JOCUL DE ROL ŞI DRAMATIZAREA

La vârsta preşcolară, jocul, care înainte de orice este este un „modus vivendi”, este în acelaşi timp
şi cea mai importantă metodă activă de instruire, educare şi formare, este modalitatea prin care copilul se
raportează la lume şi în acelaşi timp asimilează lumea, realul la propriul său eu, aşa cum se arată în
literatura de specialitate. Prin joc, copilul se familiarizează cu diferite aspecte ale realităţii naturale şi
sociale şi îşi satisface diverse trebuinţe, jocul fiind o activitate generatoare de trăiri pozitive, de satisfacţii
imediate.
Cel mai important aspect al folosirii jocului ca metodă de predare-învăţare în grădiniţă este acela
de a-i face pe copii să conştientizeze că se află într-o situaţie de învăţare, ceea ce presupune stabilirea
clară a sarcinilor didactice urmărite în cadrul jocului, ce rol va juca (interpreta) fiecare copil în cadrul
jocului, a regulilor jocului, care nu vor permite îndepărtarea copiilor în timpul jocului de tema stabilită,
ajutându-i în acelaşi timp în rezolvarea sarcinilor de joc şi imprimând direcţia necesară în acţiunea de joc.
Pregărirea materialelor necesare pentru simulare este de asemenea un aspect deosebit de important pentru
reuşita jocului .
Strategia jocului este în esenţă o strategie euristică, de combinare, relaţionare, de interpretare a
experienţei elevului (cunoşţinţe, capacităţi, deprinderi etc,) şi de descoperire a ceva nou.
Valenţele formative ale jocului sunt multiple: îmbogăţeşte cunoştinţe şi formează capacităţi, dezvoltă
atenţia, spiritul de observaţie, memoria şi imaginaţia, formează motivaţia şi atitudinea faţă de diverse
activităţi, cultivă spiritul de investigaţie, perseverenţa şi spiritul cooperant.
În continuare voi face câteva consideraţii de ordin teoretic asupra jocului de rol şi a metodei
dramatizării, preluate din literatura de specialitate, fară a insista asupra acestora, doar atât cât este necesar
pentru a da legitimitate exemplelor pe care le voi aduce în acest sens, din propria experienţă.
Jocul de rol este o metodă derivată din psihodramă, metodă terapeutică creată de J. L. Moreno în 1921,
prin care se urmăreşte, în principal, formarea modului de a gândi, simţi şi acţiona, specific unui anumit
statut, dezvoltarea capacităţilor empatice, a capacităţii de a rezolva situaţii problematice, verificarea
corectitudinii şi eficienţei comportamentelor formate la elevi şi înlăturarea comportamentelor inadecvate,
neeficiente. În pregătirea şi derularea jocului de rol, din punct de vedere metodologic, principalele etape
care trebuie parcurse sunt:
- identificarea şi definirea situaţiei care va fi simulată, în concordanţă cu obiectivele
educaţionale şi cu specificul cunoştinţelor (deprinderilor, comportamentelor) ce urmează a fi
învăţate;
- modelarea situaţiei şi proiectarea scenariului, constând în selectarea statusurilor şi rolurilor
celor mai importante din situaţia reală şi a interacţiunilor esenţiale, elaborându-se un
scenariu;
- alegerea participanţilor şi instruirea lor în legătură cu specificul fiecărui rol pe care urmează
să-l interpreteze (în funcţie de vârsta copiilor, se pot folosi în acest scop fişe cu descrierea
fiecărui rol, sau ilustrarea prin desene, în cazul preşcolarilor);
- învăţarea individuală a rolului (constând în studierea fişei, la elevi; în cazul preşcolarilor am
folosit alte modalităţi de lucru, ilustrate mai jos);
- interiorizarea (internalizarea) rolului şi conceperea modului de interpretare, durata acestui
moment fiind mai extinsă sau mai restrânsă, în funcţie de timpul total avut la dispoziţie;
- interpretarea rolurilor;
- dezbaterea cu toţi participanţii la joc a modului de interpretare (prin intervievarea actorilor,
analiza conţinutului şi analiza comportamentului de rol).
