EVALUAREA DIDACTICA

Evaluarea este o componenta a procesului de invatamant. Ea reprezinta

totalitatea activitatilor prin care se colecteaza, se organizeaza si interprezeaza

datele obtinute in urma aplicarii unor instrumente de masurare, elaborate in

conformitate cu obiectivele propuse, in scopul emiterii unei judecati de valoare pe

care se bazeaza o anumita decizie in plan educational.

Evaluarea are rolul de a masura si aprecia eficienta procesului de predare-

invatare, de a asigura evidentierea cantitatii cunostintelor dobandite, nivelul,

performantele si eficienta acestora la un moment dat. Evaluarea este actul

didactic care determina promovarea sau nepromovarea elevilor dintr-o etapa de

invatare in alta.

Prin activitatea de evaluare se desemneaza actiunea de masurare si apreciere

a rezultatelor scolare, iar prin aceasta din urma se desemneaza cunostinte,

abilitati , dezvoltarea proceselor intelectuale.

OPERATII ALE EVALUARII:

Masurarea este operatia de inregistrare si cuantificare a rezultatelor prin

aplicarea unor instrumente de evaluare. Ea reprezinta actiunea de interpretare

si apreciere a performantelor celor evaluati prin raportarea la indicatori de

performanta, la standarde de performanta.

Aprecierea consta in emiterea unor judecati de valoare asupra rezultatelor

obtinute prin masurare, cu raportarea la criterii date sau prin compararea

acestora cu scopurile urmarite.

Decizia reprezinta ansamblu de concluzii desprinse in urma interpretarii datelor

obtinute prin masurare si apreciere, continuate prin adoptarea unor masuri sau

solutii pentru imbunatatirea activitatii in etapa urmatoare a procesului de

invatamant.

1
FUNCTII ALE EVALUARII:

 functia diagnostica- vizeaza daca o activitate intructiv-educativa s-a

derulat ori a avut loc in conditii optime. Aceasta urmareste stabilirea

punctelor slabe din pregatirea elevilor ce urmeaza a fi supusa interventiei

ameliorative;

 functia prognostica- informeaza despre acele insusiri ale elevului pe care se

va pune accentul in activitatea educativa viitoare. Functia prognostica

urmareste deciziile adoptate pentru desfasurarea activitatii in etapele

urmatoare;

 functia motivationala- de stimulare a eforturilor de invatare, de formare a

abilitatilor, de orientare scolara si profesionala a elevilor dar si de

stimulare a spiritului de responsabilitate a profesorilor pentru nivelul

calitativ de pregatire asigurat

 functia de constatare si apreciere a rezultatelor produse

 functia selectiva – asigura ierarhizarea si clasificarea elevilor intr-un

mediu competitiv, precum si satisfactia, recompensarea elevilor (burse,

premii)

 functia de reglare si autoreglare a procesului de invatamant.

FORME ALE EVALUARII

Dupa momentul cand se desfasoara evaluarea sau modul in care se integreaza

in procesul didactic distingem: evaluarea initiala (predictiva), evaluarea

continua (formativa), evaluarea finala (sumativa).

EVALUAREA INITIALA (predictiva) se realizeaza la inceputul unui program de

instruire sau la inceputul unui nou ciclu curricular, la inceputul anului scolar

sau daca o clasa este preluata de un alt profesor.

Evaluarea initiala urmareste stabilirea nivelului de pregatire al elevilor.

Astfel, informatiile obtinute il ajuta pe profesor sa identifice nivelul de achizitii al

elevilor in materie de competente, abilitati si cunostinte, ii ofera un sprijin in

2
planificarea activitatilor de predare si invatare viitoare si chiar in realizarea

unor programe diferentiate in functie de capacitatile elevilor. Pentru a realiza o

evaluare initiala eficienta, este necesara o buna cunoastere a programelor

scolare, nu numai a clasei la care se face evaluarea.

Este deosebit de important preocuparea pe care o are invatatorul pentru

cunoasterea elevilor ce vor fi primiti in clasa 0 intrucat acest lucru sporeste sansele

de reusita ale copiilor in ceea ce priveste integrarea lor scolara. Prin urmare

evaluarea initiala (predictiva) indeplineste functia de diagnosticare si

prognoticare, de pregatire a noului program de instruire.

