Rolul lecturii în dezvoltarea

limbajului elevilor din clasele primare

La vârsta școlară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogățirea și dezvoltarea cunoștințelor

elevilor, în formarea gustului pentru citit, în cultivarea și îmbogățirea limbajului prin formarea și
dezvoltarea unui vocabular adecvat.
Una dintre cerințele învățământului modern este aceea a formării la elevi a deprinderilor
de studiu individual și de muncă independentă, a capacității de a gândi creator, de a soluționa
individual sau prin conlucrare multitudinea de probleme cu care se confruntă în anii de școală.
Trezirea interesului și a gustului pentru lectură implică pentru școală o responsabilitate
incontestabilă. Lectura literară pune la dispoziția copilului cunoștințe despre mediul înconjurător,
despre viața oamenilor și a animalelor, despre trecutul istoric al poporului, despre muncă și
profesiuni, educație cultural-artistică și moral-religioasă. De aceea, încă din clasele primare este
necesar să cunoaștem ce și cât citesc copiii, respectând particularitățile lor de vârstă. Micii cititori
trebuie inițiați și deprinși cât mai de timpuriu cu utilizarea concomitentă a cărții și a mijloacelor
moderne audiovizuale ca premisă esențială a unei învățături eficiente. Din partea factorilor
educativi este nevoie de răbdare, perseverență, voință, precum și de modelul propriu.
Copiii pot citi atât creațiile literare dedicate lor, cât și altele care, prin problematică,
frumusețea limbii și mesaj, interesează deopotrivă și pe adulți. Marea varietate a creațiilor artistice
aparținând unor genuri și specii literare diferite, care se integrează în sfera literaturii pentru copii,
evidențiază receptivitatea copiilor față de frumos, dorința lor de cunoaștere.
Dintre creațiile literare în proză, basmele și poveștile au rămas de-a lungul veacurilor
operele cele mai îndrăgite de copii, începând din primii ani ai copilăriei și până aproape de
adolescență. Valoarea instructiv-educativă a basmelor este deosebită. Ele aduc o prețioasă
contribuție la dezvoltarea proceselor de cunoaștere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor
de voință și caracter, la formarea personalității copiilor.
Studiul limbii române literare prin lectura textelor literare are o importanțã covârșitoare
pentru formarea multilateralã a școlarilor, asigurându-le acestora evoluția intelectualã, exprimarea
cu mijloace adecvate în activitatea de mai târziu. Exprimarea corectã, oralã și scrisã - obiectiv
important al procesului de învãțãmânt în ciclul primar - constituie unul din instrumentele de bazã
ale muncii intelectuale, fãrã de care nu poate fi conceputã dezvoltarea intelectualã viitoare a
elevilor. Scopul lecturii în perioada școlaritãții primare, gimnaziale și liceale este acela de a forma
progresiv un tânãr cu o culturã comunicaționalã și literarã de bazã, capabil sã înțeleagã lumea din
jurul sãu, sã comunice și sã interacționeze cu semenii, exprimându-și gânduri, stãri, sentimente,
opinii, sã fie sensibil la frumosul din naturã și la cel creat de om și, în viitor, sã poatã continua
procesul de învãțare în orice fazã a existenței sale. În marele evantai al posibilitãților de
transformare și adaptare a învãțãmântului la cerințele zilei de mâine, un loc deosebit îl au
încercãrile de a regândi unele elemente ale fundalului pe care se organizeazã activitatea de învãțare
a elevilor. Din coloratura policromã a acestui fundal, un interes aparte îl prezintã ceea ce de regulã
denumim dezvoltarea creativitãții elevilor. A fost atașată dezvoltarea creativitãții la fundalul
activitãții de învãțare datoritã conștientizãrii faptului cã, așa cum decenii de-a rândul, produsul
principal al activitãții de învãțare desfãșurate de elev îl reprezenta însușirea de informații, pentru
viitor, unul din produsele principale ale activitãții desfãșurate de școalã trebuie sã-1 reprezinte
potențialul creativ al individului; mai precis, prin activitatea instructiv-educativã, dincolo de
însușirea de informații și formarea unor deprinderi intelectuale, trebuie sã se asigure stimularea
capacitãților creatoare ale fiecãrui elev. A fost concretizat la nivelul claselor a IlI-a și a IV-a un
sistem de exerciții cu coloraturã creativã - deci bazate pe gândirea divergentã.
