasere formează copiilor deprinderi practice utile întregii vieţi, în unele cazuri contribuind la aducerea unor venituri (croşetatul, împletitul, croitoria). De asemenea, cusutul dezvoltă gustul artistic, creativitatea, simţul estetic, contribuie la păstrarea valorilor naţionale, realizând o latură a educaţiei patriotice. Activităţile cu materiale din natură oferă o gamă foarte largă de posibilităţi creatoare. Prin varietatea formelor şi culorilor se pot realiza compoziţii dintre cele mai deosebite. Creativitatea, ingeniozitatea, alături de cunoştinţele generale, pot crea un univers aparte. Colajele şi compoziţiile create din aceste materiale deosebite pot deveni adevărate opere de artă, iar tratarea interdisciplinară a temelor poate avea efecte deosebite în fixarea unor cunoştinţe. Activităţile de gospodărie îi ajută pe copii să-şi formeze cele mai elementare deprinderi practice gospodăreşti (de preparare a sandvişului, de aşezare a mesei, de respectare a regulilor de igienă a alimentaţiei, de utilizare a aparaturii casnice, de îngrijire a plantelor, de ocrotire a animalelor), dar contribuie şi la formarea personalităţii umane, făcându-i să înţeleagă cât de importanţă este munca în viaţa omului, făcându-i să aprecieze şi să iubească natura, deci apelează atât la gândire, cât şi la afectivitate. Prin caracterul practic- recreativ-creativ-atractiv, orele de Arte Vizuale și Abilități Practice vin în completarea celorlalte discipline, profesorii putând adesea să aleagă şi să predea conținuturile în manieră integrată. Predarea orelor de Abilităţi practice au o deosebită valoare educativă, contribuind la afirmarea trăsăturilor morale de caracter ale elevilor. În cadrul acestor lecţii, elevii vin în contact cu numeroase obiecte pe care le observă şi le analizează, sunt puşi în situaţia să le observe materialul de lucru, modelul obiectului ce urmează să se confecţioneze, ceea ce duce la dezvoltarea spiritului de observaţie şi a atenţiei. Îndemânarea, perseverenţa, răbdarea, gustul estetic, spiritul critic, plăcerea şi bucuria de a îmbina culori şi modele, de a finisa lucrările, spiritul de ordine şi economie, disciplina şi spiritul de echipă sunt calităţi pe care le câştigă elevii realizând lucruri utile. Gustul estetic îşi are punctul de plecare în obişnuinţa cu un cadru cotidian în care primează frumuseţea şi ordinea. Ideea că trebuie să formăm la copii simţul măsurii şi al armoniei pentru toate împrejurările vieţii se descoperă de la sine ca obiectiv de formare a personalităţii micului şcolar. Tendinţa de frumos se manifestă şi în modul în care copilul îşi intreţine camera de lucru şi obiectele sale, clasa, şcoala; în modul de a-şi petrece timpul liber; în modul de a gândi şi simţi, de a se îmbrăca,de a discuta cu părinţii, colegii, cadrele didactice. Pentru ca elevii să-şi dea seama că nu se poate lucra oricum şi oriunde, ci numai după anumite reguli, fiecare oră înce cu organizarea locului de muncă şi se termină cu curăţenia acestuia. Toate obiectele confecţionate de elevi, începând cu cele mai simple, au o utilitate evidentă, fie că sunt utilizate ca jucării, fie ca mijloace de învăţământ la unele lecţii (ceasul, figurine, figuri şi corpuri geometrice, şabloane. Învăţătorul trebuie să potenţeze funcţiile educative ale fiecărei activităţi pe care o intreprinde cu elevii. ,,Trebiue să zbârnâie sufletul dascălului ca să răsune strunele din sufletul şcolarului”. În contextul noului curriculum, se pune accent pe un demers didactic personalizat. Faţă de proiectarea tradiţională, centrată pe lecţie, proiectarea pe unităţi de învăţare are avantaje, creează un mediu de învăţare coerent, implică elevii, dă perspectivă lecţiilor. Expoziţiile organizate în clasă, în şcoală sau în alte împrejurări contribuie la stimularea elevilor care doresc să realizeze lucrări cât mai frumoase, care să fie apreciate şi expuse, la formarea gustului artistic, nu numai al elevilor participanţi, ci şi al celorlalţi elevi ai şcolii. . De-a lungul anilor am constatat că elevii participă cu un vădit interes la realizarea diferitelor lucrări practice, dând frâu liber imaginaţiei, aducând elemente noi, originale, trezindu- le sensibilitatea şi gustul estetic. Este bine să-i învăţăm pe elevi să-şi corecteze şi să-şi evalueze propriile activităţi practice, să-i încurajăm să-i invităm curent la activităţi inspirate pentru formarea unor deprinderi creative şi a gustului pentru frumos.