EVALUAREA CONTINUA (formativa)- insoteste intregul parcurs didactic, ii ofera

profesorului posibilitatea de a se raporta la obiectivele programei, de a urmari

progresul elevilor. Are efecte reglatoare asupra intregului proces didactic,

verificand sistematic progresele elevilor.

Evaluarea continua permite cunoasterea, identificarea neajunsurilor, a

punctelor critice dupa fiecare secventa de instruire si deci adoptarea unor masuri

de recuperare fata de unii elevi si de ameliorare a procesului. Astfel ea indeplineste

functia de constatare a rezultatelor si de sprinjinire continua a elevilor, precum si

functia motivationala.

Secvente de evaluare formativa se pot insera in orice moment al lectiei, in

functie de obiectivele urmarite. Spre exemplu, daca se urmareste capacitatea

elevului de a utiliza semnele de punctuatie potrivite, momentul de verificare

trebuie sa urmeze dupa predarea-invatarea semnelor respective.

Asadar, evaluarea continua e un mijloc eficace de prevenire a situatiilor de

esec si indeplineste o importanta functie motivationala prin intermediul ei

realizandu-se un feedback continuu.

EVALUAREA FINALA (sumativa)- se realizeaza la sfarsitul parcurgerii unei

unitati de invatare, la sfarsit de semestru, de an scolar. Este sitetica, globala si

infeplineste functii de certificare a competentelor dobandite si de ierarhizare a

elevilor.

3
 Evaluarea finala trebuie sa acopere obiectivele de referinta urmarite pe

parcursul unei unitati de invatare, al unui an scolar sau de-a lungul unui ciclu

curricular.

Rezultatele constatate in cadrul acestui tip de evaluare pot fi folosite pentru

preintampinarea greselilor la alte serii de cursanti; Permite aprecieri cu privire la

prestatia profesorilor, dar si a performantelor elevilor. Evaluarea finala

deplaseaza motivatia elevilor catre obtinerea unui rang mai inalt in ierarhia

grupului, punand accent pe competitie generand totodata stres, teama, anxietate.

METODE DE EVALUARE – traditionale, alternative-

Metodele de evaluare sunt cai, instrumente, modalitati de actiune prin

intermediul carora, evaluatorul obtine informatii in legatura cu randamentul

scolar al elevilor, cu performantele acestora, cu nivelul de stapanire a

cunostintelor.

Distingem doua categorii principale de metode de evaluare:

 metode traditionale: evaluare orala, evaluare scrisa, evaluare prin probe

practice;

 metode alternative de evaluare: observarea sistematica, protofoliul,

investigatia, proiectul, autoevaluarea.

Evaluarea orala

Evaluarea orala se realizeaza printr-o conversatie pe baza careia cadrul

didactic stabileste cantitatea informatiei si calitatea procesului si a produsului

activitatii de invatare in care a fost implicat elevul.

Acesti tip de evaluare favorizeaza dezvoltarea capacitatii de exprimare orala

a elevilor intrucat permite comunicarea deplina dintre cadrul didacti si elev,

intre elev si clasa de elevi din care face parte. Mai mult de atat, evaluarea orala

4
ofera posibilitatea de a clarifica si corecta imediat eventualele erori sau

neintelegeri ale elevului in raport cu un continut stiintific specific, asigura

feedback-ul mult mai rapid.

Prin intermediul acesteia se faciliteaza evaluarea inclusiv a unort trasaturi

de personalitate: maniere, toleranta la stres, structura si calitatea limbajului-

vorbit, dictie, fluiditatea exprimarii.

Un dezavantaj al folosirii acestei metode este dat de faptul ca performanta

elevului poate fi afectata din cauza starii emotionale in momentul raspunsului

ceea ce confera acesteia un grad scazut de validitate si fidelitate; se consuma mult

timp in cazul in care se evalueaza toti elevii. Acest tip de evaluare solicita elevul

sa raspunda verba la o sarcina transmisa cu sau fara elemente auxiliare de

scprijin. In plus, intrevin o multitudine de variabile care afecteaza obiectivitatea

ascultarii: starea de moment a profesorului/evaluatorului, gradul diferit de

dificultate a intrebarilor formulate, starea psihica a elevilor.

