TEMA DE CONTROL 1

DISCIPLINA
ABILITĂŢI PRACTICE

De-a lungul timpului constată m evoluţia în timp a disciplinei

„Abilităţi practice”. Mulţi ani disciplina a fost cunoscută sub numele
de „Îndeletniciri practice/Lucru manual” şi constituia „activitatea
principală în cadrul că reia elevii fac primii paşi în direcţia pregă tirii
lor pentru a participa mai tâ rziu la munca productivă ”.
În anii urmă tori, predarea lucrului manual dobâ ndeşte
noi dimensiuni, în sensul că această disciplină nu mai este
considerată o „dexteritate”, ci constituie un obiect de învă ţă mâ nt de
sine stă tă tor.
Noul curriculum plasează obiectul, pe care-l redenumeşte
sugestiv „Abilităţi practice”, în aria curriculară „Tehnologii”,
oferindu-i un numă r mai mare de ore, tocmai pentru a dezvolta
acele abilită ţi specifice obiectului, diferenţiat, de la individ la individ.
Se poate aprecia, pe bună dreptate, că alegerea denumirii obiectului
de învă ţă mâ nt „Abilităţi practice” este cea mai potrivită , deoarece,
chiar prin denumire, acesta îşi defineşte obiectivul principal:
dezvoltarea abilită ţilor practice, a deprinderilor de muncă atâ t de
necesare tuturor oamenilor şi pentru întreaga viaţă . Accentul se
deplasează vizibil de la „a cunoaşte diverse tehnici şi materiale de
lucru”, spre a le utiliza în vederea formă rii şi exersă rii unor abilită ţi
practice.
Programele şcolare, obiectivele şi conţinuturile curriculare
sunt atractive, elevii putâ nd învă ţa şi exersa tehnici de lucru variate,
iar prelucrarea cu ră bdare şi imaginaţie a unor materiale diverse
(naturale sau refolosibile) permite ca prin diferite tehnici
(conturare, decupare, îndoire, asamblare, lipire, decorare) să se
obţină obiecte decorative deosebite, rolul cadrului didactic fiind
acela de a orienta elevul spre obţinerea produsului finit. Astfel,
actualul curriculum ră spunde nevoii de diferenţiere şi
individualizare a activită ţii de predare-învă ţare, urmă rind să
dezvolte la şcolarul mic atitudini şi capacită ţi de tip creativ, reflexiv,
cognitiv, de interacţiune socială şi de comunicare, să încurajeze
cooperarea şi să elimine competiţia la acest nivel.
În contextual reformei învă ţă mâ ntului, curriculum-ul acestei
discipline urmă reşte dezvoltarea cu precă dere a manualită ţii şi a
deprinderilor de natură aplicativă . Aria curriculară „Tehnologii” are
în vedere urmă toarele aspecte: înţelegerea şi utilizarea în mod
adecvat a tehnologiilor în activitatea personală şi profesională ,
utilizarea limbajului informatic ca instrument de comunicare şi
interacţiune socială , formarea unor atitudini privind consecinţele
dezvoltă rii tehnologice asupra omului şi mediului. Aria curriculară
„Tehnologii”, cuprinde urmă toarele discipline: Abilită ţi practice –
pentru clasele I şi a II-a, Educaţie tehnologică – pentru clasele a III-a
şi a IV-a, Opţionale.
Revizuirea programelor şcolare a avut în vedere racordarea ,
încă din învă ţă mâ ntul primar, a obiectivelor şi a conţinuturilor
învă ţă rii la cerinţele formulate pentru educaţia de bază . Se creează
astfel premisele ca, pe parcursul şcolarită ţii obligatorii, toţi elevii să
dobâ ndească un sistem de cunoştinţe, abilită ţi şi atitudini care să le
faciliteze viitoarea integrare în viaţa socială şi profesională .
Rezultatul este benefic atâ t pentru individ, câ t şi pentru societate.
Planurile cadru de învă ţă mâ nt în vigoare cuprind disciplina
„Abilită ţi practice/Educaţie tehnologică ” ca disciplină de trunchi
comun, atâ t în învă ţă mâ ntul primar câ t şi în cel gimnazial. Prin
urmare, proiectarea curriculum-ului acestei discipline pentru cele
două etape de şcolaritate impune asigurarea coerenţei orizontale şi
verticale. Prin modifică rile pe care le aduce noul curriculum,
comparativ cu cel anterior, s-a avut în vedere asigurarea corelaţiei
între ceea ce au învă ţat elevii în clasele I şi a II-a la Abilită ţi practice
cu ceea ce vor învă ţa în clasele urmă toare la disciplina Educaţie
tehnologică . De asemenea, s-a avut în vedere că educaţia tehnologică
are un puternic caracter interdisciplinar.
Atâ t la Abilită ţi practice, câ t şi la Educaţie tehnologică , se
urmă reşte ca pâ nă la sfâ rşitul clasei a IV-a să fie realizate
urmă toarele obiective cadru:
1. Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi
ustensile
2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse
simple
3. Dezvoltarea capacită ţii de cooperare în scopul realiză rii
unui produs
4. Dezvoltarea simţului practic, estetic şi responsabilită ţii
pentru modificarea mediului natural, ca ră spuns la nevoile şi
dorinţele oamenilor
Este necesar de înţeles că „Abilită ţile practice/Educaţie
tehnologică ” ca disciplină de învă ţă mâ nt, în noul curriculum
naţional, are un loc bine definit în formarea armonioasă a
personalită ţii. În viziune interdisciplinară , ca principiu şi modalitate
de restructurare a conţinuturilor şcolare, acest obiect de învă ţă mâ nt
are menirea de a dezvolta latura practică a personalită ţii, de a-l