Ponderea orelor de limba românã la ciclul primar este de 34% din numãrul de ore stabilit
la toate cele 4 clase, de unde rezultã cã funcțiile și obiectivele ciclului primar se confundã chiar cu
cele ale limbii române ca obiect de învãțãmânt. Conform noului curriculum național, obiectivele
cadru urmãrite în studierea limbii române la clasele mici asigurã: dezvoltarea capacitãții de
receptare a mesajului oral, de exprimare oralã, de receptare a mesajului scris și de exprimare scrisã,
care au implicații în întreaga evoluție viitoare a școlarilor.
Se considerã cã în primele patru clase, limba românã îndeplinește trei mari funcții:
o instrumentală
o informaționalã
o formativ-educativã.
Cele trei mari funcții ale învãțãrii în ciclul primar se realizeazã numai în condițiile unei
susținute solicitãri și exersãri a capacitãților intelectuale, pe fondul unor valori formativ-educative
autentice. Cu precãdere, funcția formativ-educativã pune în mișcare valorile formative superioare,
de tipul creativitãții gândirii, al interesului și dragostei pentru lectura și pentru cunoaștere, în
general, însușiri ce reprezintã premise ale adaptãrii dinamice a tineretului la solicitãrile mereu noi
ale societãții moderne.
Prioritatea funcției instrumentale la ciclul primar este susținutã de faptul cã pe aceastã
treaptã a învãțãmântului elevii își însușesc în primul rând cititul, scrisul și exprimarea corectã.
Activitãții de învãțare a cititului îi acordãm un loc prioritar la școlarii mici. Cel mai mare numãr
de ore din întregul plan de învãțãmânt al claselor primare este consacrat, pe parcursul celor 4 ani
de studiu, citirii. Activitatea de scriere este indispensabil legatã de cea de citire, ea constituind un
mijloc de exprimare, de comunicare. Valoarea instrumentalã a deprinderilor de citire și scriere
trebuie privitã prin prisma posibilitãților de transfer asupra altor deprinderi cu care se interfereazã
. însușirea actului cititului și scrisului contribuie la activizarea operațiilor intelectuale, dezvoltã
capacitatea de gândire, spiritul critic. Rolul lecturii în dezvoltarea capacitãților de comunicare
Fiind obiectul de studiu principal pe parcursul întregului ciclu primar și veriga principalã
ce leagã într-un tot unitar toate obiectele de studiu, dezvoltând trãsãturi moral-civice și deprinderi
de muncã intelectualã la școlarul mic, limba românã, în general, și lectura, în mod particular,
urmãresc urmãtoarele “obiective principale” (intenții):
- înțelegerea numeroaselor mesaje ale vieții curente, orale și scrise;
- citirea fluentã, curentã, pentru informare și pentru propria plãcere de a învãța și a se
documenta;
- deplasarea înțelegerii mesajului oral și scris prin trecerea de la oral la scris;
- lãrgirea progresivã a câmpului de interes asupra mesajelor orale și scrise mai variate și
mai dificile;
- exprimarea oralã și scrisã potrivit normelor limbii române curente;
- concentrarea și schimbarea ideilor într-o conversație închegatã;
- descoperirea practicã a diversitãții resurselor limbii;
- cãutarea sensului exact al cuvintelor și expresiilor și exprimarea cu precizie și
expresivitate;
- transpunerea gândurilor în fraze bine structurate;
- achiziționarea metodelor de muncã ce condiționeazã progresul ulterior în limba
modernã;
- cunoașterea problematicii comunicãrii și funcționalitãții limbii;
 - depãșirea nivelului conformismului școlar;
- manifestarea inițiativei, creativitãții, autonomiei;
- achiziționarea cunoștințelor de bazã și dobândirea deprinderilor, care constituie
obiectivul fundamental.