In elaborarea si desfasurarea evaluarilor orale un rol deosebit de important

il are stabilirea prealabila a obiectivelor si selectarea lor in functie de situatia

concreta, astfel profesorul ca sti in mod clar care este informatia corecta pe care

doreste sa o obtina din partea elevilor.

Proba scrisa

Proba scrisa poate fi folosita in toate tipurile de evaluare si la toate nivelurile

de scolaritate. Aceasta are o valoare formativa mai amre decat celelalte

modalitati de evaluare, fiind evaluate capacitati, depinderi si abilitati pe care

evaluarea orala nu le poate pune intotdeauna in evidenta. Comparativ cu probele

de evaluare orala, sunt evaluati mai multi elevi intr-un timp relativ mai scurt.

Metoda probei scrise este agreata in mod special de elevii care sunt mai timizi

si de cei care necesita o perioada mai mare de timp pentru elaborarea raspunsului.

Un neajuns al acestei metode este ca implica un feedback mai slab intrucat

evantualele erori sau raspunsuri incomplete nu pot fi operate, eliminate prin

5
interventia profesorului, momentul corectarii si al validarii rezultatelor

realizandu-se cu intarziere.

Probe practice

Evaluarea prin probe practice vizeaza identificarea capacitatilor de aplicare

practica a cunostintelor dobandite de catre elevi, a gradului de incorporare a

unor priceperi si deprinderi concretizare in anumite activitati materiale.

Pentru realizarea cu succes a unei activitari practice, elevilor trebuie sa li se

aduca la cunostinta urmatoarele aspecte:

 Tematica lucrarii;

 Etapele ce trebuie parcurse pentru obtinerea produsului final;

 Modul in care acestea vor fi evaluate (barem de corectare);

 Conditiile oferite elevilor pentru realizarea lucrarii respective (aparate,

spatii, instrumente)

Principalul instrument de evaluare a rezultatelor elevilor este testul. Acesta poate

fi: standardizat, initial, de progres sau final.

In elaborarea si aplicarea testelor exista mai multi pasi de parcurs:

1. Stabilirea continutului si a obiectivelor;

2. Formularea itemilor;

3. Elaborarea baremului de corectare;

4. Aplicarea testului;

5. Evaluarea;

6. Interpretarea rezultatelor.

Un test este bine intocmit atunci cand masoara exact ceea ce si-a propus.

Prin metodele alternative de evaluare se urmareste evaluare personalitatii

elevului, in acest caz ele avand o insemnatate mai mare decat cele traditionale

6
enuntate mai sunt, deoarece acestea din urma nu pot masura comporntamentele

hotaratoare in formarea elevului.

Observarea sistematica a comportamentului elevilor

Acesta metoda se realizeaza atat in evaluarea procesului (a modului de

executare a sarcinii primite), cat si a produsului realizat de elevi (povestirea,

proiectul). Observarea comportamentului elevilor este realizata in cadrul orelor,

furnizand numeroase informatii utile, greu de obtinut prin alte cai.

Urmarind activitatea elevului, modul in care raspunde cerintelor,

participarea lui afectiva la activitatile pe grupe sau frontale, profesorul isi poate

construi o imagine despre fiecare elev, imagine ce poate fi consemnata in trei

modalitati:

a) fisa de evaluare (este utilizata in cazul elevilor care au nevoie de sprijin in

invatare, fiind de un real folos in vederea schimbarii sau imbunatatirii

strategiei predarii-invatarii-evaluarii)

b) scara de clasificare (indica gradul in care o anumita caracteristica este

prezenta, frecventa cu care apare un comportament)

c) fisa de control/verificare (inregistreaza daca o caracteristica sau o actiune

este prezenta in comportamentul elevului)

Pentru ca observarea comportamentului sa fie realizata cu succes, profesorul

trebuie sa stabileasca clar scopul si obiectivul urmarit, sa elaboreze un plan riguros

de observatie, sa consemneze imediat cele observate (protocol de observare), sa

efectueze un numari optim de observatii si nu in ultimul rand sa realizeze

observatia intr-un mod discret fara ca elevul sa isi dea seama ca se afla sub

observatie.

