Sunteți pe pagina 1din 2

Importanţa compunerilor la ciclul primar

Exprimarea corectă, orală şi scrisă, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii
intelectuale, fără de care nu poate fi concepută întreaga evoluţie viitoare a elevilor. Iar cadrul cel mai
propice pentru formarea, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de exprimare corectă, orală şi scrisă
este anume compunerea, ea fiind o formă superioară a comunicării.
Exprimarea corectă, orală şi scrisă este un obiectiv important al procesului de învăţământ în ciclul
primar, care constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu poate fi
concepută dezvoltarea intelectuală viitoare a elevilor.
Elevii care reuşesc să se exprime cu uşurinţă încă din clasele mici prezintă garanţii aproape sigure
de reuşită deplină în activitatea de învăţare la toate disciplinele şcolare; ei pot fi consideraţi în afara
pericolului de a rămâne în urmă la învăţătură. Dimpotrivă, o bună parte dintre elevii predispuşi insuccesului
şcolar, în special în clasele I şi a II-a, sunt proveniţi din rândul celor cu exprimare greoaie, al celor care nu
îndrăznesc sau nu reuşesc să participe la actul comunicării, să verbalizeze observaţiile, gândurile,
sentimentele lor, în mod liber.
Calităţile necesare unui om cultivat care ştie să mânuiască limba literară – se dobîndesc prin
exerciţiile pe care elevii le vor face în acest sens, urmărind să descopere şi să aplice în practică regulile
exprimării corecte şi frumoase.
În exprimarea corectă trebuie să-i obişnuim pe elevi că a compune nu înseamnă a repeta gândirile
cuiva, ci a-ţi exprima propriile gânduri şi sentimente în legătură cu un personaj sau operă literară, un obiect
sau o întîmplare.
Trebuie să insistăm ca în fiecare compunere să se reflecte atitudinile, sensibilitatea, gustul,
concepţia de viaţă a celui care scrie.
Înţelegând în acest fel sensul compunerilor ca disciplină şcolară, sunt evidente valenţele ei
formative în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special al imaginaţiei şi a
gândirii creatoare.
Astfel, compunerile realizează, pe de o parte, o sinteză a tot ce învaţă elevii la gramatică, la citire,
precum şi la celelalte obiecte de învăţământ, mai ales sub raportul corectitudinii exprimării. Pe de altă
parte, ele constituie cel mai nimerit prilej de valorificare al experienţei de viaţă al elevilor, de manifestare a
imaginaţiei şi fanteziei lor creatoare.
Iar la originalitatea compunerii realizate de copii, fie oral sau scris ,poate fi determinată în bună
parte şi de felul compunerii respective.
Experienţa arată că toţi elevii, începînd cu cei din clasa I, sunt capabili, într-o măsură mai mare sau
mai mică, să desfăşoare o activitate de creaţie, să aducă o notă de originalitate în compunerile pe care le
realizează, dacă sunt pregătiţi în acest scop şi li se creează condiţiile corespunzătoare. Tocmai în aceasta
trebuie văzută valoarea formativă a compunerilor, contribuţia lor la dezvoltarea exprimării corecte, precum
şi a capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special a imaginaţiei şi a gândirii creatoare
Compunerile înlesnesc trecerea de la gîndirea concretă la gîndirea abstractă, dezvoltă procesele
abstractizării şi generalizării, gîndirea logică, exprimarea concretă. Ele îi ajută pe elevi la însuşirea
cunoştinţelor, la dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi aptitudinile individuale şi prin conţinutul lor constituie
un minunat mijloc de formare a concepţiei despre lumea înconjurătoare.
Elevii de vîrstă mică sunt cei mai creativi. Ei au ochi mai atenţi, mai proaspeţi şi mai curioşi.
Imaginaţia lor e bogată.
Limbajul scris este procesul de formare şi formularea gîndurilor prin intermediul codului grafic. Spre
deosebire de exprimarea orală, textul scris este mai coerent, mai complicat din punct de vedere sintactic şi
mai variat în expresie. Deci, de aici rezultă, că limbajul scris trebuie învăţat nu ca o analogie în forma scrisă
a limbajului oral, ci ca o activitate originală, care apare şi se dezvoltă în virtutea unor legi proprii.
Bibliografie
1. Bercă, I. Metodica predării Limbii Române. Cl I-IV, - Bucureşti: E.D.P., 1971.
2. Belous, P. Metodica predării Limbii Moldoveneşti. Cl I-IV,-Chişinău: -Lumina,
1960.
3. Parfeni, C. Compoziţii şcolare. –Bucureşti: E.D.P.1980

S-ar putea să vă placă și