În perspectiva optimizãrii procesului de predare-învãțare și a aplicãrii intențiilor principale
ale lecturii literare, documentele școlare se structureazã corespunzãtor. Programa de limba și
literatura românã la clasele I-IV are în vedere, în conformitatea cu noul curriculum, dezvoltarea
competențelor elementare de comunicare, oralã și scrisã, ale copiilor și familiarizarea acestora cu
texte literare semnificative vârstei școlare mici. Lecția se structureazã pe baza participãrii
conștiente a elevilor la ore. Lecția are drept obiectiv formarea deprinderilor de muncã intelectualã
(cu cuvântul) și practicã (cu cartea).
Manualul de limba românã este delimitat și structurat progresiv pe parcursul celor patru
ani de studiu., iar deprinderile de receptare a mesajului scris se formeazã și se exerseazã și prin
intermediul lecturii altor texte , cu precãdere literare...
În clasa întâi, copiii se mișcã de la parte la întreg, abecedarul are un rol intuitiv-aplicativ
dar dificil, având în vedere bagajul deosebit de bogat al achizițiilor (sunet, literã, silabã, cuvânt,
propoziție, text).
Manualul de limba românã de la clasa a doua se deosebește de abecedar prin dimensiunea
aplicativã concretizatã prin multitudinea sarcinilor de învãțare. Copiii merg de la întreg (text,
propoziție) la parte (sunet, literã, silabã). Toate acestea se aplicã în cadrul orelor de lectura. Lectura
duce la realizarea a douã laturi ale instruirii: cultivarea înclinației de a analiza faptele de limbã și
de a reflecta asupra lor, și exersarea, repetarea, antrenarea componentei efective de învãțare a
limbii (pânã la transformarea în deprindere).
În clasa a treia crește indicele de cunoaștere pe baze științifice a datelor nemijlocit
senzoriale, acest lucru fiind obiectivul de bazã al lecturii elevilor. Se organizeazã convergența
contribuției a douã sau mai multe obiecte de învãțãmânt, se extinde câmpul învãțãrii prin creșterea
numãrului de obiecte de învãțãmânt distincte, de unde rezultã creșterea dispersãrii atenției,
interesului și efortului elevului.
La clasa a patra aparatul aplicativ acționai cuprinde o varietate de sarcini de reținere, de
recunoaștere, explicativ-operaționale, constructiv-creatoare care vizeazã trei mari procese
mentale: mnezice, verbalo-logice și imaginative. Prefigurarea sub mai multe unghiuri a
materialului lecturat incitã la permutãri, asociații, prelucrãri și transformãri. Aparatul aplicativ-
acțional pus în valoare de lecturã cuprinde, la sfârșitul clasei a patra, urmãtoarele operații: “sã
povesteascã, sã explice, sã memoreze, sã extragã, sã alcãtuiascã, sã reținã, sã gãseascã, sã împartã,
sã sesizeze, sã exerseze, sã identifice, sã rezume, sã rãspundã, sã transpunã, sã caute, sã adopte, sã
repereze, sã formuleze, sã facã rezumatul, sã refacã, sã aleagã”.
Toate operațiile puse în valoare de lecturã conduc spre urmãtoarele achiziții probabile:
- efectul de îmbogãțire și nuanțare a lexicului;
- implementarea ideii de familie de cuvinte;
- îmbogãțirea fondului de reprezentãri;
- antrenarea capacitãților discriminative (idei principale) și a percepției analitice;
- activarea funcției mnezice (memorare de poezii, autodictãri);
- modelarea deprinderilor ortografice;
- inițierea în analizã;
- exersarea capacitãților de conceptualizare și de verbalizare;
- facilitarea activitãții de compunere;
- practicarea învãțãrii indirecte;
- arta lecturii dramatizate (citire cu intonație);
- antrenarea abilitãților explicative și transformativ-creatoare (povestirea cu cuvinte
proprii);
- facilitatea activitãții gramaticale;
- formarea unor componente separate ale gândirii literar-artistice;
- facilitarea accesului la analiza literarã;
- modelarea sferei sensibilitãții moral-afective.