Portofoliul

Portofoliul este ,,cartea de vizita” a elevului si reprezinta o modalitate de

evaluare complexa intrucat include rezultatele obtinute prin toate celelalte

metode si tehnici de evaluare.

7
 Protofoliul urmareste progresul elevului, de la un semestru la altul, de la un an

la altul utilitatea lui fiind marcata de toti agentii educationali:

 elevii isi pot urmari progresul;

 elevii si profesorul pot comunica, fiecare element este verificat si corectat de

catre invatator, observatiile fiind notate in scris si atasate lucrarilor

elevului;

 elevul profesorul si parintii pot avea un dialog concret, parintii putand

urmari si ei la randul lor evolutia, atitudinea copilului fata de disciplina

de invatamant, observatiile profesorului atragandu-le atentia asupra unor

eventuale probleme ce asteapta solutionarea.

Portofoliul ii ofera invatatorului o imagine complexa asupra personalitatii

elevului, deschide calea spre o comunicare lipsita de constrangeri intre cei trei

profesor-elev-parinte, ii ofera elevului posibilitatea generatoare de satisfactii in

asumarea responsabilitatii propriilor achizitii intelectuale.

Portofoliul surprinde creativitatea elevilor, iar profesorul trebuie sa

demonstreze flexibilitate apreciind elementele suplimentare introduse in structura

sa.

Spre exemplu portofoliul la limba romana ar putea include: teste initiale si finale

de verificare a cunostintelor, probe scrise si practice, fise de lectura, autoevaluarile

elevului, note de calatorie realizate cu ocazia unor excursii etc.

Proiectul

Proiectul este o metoda interactiva care ii solicita oe elevi in a realiza cercetari,

activitati pe grupe, interesandu-se de ceea ce se petrece in scoala si in afara ei.

Proiectul poate fi realizat individual sau in grup si este o metoda a carei efectuare

incepe in clasa, este continuata acasa, pe parcursul a catorva saptamani, timp in

care elevul are permanente consultari cu profesorul si se inchete tot in clasa, prin

prezentarea in fata colegilor a rezultatelor obtinute sau a produsului finalizat.

8
 Realizarea unui proiect impune clarificarea inca de la inceput a modalitatii

de desfasurare si evaluare a proiectului, astfel profesorul stabileste impreuna cu

elevii urmatoarele aspecte:

1) Tema proiectului

2) Planificarea activitatii: stabilirea obiectivelor a grupelor, repartizarea

sarcinilor de lucru.

3) Stabilirea resurselor materiale necesare

4) Data finalizarii proiectului- se recomnada un timp mai indelungat de

realizare pentru ca sa i se ofere elevului posibilitatea parcurgerii

bibliografiei

5) Cercetarea propriu-zisa – este nuantat rolul profesorului (totore, evaluator

continuu sau final)

6) Rezultatul evaluarii – produsul sau procesul

7) Prezentarea rezultatelor cercetarii

8) Evaluare proiectului

Cercetarea propriu-zisa si realizarea materialelor se face acasa. Aprecierea poate

fi analitica, bazata pe criterii bine stabilite sau globala.

Munca in echipa, in cadrul proiectului, contribuie la intarirea coeziunii

grupului, la formarea responsabilitatii in vederea realizarii sarcinii asumate.

Realizarea proiectelor este o activitate care poate oferi numeroase satisfactii

elevilor, oferindu-le sansa exprimarii variate, in limbaj stiintific, artistic, oral si

in scris. Metoda proiectului stimuleaza creativitatea elevilor, si le cultiva

increderea in fortele proprii.

Investigatia

Investigatia poate fi individuala sau de grup, ea incepe, se desfasoara si se

incheie in clasa. Elevul primeste o sarcina prin instructiuni precise si trebuie sa

inteleaga si sa rezolve sarcina, oferind dovada utilizarii unei palete largi de

cunostinte si capacitati: cooperare, flexibilitate, creativitate, initiativa dar si de a

explora situatii noi de invatare.

9
 Metoda investigatiei contribuie la dezvoltarea capcaitatilor de ordin aplicativ

al elevilor, mai ales in cazul rezolvarii de probleme sau de dezvoltare a

capacitatilor de argumentare, a gandirii locigice.

Metoda este utila in cadrul orelor de receptare a textelor literare obisnuindu-i

pe elevi cu primii pasi ai textului liric sau epic.

Exemplu concret de aplicare a metodei investigatiei in abordarea unui text epic:

 citeste textul

 noteaza formula de inceputl si de incheiere a basmului

 stabileste ideile principale

 prezinta personajele basmului evidentiind o trasatura relevanta

 povesteste basmul folosindu-te de gesturile, mimica si intonatia

corespunzatoare.

Autoevaluarea

Autoevaluarea este modalitatea prin care elevul isi dezvolta capacitatile

evaluative, comparand nivelul la care a ajuns cu obiectivele si cu standardele

educationale, impunandu-si un program propriu de invatare.

Dezvoltarea capacitatii de autoevaluare in cadrul elevilor se poate realiza prin:

autocorectare ( depistarea erorilor in realizarea sarcinilor de invatare),

autonotare controlata (in care elevul este solicitat sa isi acorde o nota care se

negociaza mai apoi cu profesorul), apreciere obiectiva a personalitatii.

Autoevaluarea urmareste comportamentele din domeniul afectiv care pot fi

evaluate prin:

 chestionare (elevul poate sa ia masuri in vederea imbunatatirii

rezultatelor sale scolare)

 scari de clasificare- ii ajuta pe elevi sa aprecieze rezultatele obtinute, sa

constientizeze necesitatea depunerii eforturilor in vedere atingerii

obiectivelor stabilite, cultiva motivatia elevilor fata de invatatura.

10
 Aceste instrumente de autoevaluare a elevilor isi gasesc locul in portofoliu,

putand fi prezentate periodic parintilor, impreuna cu fise de observare a

comportamentului elevilor intocmite de profesor.

ERORI IN EVALUAREA DIDACTICA

Conform lucrarii Pedagogice, factorii perturbatori ai evaluarii generati de

activitatea si trasaturile de personalitate ale cadrului didactic sunt:

 Efectul halo- consta in supraaprecierea sau sub aprecierea rezultatelor unui

elev sub influenta impresiei generale pe care si-a facut-o in timp profesorul

despre elevul respectiv. Astfel profesorul nu remarca progresele sau partile

pozitive ale elevului slab, dupa cum nici minusurile celui bun.

 Efectul bland se exprima in tendinta de a aprecia cu indulgenta persoanele

cunoscute, profesorul dovedind o mai mare precizie in notare abia dupa

cunoasteera mai bine a tuturor elevilor.

 Efectul de generozitate consta in acordarea unor note excesiv de mari in

raport cu nivelul de pregatire a elevilor prin probe deosebit de usoare si o

exigenta scazuta (mascheaza nereusita profesorului).

 Efectul Pygmalion are ca efect modificarea comportamentului elevului in

raport cu convingerea profesorului ca acel elev nu poate satisface cerintele

scolare. Pe de alta parte, increderea in posibilitatile elevilor si increderea in

reusita lor constituie un puternic factor motivational, care creste

performantele acestora.

 Efectul de contaminare se refera la situatia in care cunoasterea notelor

atribuite de ceilalti profesori influenteaza aprecierea unui evaluator.

 Efectul de contrast apare atunci cand un elev primeste o nota mai buna sau

mai slaba datorita comparatie cu rezultatul anterior. Efectul apare prin

accentuarea a doua insusire contrastante care survin in timp si in spatiu.

 Efectul de ordine- se datoreaza factorilor de oboseala, indispozitia, lipsa de

interes. Astfel, unii profesori pot fi mai exigenti intr-o anumite parte a zilei

11
 si mai putin exigenti in alta. Invatatorul trebuie sa dovedeasca constanta

in evaluare, indiferent de partea zilei/anului scolar/semestrului.

Alte surse de eroare in evaluare o constituie personalitatea elevilor

(nepotrivirea dintre instrumentele folosite in evaluare si diferitele insusiri ale

personalitatii elevilor), dar si obiectelor de invatamant.

TIPURI DE ITEMI

Itemul pedagogic reprezinta cerinta, intrebarea la care trebuie sa

raspunda elevul; este un element al unei probe de evaluare au al unui test

pedagogic, deci al instrumentului de evaluare.

Astfel distingem urmatoarele categorii de itemi:

 itemi obiectivi: itemi cu alegere multipla, itemi cu alegere duala, itemi de

tip pereche;

 itemi semiobiectivi: itemi cu raspuns scurt, itemi de completare; intrebarea

structurata;

 itemi subiectivi: itemi de tip rezolvare de problema, itemi cu raspuns

elaborat/tip eseu(structura sau nestructurat).

Itemul cu alegere multipla (IAM)

Acest tip de item se mai numeste si itemul de selectie, deoarece elevul trebuie sa

aleaga unul sau mai multe raspunsuri bune dintre mai multe variante, unde

alaturi de raspunsurile corecte se afla si distractori (raspunsuri care au functia

de a induce in eroare).

Acest tip de item este eficient mai ales in cazult definitiilor, asemanarilor,

diferentelor, relatiilor cauza-efect. Itemul cu alegere multipla il obisnuieste pe elev

sa discrimineze intrucat el trebuie sa aleaga din mai multe variante de raspuns.

12
 Limitele acestui tip de item este dat de faptul ca nu permite evaluarea

anumitor aspecte ale randamentului scolar sau a altor abilitati decat cele

cognitive. Mai mult capcanele, variantele false eficiente sunt dificil de gasit in

numar suficient. Este dificil de prevazut timpul necesar elevilor pentru terminarea

probei care contine mai multi itemi de acest fel.

Itemul cu alegere duala (IAD)

Presupune alegerea unei variante din doua posibile. Elevul este pus in postura de

a selecta unul din doua raspunsuri construite pe principul ori/ori: adevarat/fals,

da/nu, acord/dezacord.

Acest tip de itemi sunt folositi in recunoasterea unor termeni, date factuale,

principii. Utilizarea frecventa a acestui tip de item poate produce un efect negativ

asupra invatarii.

Itemii de tip pereche (ITP)

Presupune stabilirea unor corespondente, asocieri intre elementele distribuite pe

doua coloane: termeni/definitii; reguli/exemple; parti componente/intrebuintari.

In realizarea itemilor pereche, pentru a evita ghicirea solutiilor prin eliminare,

numarul acestora trebuie sa fie mai mare.

Itemul de tip pereche are o mai mare capacitate de control decat itemul

subiectiv si favorizeaza claritatea in expunerea problemei de rezolvat.

Un neajuns al acestui tip de item este faptul ca nu permit elevului sa se exprime

in cuvinte proprii, iar faptul ca raspunsul poate fi dat la intamplare scade uneori

fidelitatea.

Itemul cu raspuns scurt

Intrebarire sunt itemi care permit evaluarea orala sau scrisa. Intrebarea

clasica vizeaza un raspuns astepta.

Exemple intrebariL: Cine este…? Cand s-a intamplat…..? Care este…..?

sau

13
Enunt: recopiati/Transcrieti urmatorul text.

Cerinta: Treceti verbele din fraza urmatoare la forma pasiva.

Prin folosirea acestui tip de item se pot formula mai multe intrebari intr-un timp

limitat, nu lasa posibilitatea elevului de a ghici raspunsul si de a-si ascunde

ignoranta in spatele cuvintelor, favorizeaza apelul la cunostinte.

Itemul de completare

Consta in aceea ca elevl trebuie sa completeze cuvintele care lipsesc dintr-un

enunut, dintr-o fraza. Evident, este vorba de cuvinte cu incarcatura

informationala maxima.

Distingem :

 Text lacunar- frazele sunt alcatuite in asa maniera incat cuvintele care

lispesc sa fie identificare si acordate in functie de text.

 text,,perforat”- cadrul didactic ,,perforeaza” un text invatat de elevi

omitand cuvintele cu o anumite peridiocitate. Elevult trebuie sa completeze

textul pronuntand sau completand cuvintele care lipsesc.

Prin folosirea acestui tip de item se pot formula mai multe intrebari intr-

un timp limitat, nu lasa posibilitatea elevului de a ghici raspunsul si de a-si

ascunde ignoranta in spatele cuvintelor, favorizeaza apelul la cunostinte.

Intrebarea structurata

Acest tip de item acopera distanta dintre tehnicile de evaluare cu raspuns liber

(deschis) impuse de itemii subiectivi si cele cu raspuns limitat (inchis) impune

de itemii de tip obiectiv. O intrebare structurata exprima o cerinta generala

centrata pe o problematica importanta careia i se ataseaza mai multe

subintrebari legate intre ele de un element comun. Se recomandă ca răspunsul

subîntrebării următoare să nu fie dependent de răspunsul corect al întrebării

anterioare.

14
 Rezolvarea de probleme

Acest tip de item se refera la o situatia-problema, sarcina de lcru, cu care elevul se

confrunta, cu un caz pentru care nu exista o solutie invatata anterior. Scopul este

de a pune elevul sa isi foloseasca capacitatile si deprinderile insusite la obiectul

respectiv pentru a formula o posibila solutie a problemei.

Rezolvarea de probleme stimuleaza gandirea critica a elevilor si ofera

posibiliteate testarii unei game largi de abilitati. Un neajuns al folosirii acestui

tip de item este dat de faptul ca necesita mai mullt timp pentru evaluare intrucat

schema de notare este mai dificil de realizat.

In realizarea rezolvarilor de probleme, situatia-problema trebuie sa fie in

concordanta cu varsta si nivelul de pregatire al elevului, iar formularea cerintelor

trebuie sa fie adecvata.

Itemul cu raspuns elaborat/tip eseu

Solicita elevilor construirea unui raspuns liber, conform unui set de cerinte

date.

Pot fi:

-eseu structurat- raspunsul este dirijat si ordonat cu ajutorul unor cerinte, sugestii,

indicii; proiectarea necesita un timp relativ redus dar pe de alta parte schema de

notare este greu de realizat.

-eseu liber/nestructurat- prin care se valorifica originalitatea, creativitatea

neexistand cerinte impuse in structura. La fel ca si in cazul eseului structurat,

proiectarea necesita un timp relativ redus dar pe de alta parte schema de notare

este greu de realizat.

Avantajul major al acestui tip de item consta in aceea ca acorda elevului

libertatea de expresie si il obliga pe elev sa studieze toata materia, toate punctele

importante ale programei. De asemenea utilizarea acestui item este un mijloc

eficare pentru a evalua exprimarea scrisa si anumite tipuri de obiective

15
pedagogice cum ar fi cele care se raporteaza la abilitati de structurare a unei

opinii sau a unei idei.

EVALUAREA PRIN CALIFICATIVE SI DESCRIPTORII DE PERFORMANTA

NOTA SCOALARA reprezinta aprecierea exprimata prin numere sau calificative

care stabileste in mod global pregatirea, performantele pe care elevul le are in

urma actului de evaluare. Ea reflecta, totodata, progresul scoalr si transformarile

elevului, ca urmare a participarii acestuia la procesul de instruire si educatie.

Evaluarea prin calificative este evaluarea calitatica cu caracter preponderent

formativ si are in vedere activizarea elevului ca participan la propria formare,

constientizandu-i permanent nivelul propriilor performante, dar si caile pe care

trebuie sa le urmeze in invatare.

Astfel acesta ajunge sa faca eforturi constiente pentru dobandirea unor

capacitati,competente, abilitati care sa-i permita operationalizarea cunostintelor

si a informatiilor in asa fel incat procesul instructiv- educativ sa devina eficient

pentru el.

Evaluarea si aprecierea prin calificative necesita elaborarea descriptorilor de

performanta care indica nivelul de competenta/capacitatea atinsa de fiecare elev

la o anumita disciplina, in functie de obiectivele de referinta ale programei

scolare pentru clasa respectiva (obiectivele de referinta indica rezultatele astepta

ale invatarii).

In activitatea de evaluare, obiectivele de referinta ale programei scoalare sunt

transformate in descriptori de performanta, exprimati in termeni de realizare.

Distingem patru nivele ale descriptorilor de performanta:

1. calificativul ,,foarte bine” exprima acumularea cunostintelor cerute,

capacitatea de a opera cu ceea ce a invatat.