Din punct de vedere metodic, se impun câteva exigenţe, legate mai ales de distribuirea şi interpretarea
rolurilor:
- nu este adecvată modalitatea impunerii rolurilor, ci alegerea lor, oferind copiilor posibilitatea
de a opta voluntar în a interpreta anumite roluri, altfel poate să apară pericolul unor blocaje
emoţionale;
 - jocul de rol va fi precedat de prezentarea unor situaţii relativ asemănătoare cu aceea ce va fi
simulată şi a modurilor de rezolvare a lor;
- atmosfera de joc trebuie să fie relaxată, lipsită de exagerări care să îngreuneze interpretarea
rolurilor şi concentrarea asupra situaţiei;
- interpretarea rolurilor va putea fi reluată cu aceiaşi copii sau cu copii diferiţi, pentru însuşirea
comportamentelor de rol;
- analiza jocului de rol trebuie să fie condusă cu tact şi pricepere de către conducătorul jocului,
evidenţiindu-se aspectele adecvate/inadecvate, deciziile corecte/incorecte, atitudinile mai
mult sau mai puţin adecvate ale personajelor aflate în anumite situaţii.
Dramatizarea poate fi:
- o variantă a jocului de rol, metodă care valorifică tehnicile artei dramatice (dialog, gest,
mimică, pantomimică, decor, etc.), prin care se urmăreşte în special adâncirea înţelegerii
unor aspecte studiate şi fixarea lor, pe un fond afectiv intens. În acest sens, dramatizarea
constă în transpunerea în acţiune dialogată a faptelor, evenimentelor, aspectelor studiate la
literatură, istorie, etc.,( în cazul preşcolarilor, la educarea limbajului, educaţie pentru
societate, cunoaşterea mediului prin povestiri, memorizări, lecturi ale educatoarei, etc.), sau
transpunerea în roluri socio-profesionale. Se realizează, de obicei, pe baza textelor studiate la
diverse obiecte de învăţământ (categorii de actvitate, la grădiniţă);
- variantă a învăţării prin descoperire - de exemplu: reconstituirea drumului parcurs în
descoperirile ştiinţifice, reproducerea unor experimente;
- o variantă a expunerii cu oponent, caz în care dramatizarea orientează expunerea pe mai
multe piste, oferind diverse modalităţi de abordare a unui subiect şi imprimând dinamism şi
varietate expunerii;
- ca variantă terapeutică, dramatizarea se utilizează sub forma psihodramei şi sociodramei,
facilitând descărcarea tensională (catharsis-ul).
La nivelul grădiniţei şi învăţământului primar se utulizează însă prima variantă – dramatizarea ca variantă
a jocului de rol
Aceste construcţii teoretice, concepte ştiinţifice cu caracter obiectiv şi riguros, cu semnificaţie
stabilă şi impersonală - preluate în special din lucarea d-nei conf. univ. dr. Voiculescu, E., Metodolgia
predării-învăţării şi evaluării,Editura Ulise, Alba-Iulia, 2002 – constituie un instrumentar cognitiv care
îmi dă satisfacţia să constat că, anumite concepte empirice, personalizate, la care am ajuns şi pe care le
folosesc în activitatea curentă cu preşcolarii, sunt corecte.În cursul de Pedagogie,elaborat de Voiculescu,
E., şi Aldea, D., coordonat de prof. univ. dr. Voiculescu, F., se apreciază că: „ deseori, conceptele
empirice surprind note caracteristice şi relaţii necesare şi esenţiale, alcătuind un gen de ştiinţă a simţului
comun, din care nu lipsesc explicaţiile corecte şi mai ales virtuţile practic-aplicative, printr-o sesizare
nemijlocită a concretului semnificativ, a individualului tipic şi a normei de acţiune eficientă care
devansează uneori pedagogia din manuale sau de la catedră”.
În continuare, voi aduce în atenţie ilustrarea concretă a aspectelor teoretice de mai sus, prin
dramatizare, jocuri de rol cu subiecte din viaţa cotidiană sau din basme şi poveşti şi uneori o îmbinare a
acestor subiecte, astfel încât să asigur participarea activă şi conştientă a copiilor la propria formare, în
grădiniţă, având convingerea că acestea constituie mijloace prin care pot şi să evaluez nivelul de însuşire
a textelor literare, de înţelegere a mesajelor etice desprinse din acestea şi mai ales de transpunere a
învăţămintelor în comportamentele copiilor.
Exemple în acest sens sunt „Povestea unui şoricuţ prostuţ”, pe care am dramatizat-o într-un mod original,
pornind de la povestea cu acelaşi titlu, scrisă de Marşak, S, spectacolul interactiv Dogarul cel isteţ, pe
care l-am regizat, pornind de la povestea populară cu acelaşi titlu şi alte dramatizări, pe care le redau in
anexe, sau jocul de rol „De-a inimioare, inimioare”, pe care l-am conceput în versuri, pornind de la
povestea „Inimoiare, inimioare”, de Cassvan, S.,combinat cu jocul de rol cu subiecte din viaţa cotidiană.
„La cofetărie, de Ziua Mamei”, pe care le-am prezentat în repetate rânduri, cu ocazia participării mamelor
la „Întâlnirea de la ora 10, în ziua de 8 Martie.
 După ce am ţinut lectii deschise, cum ar fi: Joc logic de aranjare a pieselor trusei Logi I în tablou
, în alţi ani, Tabloul meseriilor, Tabloul anotimpurilor etc, folosind un mijloc didactic conceput şi realizat
prin mijloace proprii - panoul electric – sau Povestirea educatoarei: Inimoare, inimioare, prilej pentru
mame de a-şi vedea propriul copil în activitate, dar şi stilul de muncă al educatoarei, întrucât au fost
solicitate intens procesele psihice, în special gândirea şi operaţiile acesteia sau afectivitatea (în cazul
povestirii), am făcut copiilor o propunere care este acceptată cu entuziasm:
Educatoarea:
Pentru că-i o zi cu soare,
Vreţi să mergem la plimbare?
Copiii:
Da.Ura! Ura! Ura!
„Plimbarea” este scurtă: din clasă până în sala de gimnastică ( ideal ar fi dacă am merge chiar la o
cofetărie din oraş) şi se desfăşoară executând jocul cu text şi cânt: Marşul preşcolarilor, de Petre
Ţipordei:
I – Mergem la plimbare II – Mergem le plimbare III – Mergem voiniceşte,
Cu toţi într-un rând, În rând câte doi, Nu mai suntem mici,
Mergem mic şi mare, Lumea să ne vadă, Ţare ne numeşte
Veseli şi cântând. Sprinteni şi vioi. Oaste de pitici.

Refren: Mergem voiniceşte,/ Ca bravii soldaţi, /Marşul ne uneşte, /Ca pe nişte fraţi.

Ne oprim în dreptul cofetăriei GHIOCELUL (care are la intrare firma: un ghiocel mare, pictat de copii) şi
intrăm, după ce reactualizez copiilor reguli de comportare într-o cofetărie: salutăm respectuos, aşteptăm
cu răbdare să fim serviţi pe rând, dialogăm civilizat , exprimându-ne corect din punct de vedere
gramatical şi folosind formulele de politeţe: vă rog, poftiţi, mulţumesc, cu plăcere etc.,consumăm la masă
ceea ce am cumpărat, mâncând frumos, îngrijit, cu gura închisă, nu facem gălăgie etc..
Un exemplu de dialog între copilul-vânzător şi copiii-cumpărători (clienţi):
- Bună ziua!
- Bună ziua şi bine aţi venit la cofetăria Ghiocelul! Vă prezentăm oferta noastră: prăjituri, turtă
dulce în formă de peştişori, inimioare, şiraguri de turtiţe rotunde, şiraguri de floricele etc.
Preţul este expus pe fiecare sortiment. Vă rog să vă aşezaţi la rând pentru a cumpăra ceea ce
doriţi!
- Daţi-mi, vă rog, o turtă dulce în formă de peştişor! Cât costă?
- Costă 1 leu.
- Poftiţi banii!
- Poftiţi peştişorul!
- Mulţumesc!
- Cu plăcere! Şi eu vă mulţumesc! Mai poftiţi şi altă dată la cofetăria GHIOCELUL!
Las copiilor posibilitatea de a se exprima liber, cu replici originale, valorificând experienţa de viaţă a
fiecăruia, corectând totuşi unde este cazul. După ce fiecare copil cumpără ceea ce doreşte, dialogând şi
exersând număratul, socotitul şi recunoaşterea monedelor şi bancnotelor se aşează la o măsuţă şi consumă
ceea ce a cumpărat. Mamele sunt servite cu cafea şi turtiţe făcute împreună cu copiii în ziua precedentă,
iar copiii cu suc.
Apoi, continuăm cu jocul de rol.De-a inimoiare, inimioare – mijloc de evaluare a nivelului de însuşire a
povestirii Inimioare, inimioare, de Sorina Cassvan.
Un copil se apropie de vânzător, care îl întreabă:
- Mai doreşti ceva?
- Aş vrea o inimă de turtă dulce! Dar...,nu pentru mine!
- Atunci...,pentru cine?
- Pentru mămica mea, care-i bolnavă de inimă rea.
- O! Biata de ea!
 - Aş vrea, ca mamei să-i pot duce o inimă de turtă dulce,
Ea, pe cea rea, din piept să şi-o arunce,
Pe cea bolnavă s-o înlocuiască
Şi mama să se facă sănătoasă!
- Tu crezi că inima de turtă dulce sănătatea-i va aduce?
- Da, sunt convins că mama mea s-ar vindeca,
Dar nu am bani, ca s-o pot cumpăra!!!
- Copile drag, din inimă îţi dau o inimioară,
Dar nu pe gratis, că..., chiar tu eşti o comoară!
- Vă mulţumesc! Vă mulţumesc!
Alerg la mama, mă grăbesc!
- Mămico, mămico, sunt aşa de fericit!!!
La boala de inimă rea, leac eu am găsit!
(Arătând entuziasmat inimioara de turtă dulce):
- Acesta-i leacul: inima de turtă dulce!
Mănânc-o repede! Ea sănătatea-ţi va aduce!
Ia-o mămico,! Este pentru tine!
Mănânc-o repede, să te faci bine!!!
- Îţi mulţumesc, micuţul meu băiat,
Tu mă iubeşti cu-adevărat!
Acesta e leacul minune: Iubirea ta m-a făcut bine!
Educatoarea: Năzbâtii, pozne, ghiduşii, cred c-au făcut şi alţi copii.
Mai sunt printre noi cumva, mămici bolnave de inimă rea?
Copilul-vănzător: Inimioare ar mai fi şi pentru ceilalţi copii,
Dar nu sunt glazurate şi nici ornamentate .
Copiii:
Le glazurăm noi şi le ornamentăm cu bombonele colorate, pentru mămici, pentru bunici!
Urmează o activitate practică : turtiţele sunt glazurate cu glazură de ciocolată şi ornamentate cu
bomboane colorate, după imaginaţia fiecăruia. În timp ce copiii lucrează, audiem cântece pentru mama,
apoi fiecare copil dăruieşte mamei inimioara. Activitatea practică se încheie cu cântecul copiilor: E ziua
ta, mămico,/Şi-n dar ţi-am adus inima/Şi crede-mă, mămico,/Un dar mai frumosnu se putea, precum şi cu
alte cântece şi poezii. Apoi, printr-o poezioară, creaţie proprie: Poftiţi la mărţişoare dansatoare, oferim în
dar mamelor Dansul mărţişoarelor pe melodia Răţuşca şi apoi pe melodia formaţiei Trei Sud est,E ziua
ta, fiecare copil purtând în piept un mărţişor împletit din hărtie creponată alba şi roşie şi o răţuşcă,
mărţişoare făcute la activităţile alese.

Bibliografie

Voiculescu, E., Aldea, D., Manual de pedagogie contemporană, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005
Voiculescu, E., Metodologia predării-învăţării şi evaluării, Editura Ulise, Alba-Iulia, 2002;
Voiculescu, E., Aldea, D., coord. prof. univ. dr. Voiculescu, F., Pedagogie, curs, Alba-Iulia, 2002;
Dumitrana, M,.Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, 2000;
Dima, S., (coord.), Copilăria – Fundament al personalităţii. Cunoaştere-Explorare-Educare, Imprimeria
Coresi, Bucureşti, 1997;