Interdependența dintre lecturã, vorbire și scriere. Rolul acestora în dezvoltarea

capacitãților de comunicare creativã.
Lectura, vorbirea și scrierea au un rol deosebit în desãvârșirea omului. Devenitã deprindere,
activitate obișnuitã, lectura îl face pe om complet, vorbirea îl ajutã sã se exprime cu ușurințã, iar
scrierea sã se exprime precis, clar, coerent.
Lectura ajutã la observarea mediului înconjurãtor, îi învațã pe elevi sã gândeascã,
îmbogãțește cunoștințele despre naturã, lume și viațã, cultivã sensibilitatea și imaginația,
modeleazã caracterele, contribuie la educarea moral-cetãțeneascã, ajutã omul în aspirațiile sale
spre autodepãșire.
Vorbirea cultivã atenția, alerteazã gândirea menținând-o vie, în contact cu replicile
interlocutorului, dezvoltã spiritul de observație și atitudinea polemicã, stimuleazã spontaneitatea
replicilor.
Scrierea cultivã rãbdarea, solicitã un mai mare efort de clarificare a gândurilor, impune mai
multã atenție în formularea ideilor, disciplineazã gândirea. Elemente principale ale comunicãrii,
lectura, vorbirea și scrierea, sunt totodatã și componente fundamentale și indispensabile ale actului
compozițional, ale dezvoltãrii multilaterale a copilului, ca finalitate a educației.
De aceea „succesul în elaborarea compunerilor libere, imagine a capacitãților creative ale
copiilor, depinde de pregãtirea prealabilã, atât informaționalã, cât și tehnicã a elevilor. Aceasta
pregãtire are la baza lecturile literare ale elevilor. Realizarea propriu-zisã a compunerii poate și
trebuie sã fie liberã, cu condiția ca elevii sã fie pregãtiți corespunzãtor în acest sens.”
Pregãtirea volumului de informații în vederea realizãrii unor compoziții libere este o
activitate complexã ce nu trebuie confundatã cu pregãtirea obișnuitã, care precede de obicei
elaborarea unei compoziții în clasã. Pregãtirea informaționalã se referã la toate acțiunile care oferã
elevilor surse de inspirație pentru elaborarea compoziției, aceste surse putând fi, în primul rând,
contactul nemijlocit cu realitatea înconjurãtoare și observarea independentã a acesteia. Dar aceste
surse trebuie completate cu informațiile pe care elevii le au din lectura particularã. Ele îmbogãțesc
materialul cules din experiența de viațã a copilului și creeazã un orizont informațional mai vast.
Pregãtirea informaționalã, ca etapã a unei compoziții pe o anumitã temã datã, constã din
explorarea cât mai multor surse: textele de lecturã din manualul de citire pe tema datã, alte lecturi,
creații ale unor scriitori cunoscuți. Informațiile, imaginile, expresiile artistice din diverse lecturi
constituie bogate surse de inspirație pentru elevi în vederea realizãrii unei compoziții libere.
Urmãtorul pas, dupã culegerea materialului din sursele arãtate, îl constituie prelucrarea lui
într-o orã specialã consacratã pregãtirii compoziției, urmãrindu-se în principal, nu atât conturarea
structurii și conținutului, cât mai ales conștientizarea datelor culese. Pe parcursul acestei etape,
învãțãtorul trebuie sã stimuleze atitudinea conștientã a elevilor, sã-i învețe sã vorbeascã, sã
sesizeze ceea ce este esențial, sã-i ajute sã gãseascã relațiile cauzale dintre diversele obiecte și
fenomene cu care ei vin în contact.