16
 2. calificativul ,,bine” corespunde sitautiei in care elevul poseda cunostinte,

insusite bine, este capabil nu numai de a le recunoaste ci si sa le utilizeze in

situatii similare, ofera garantia unor progrese, de aceea si se acorda credit.

3. calificativul satisfacator minimul acceptabil, presupune insusirea unui

cuantum de cunostinte si formarea unor capacitati care permit elevului sa

abordeze etapa urmatoare cu sansa de a reusi.

4. calificativul nesatisfacator sanctioneaza insuccesul si face necesare masuri

recuperatorii.

Evaluarea prin calificative ilustreaza, competivitatea care se poate instala intre

elevi, astfe, fiecare va invata pentru a arata cat de mult a acumulat, cat de bine

stapaneste anumite deprinderi.

Principalul dezvantaj al evaluarii prin calificative ste ca poate crea o imagine

falsa asupra propriilor capcaitati si cunostinte detinute la un moment dat. Pentru

elevii care detin calificativul foarte bine se creeaza, neintentionat, o falsa impresie

ca acestia se afla intotdeauna la nivelul maxim, neluandu-se in seama ca limitele

acestui calificativ sunt foarte largi.

STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANTA

Programele scolare pentru disciplinele de invatamant incep prin a enunta

obiectivele de referinta, astfel activitatile de invatare sunt organizate pentru

realizarea fiecarui obiectiv de referinta in parte. Continuturile sunt mijloace prin

care se urmareste atingerea obiectivelor cadru si de referinta propuse.

In ceea ce priveste standardele curriculare de performantã, acestea vizeazã

performantele elevilor în situatia de evaluare sau de examinare. Ele se aflã la

interfata dintre curriculum si evaluare/examinare si, în esentã, sunt formulãri,

în termen de comportamente observabile, a ceea ce elevii stiu si pot sã facã în

contextul curriculum-ului parcurs. Acestea descriu ceea ce trebuie sã fie atins –

realizat – performat de cãtre elevi dupã parcurgerea unei etape de formare si

actioneazã ca „tinte” cunoscute de cãtre elevi, cât si de cadrele didactice, de

17
urmãrit în demersul lor comun. referitor la nivelurile la care sunt formulate,

acestea pot fi nivelurile de performantã minim acceptabile, pe cele ale

performantei tipice (sau medii), si pe cele ale performantei optime sau de

excelentã.

Standardele sunt formulate in acord cu programele scolare ale ciclului

de invatamant si reprezinta baza de plecare pentru elaborarea descriptorilor de

performanta si a criteriilor de notare si descriu performantele pe care trebuie sa le

demonstreze elevii la finalul unui ciclu scolar. Asadar, descriptorii de performanţă

verifică realizarea obiectivelor curriculare, deci elaborarea lor este parte

integrantă a procesului de proiectare didactică.

In elaborarea testelor de evaluare finala, organizata la inchierea cursurilor

primare,programa scolara va fi utilizata astfel:

obiective cadru-> obiective de referinta-> descriptori de performanta-> itemi

Asadar, standardele curriculare de performantã reprezintã un sistem de

referintã unitar pentru toti, stabilit la sfârsitul unei etape de scolaritate.

Ele au un caracter normativ, constituind indice (semne, dovezi) utile la

îndemâna tuturor celor implicati în procesul educational. Astfel, pe baza lor, elevii

vor fi constienti de ceea ce se asteaptã de la ei, ca rezultat al învãtãrii: atitudini

si comportamente corespunzãtoare, nivel de cunostinte. Ei vor afla cã toate acestea

constituie criterii de evaluare la sfârsitul fiecãrei etape sau trepte de scolaritate.

Pentru cadrele didactice, standardele de performantã constituie un criteriu de

bazã în autoreglarea propriului lor demers didactic. Pãrintii vor lua la

cunostintã de ceea ce asteaptã scoala de la elevi, de rolul lor ca factori

educationali.

Pentru specialistii care concep standardele de performantã, analizele si

metodele de investigare a rezultatelor aplicãrii lor constituie cel mai bun criteriu

de evaluare a nivelului calitativ al tuturor componentelor curriculum-ului, în

scopul luãrii unor mãsuri ameliorative.

18