apropia mai mult pe elev de muncă , de viaţa socială , de alegerea
potrivită a carierei. Lecţiile de „Abilită ţi practice/Educaţie
tehnologică ” contribuie la îmbogă ţirea, aprofundarea şi
consolidarea cunoştinţelor însuşite la celelalte obiecte de
învă ţă mâ nt, constituie în acelaşi timp un mijloc de aplicare în
practică a unora din aceste cunoştinţe.
Activită ţile de „Abilită ţi practice/Educaţie tehnologică ” au un
accentuat rol formativ-educativ. Elevii sunt solicitaţi la un efort
intelectual susţinut în care sunt exersate spiritul de observaţie ca şi
celelalte capacită ţi şi procese intelectuale (gâ ndirea, memoria,
imaginaţia, limbajul, creativitatea şi altele).
Prin exersare, în cadrul lecţiilor de „Abilită ţi practice/Educaţie
tehnologică ”, elevii îşi formează priceperi, deprinderi, capacită ţi şi
aptitudini practice, adică învaţă ceea ce se cheamă „a şti să faci”.
Elevii îşi pot cultiva spiritul aplicativ, îşi pot forma un
comportament practic. Îndemâ narea practică , o anumită abilitate în
mişcă rile mâ inilor prezintă însuşiri importante ale omului zilelor
noastre.
Lecţia de „Abilită ţi practice/Educaţie tehnologică ” poate
contribui la educarea dragostei şi a respectului faţă de muncă , a
comportamentului disciplinat şi a spiritului economic, la formarea
capacită ţii de apreciere corectă a muncii personale şi a celorlalţi, în
spiritul cooperă rii, al întrajutoră rii, promovâ nd competiţia şi
evaluarea corectă a rezultatelor, la cultivarea spiritului gospodă resc
şi a interesului pentru a obţine prin muncă mult şi bun, cu cheltuieli
câ t mai puţine, condiţie a progresului material şi spiritual.
Fiecare activitate desfă şurată în cadrul lecţiilor de Abilită ţi
practice/Educaţie tehnologică conduce la achiziţionarea unor
cunoştinţe, la dezvoltarea unei anumite abilită ţi, prin exersarea
unor tehnici specifice.
Modelajul este o activitate foarte plă cută copiilor. Ei încep să
modeleze încă de la cele mai fragede vâ rste, mai întâ i nisipul, apoi
plastilina, lutul sau ipsosul. Astfel îşi însuşesc cunoştinţe despre
proprietă ţile acestor materiale. Cu ajutorul acestor materiale pot
reda forme dintre cele mai diverse. Astfel dobâ ndesc cunoştinţe din
cadrul celorlalte discipline de învă ţă mâ nt, observă asemă nă ri şi
deosebiri dintre culori, dimensiuni, forme, etc. Temele pot avea un
orizont larg ceea ce oferă copilului o posibilitate mare de exprimare
şi de tratare interdisciplinară .
Activităţile cu hârtia îi conduc pe copii la formarea unor
deprinderi practice, în funcţie de situaţie: trasare după contur,
decupare, îndoire, rupere, lipire, combinarea unor culori, ceea ce
contribuie la dezvoltarea creativită ţii, respectarea unor succesiuni
de operaţii îi conduce pe copii la învă ţarea unor algoritmi, ceea ce le
dezvoltă gâ ndirea, memoria, capacitatea de anticipare. Activită ţile
cu hâ rtia pot solicita şi dezvolta din plin creativitatea atunci câ nd se
utilizează ruperea hâ rtiei sau mototolirea ei. Evaluarea lucră rilor se
realizează în general prin raportarea la un set de criterii prezentate
şi discutate anterior începerii lucrului, ceea ce conduce la
dezvoltarea capacită ţii de autoevaluare sau de interevaluare, după
caz.
Activităţile cu fire şi mai cu seamă cele de coasere formează
copiilor deprinderi practice utile întregii vieţi, în unele cazuri
contribuind la aducerea unor venituri (croşetatul, împletitul,
croitoria). De asemenea, cusutul dezvoltă gustul artistic,
creativitatea, simţul estetic, contribuie la pă strarea valorilor
naţionale, realizâ nd o latură a educaţiei patriotice.
Activităţile cu materiale din natură oferă o gamă foarte largă
de posibilită ţi creatoare. Prin varietatea formelor şi culorilor se pot
realiza compoziţii dintre cele mai deosebite. Creativitatea,
ingeniozitatea, ală turi de cunoştinţele generale, pot crea un univers
aparte. Colajele şi compoziţiile create din aceste materiale deosebite
pot deveni adevă rate opere de artă , iar tratarea interdisciplinară a
temelor poate avea efecte deosebite în fixarea unor cunoştinţe.
 Activităţile de gospodărie îi ajută pe copii să -şi formeze cele
mai elementare deprinderi practice gospodă reşti (de preparare a
sendviciului, de aşezare a mesei, de respectare a regulilor de igienă a
alimentaţiei, de utilizare a aparaturii casnice, de îngrijire a plantelor,
de ocrotire a animalelor), dar contribuie şi la formarea personalită ţii
umane, fă câ ndu-i să înţeleagă câ t de importanţă este munca în viaţa
omului, fă câ ndu-i să aprecieze şi să iubească natura, deci apelează
atâ t la gâ ndire, câ t şi la afectivitate.
Iată numai câ teva valenţe formative ale unor activită ţi specifice
lecţiilor de Abilită ţi practice/Educaţie tehnologică şi iată câ tă
importanţă au ele în formarea personalită ţii umane.
Putem aşadar să înţelegem rolul covâ rşitor al disciplinei în
viaţa elevilor noştri, în formarea lor, şi să gâ ndim la desfă şurarea
unor astfel de activită ţi cu responsabilitate şi pasiune.

Prin caracterul practic- recreativ-creativ-atractiv, orele de Arte

Vizuale și Abilită ți Practice vin în completarea celorlalte discipline,
profesorii putâ nd adesea să aleagă şi să predea conținuturile în
manieră integrată . Predarea orelor de Abilită ţi practice au o
deosebită valoare educativă , contribuind la afirmarea tră să turilor
morale de caracter ale elevilor. În cadrul acestor lecţii, elevii vin în
contact cu numeroase obiecte pe care le observă şi le analizează ,
sunt puşi în situaţia să le observe materialul de lucru, modelul
obiectului ce urmează să se confecţioneze, ceea ce duce la
dezvoltarea spiritului de observaţie şi a atenţiei. Îndemâ narea,
perseverenţa, ră bdarea, gustul estetic, spiritul critic, plă cerea şi
bucuria de a îmbina culori şi modele, de a finisa lucră rile, spiritul de
ordine şi economie, disciplina şi spiritul de echipă sunt calită ţi pe
care le câ ştigă elevii realizâ nd lucruri utile.
 Gustul estetic îşi are punctul de plecare în obişnuinţa cu un
cadru cotidian în care primează frumuseţea şi ordinea. Ideea că
trebuie să formă m la copii simţul mă surii şi al armoniei pentru toate
împrejură rile vieţii se descoperă de la sine ca obiectiv de formare a
personalită ţii micului şcolar. Tendinţa de frumos se manifestă şi în
modul în care copilul îşi intreţine camera de lucru şi obiectele sale,
clasa, şcoala; în modul de a-şi petrece timpul liber; în modul de a
gâ ndi şi simţi, de a se îmbră ca,de a discuta cu pă rinţii, colegii,
cadrele didactice.
Pentru ca elevii să -şi dea seama că nu se poate lucra oricum şi
oriunde, ci numai după anumite reguli, fiecare oră înce cu
organizarea locului de muncă şi se termină cu cură ţenia acestuia.
Toate obiectele confecţionate de elevi, începâ nd cu cele mai simple,
au o utilitate evidentă , fie că sunt utilizate ca jucă rii, fie ca mijloace
de învă ţă mâ nt la unele lecţii (ceasul, figurine, figuri şi corpuri
geometrice, şabloane.
Învă ţă torul trebuie să potenţeze funcţiile educative ale fiecă rei
activită ţi pe care o intreprinde cu elevii. ,,Trebiue să zbâ rnâ ie
sufletul dască lului ca să ră sune strunele din sufletul şcolarului”. 
În contextul noului curriculum, se pune accent pe un demers
didactic personalizat. Faţă de proiectarea tradiţională , centrată pe
lecţie, proiectarea pe unită ţi de învă ţare are avantaje, creează un
mediu de învă ţare coerent, implică elevii, dă perspectivă lecţiilor. 
Expoziţiile organizate în clasă , în şcoală sau în alte împrejură ri
contribuie la stimularea elevilor care doresc să realizeze lucră ri câ t
mai frumoase, care să fie apreciate şi expuse, la formarea gustului
artistic, nu numai al elevilor participanţi, ci şi al celorlalţi elevi ai
şcolii. .
De-a lungul anilor am constatat că elevii participă cu un vă dit
interes la realizarea diferitelor lucră ri practice, dâ nd frâ u liber
imaginaţiei, aducâ nd elemente noi, originale, trezindu-le
sensibilitatea şi gustul estetic. Este bine să -i învă ţă m pe elevi să -şi
corecteze şi să -şi evalueze propriile activită ţi practice, să -i
încurajă m să -i invită m curent la activită ţi inspirate pentru formarea
unor deprinderi creative şi a gustului pentru frumos.