 Numai pe un fond informațional adecvat se poate realiza aceasta etapã și se poate manifesta
adevãrata libertate de creație a copiilor în a realiza o compoziție originalã. Aceastã etapã nu poate
fi rezultatul unei simple inspirații de moment, cu toate cã și aceasta are o mare importanțã în
realizarea unei compoziții libere. Inspirația însãși se bazeazã pe un suport informațional, pe
capacitatea copilului de a valorifica informațiile de care dispune din lecturile literare. Pânã la vârsta
școlarã, copiii stãpânesc aproape în întregime sistemul gramatical și regulile generale de formare
a cuvintelor, în schimb, creșterea volumului lexical și a priceperii de a-1 utiliza rãmâne un câmp
deschis nu numai pentru perioada studiilor, ci pentru toatã viața, iar modelul perfect de care
subiecții se pot folosi permanent este lectura textelor literare. Ea contribuie nu doar la îmbogãțirea
lexicului elevilor, ci și la înarmarea acestora cu instrumentele de comunicare corectã și nuanțatã a
ideilor, precum și la crearea unui stil personal.
Lectura înseamnã, în aceastã privințã, o etapã hotãrâtoare în care, odatã cu cunoștințele de
culturã generalã, elevul urmeazã sã-și însușeascã și un instrument de comunicare alcãtuit dintr-un
bogat registru gramatical și lexical. Școlarul mic intrã în clasa întâi cu un bagaj lingvistic diferit,
dar în general limitat de particularitãțile sale de vârstã. Nivelul vocabularului existent la debut
școlaritãții se mai diferențiazã și în funcție de factorii socio-culturali din care provine elevul, în
aceastã etapã intervine rolul instructiv-educativ și creator al învãțãmântului în îmbogãțirea și
activizarea vocabularului copiilor cu expresii și cuvinte noi.
Activizarea și îmbogãțirea creatoare a vocabularului elevilor se realizeazã permanent,
preponderența având-o însã o lecturã sistematicã și bine dirijata. Aceastã sarcinã pe care lectura o
îndeplinește cu precãdere se transformã, de fapt, într-un proces de lungã duratã, complex și cu
interferențe nemãrginite în toate domeniile de activitate. Rezultatul sãu este formarea la elevi a
unui mod de exprimare elevat, bogat în neologisme, sinonime, antonime, omonime, folosite în
mod creator pentru înnobilarea exprimãrii și pentru înfrumusețarea limbajului folosit. În cadrul
procesului învãțãrii, se disting și se formeazã mai multe tipuri de vocabular în funcție de domeniul
stilistic de folosințã și de scopul în care este folosit: vocabularul artistic, științific, oficial și cel
uzual.
In mod evident, lectura textelor literare formeazã la elevi un vocabular artistic, care stã, în
același timp, la baza oricãrui tip de vocabular. În funcție de tipologia vocabularului folosit se
remarcã și ponderea unui anumit tip de cuvinte ce se utilizeazã. Vocabularul artistic, însușit de
elevi prin lectura textelor literare, se distinge prin varietatea și multitudinea expresiilor plastice, a
sensurilor figurate, a sinonimelor, antonimelor, omonimelor și neologismelor literare, a
diminutivelor, dar și a regionalismelor și arhaismelor ce dau farmec și culoare localã exprimãrii
de tip vechi, înțelegerea limbajului metaforic din lecturile literare dezvoltã capacitãțile creatoare
ale elevilor și determina, implicit, însușirea de cãtre aceștia a unui cod legat de conotațiile
cuvintelor, pe care ei îl pot descifra ușor în textele literare și îl pot folosi cu succese în comunicarea
oralã și mai ales scrisã.
Descifrarea și folosirea conștientã, în contexte lingivistice adecvate, a acestui cod
reprezintã condiția dezvoltãrii capacitãților de comunicare creativã ale elevilor în perioada de
școlaritate a ciclului primar.

BIBLIOGRAFIE:
Ion Popescu Brădiceni, Modelul generator de valori, Editura Academica Brâncuși, Tg-Jiu, 2017
Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar.