SCOALA CU CLASELE I-VIII TRAIAN

COMUNA TRAIAN, JUDETUL BACAU

COMISIA METODICA A INVATATORILOR

27.01.2006

STRATEGII DIDACTICE ACTIVE

PENTRU NUANTAREA LIMBAJULUI ELEVILOR DIN
CICLUL PRIMAR

Studiul limbii romane este calea necesara si conditia de baza pentru a realiza scopul
fundamental al scolii. Accentul se deplaseaza de pe memorarea unei cantitati de cunostinte pe
dezvoltarea gandirii creatoare, pe dobandirea deprinderilor de munca independenta. Gandirea
nu este posibila insa fara invelisul material al vorbirii. Ideile nu se pot naste si nu pot exista in
mintea omului decat pe baza unui suport lingvistic: cuvinte, propozitii, fraze. Aceasta inseamna
ca nu se poate realiza scopul principal al procesului didactic fara o dezvoltare corespunzatoare a
vorbirii copiilor, fara imbogatirea si activizarea vocabularului, fara dezvoltarea exprimarii in
propozitii si fraze bine construite. Omul care nu are cuvinte, in fond, nu are idei. Limbaj sarac
inseamna gandire saraca si confuza, simtire saraca si fara expresivitate, creativitate redusa si
fara valoare.
Scoala, in general, pregateste copiii pentru viata sociala, care presupune comunicare,
existenta limbii. Cel care nu stapaneste acest instrumnent de legatura si progres social nu poate
participa din plin la viata sociala, mai ales in conditiile actuale de reformare structurala a
intregii societati romanesti.
Inca din gradinita se acorda atentie sporita dezvoltarii auzului fonematic, dezvoltarii
vorbirii copiilor prin exercitii si jocuri didactice. In ciclul primar, o data cu deprinderea citirii si
scrierii, se dezvolta noi capacitati, atat in receptarea unui mesaj, cat si in exprimarea orala si
scrisa.
Limbajul nuantat se asociaza in chip fericit preciziei si calitatii, claritati de baza ale
vocabularului, si aduce un plus de expresivitate in contextul comunicarii. Progresul inregistrat
de elevi va imbratisa nu numai bagajul lexical luat ca suma de cuvinte, ci si posibilitatea,
potrivit varstei, de a opera in actul comunicarii, ei alegand din multimea cuvintelor, expresiilor
pe acelea pe care le considera potrivite atat propriilor intentii de exprimare, cat si starilor lor
sufletesti. Din acest punct de vedere, comunicare va depasi granita unei exprimari transitive
(transmiterea unei simple informatii), alunecand spre reflexivitate (participarea reflexiva a
vorbitorului). Trecerea in aceasta subtila si nelimitata sfera nu este posibila decat atunci cand
subiectul, in comunicarea spontana, uzeaza de resursele inepuizabile ale limbajului nuantat,
oferite cu atata darnicie de limba romana. Procesul de formare a laturii strict individuale a
exprimarii elevilor presupune asimilarea in timp a mijloacelor de expresie a limbajului nuantat.
De la decodificarea sensului incifrat al cuvintelor in expresie, pana la utilizarea lui in alte
contexte (ca marca o originalitatii), este un proces de durata, care poate incepe din clasele a III-
a si a IV-a, cand se insista pe constientizarea si expresivitatea actului citirii.
Fara indoiala, exista influente externe (familia, presa, radioul, literatura, televizorul), dar
scoala ramane factorul de baza in cultivarea vorbirii afective si expresive, intr-un cadru
organizat de maxima influenta. Contactul cu indivizi instruiti le va dezvolta o exprimare
elevata, de multe ori evoluata spre metafora. Cu cat elevii vor relationa cu emitatori ce apartin
unor cercuri de oameni mai putin instruiti, cu atat isi vor insusi limbajul spontan al acestora,
simplismul in exprimare.
Comunicarea nuantata se poate disocia pe doua cai: orala si scrisa, care nu sunt altceva
decat aspecte ale aceluiasi limbaj,diferit fiind doar sistemul de manifestare (sonor sau grafic).
Comunicarea orala influenteaza in mare masura comunicarea scrisa. Am observat ca, in mare
parte din lucrari, exprimarea scrisa reflecta tipul de exprimare orala a subiectilor respectivi:
spontan, nuantat, elevat, greoi, popular, incoerent, facil, fantezist, simplu-nuantat, incarcat.
Exprimarea scrisa imbraca mesajul intelectual si afectiv intr-o forma concisa, fata de cea orala,
care este mai complicata si inovatoare.
Rezultatele sunt surprinzatoare, sub aspectul interesului, intervenind factorul pasiv si cel
stimulator. In varianta pasiva se indica doar titlul compunerii, “Iarna”, iar in varianta
stimulatorie compunerea s-a repetat, facandu-se recomandari privind necesitatea folosirii in
redactare a unor expresii frumoase invatate sau create cu originalitate. In aceasta situatie s-a
inregistrat un numar sporit de elemente ale exprimarii nuantate, in unele facandu-se chiar exces.
Procentul crescut al acestora a dovedit faptul ca, desi elevii stapanesc un bagaj lexical nuantat,
ei nu sunt obisnuiti sa-l foloseasca. De aici, responsabilitatea de a-i angaja permanent si
constient in folosirea unui vocabular nuantat, eliminand ocazionalul.
Dezvoltarea capacitatii de dezvoltare orala si scrisa presupune si exprimarea nuantata,
urmarindu-se o perfecta adecvare a mijloacelor de expresie la continutul gandirii. Elevii sunt
dirijati inca din primele clase ale invatamantului primar sa sesizeze, sa recepteze comunicarea
nuantata din paginile lecturilor din manual. Multe lecturi ce apartin scriitorilor de prima marime
cuprind un numar insemnat de insemnari lexicale capabile de a-l face pe elev sa traiasca clipe
de adanca emotie estetica. Putem sugera ca aceste “expresii frumoase” sa fie notate sistematic
intr-un caiet special pentru a putea fi mai usor utilizate in compuneri, ba chiar sa creeze ei insisi
exprimari nuantate si originale.
Consideram compunerea un exercitiu prin care elevii sunt solicitati sa exprime idei
asupra unor teme impuse sau liber alese cu scopul de a contribui la dezvoltarea gandirii logice
si creatoare, a imaginatiei, a deprinderilor de exprimare coerenta, expresiva si corecta a
cultivarii simtului artistic. Se realizeaza, pe de o parte, o sinteza a tot ce invata elevii la
gramatica, la citire precum si la celelalte obiecte de invatamant, mai ales sub raportul
corectitudinii exprimarii, iar pe de alta parte, compunerea constituie cel mai nimerit prilej de
valorificare a experientei de viata a elevilor, de manifestare a imaginatiei si fanteziei lor. Simpla
memorare a sensului cuvintelor este insuficienta pentru imbogatirea si nuantarea exprimarii
elevilor, de aceea am instituit cu titlul de sarcina permanenta utilizarea acestora in enunturi noi,
in texte pe teme liber alese.
Se cunosc implicatiile psihopedagogice ale jocului didactic si nu mai insistam asupra
acestora. Subliniem numai faptul ca poate fi folosit in orice etapa a lectiei pentru pregatirea
intelegerii noilor cunostinte, pentru deconectarea si refacerea fortelor intelectuale, pentru
fixarea unor tehnici de lucru sau pentru formarea priceperilor si deprinderilor de munca
independenta.
Avand in vedere particularitatile psihice ale elevului din clasa I si, indeosebi, greutatile
intampinate de acesta in intelegerea si insusirea conceptelor, regulilor gramaticale, fenomenelor
lingvistice etc., jocul didactic constituie o metoda activa, menita sa inlature aceste greutati.
Scolarul mic- potrivit teoriei stadiale a dezvoltarii intelectuale a copilului, elaborate de J.
Piaget- se caracterizeaza printr-o “ gandire imagistica”, predominant concreta, care ramane inca
“in mod constant” prelogica; ca urmare, acesta intampina reale greutati in sesizarea si
formularea conceptuala a fenomenelor de limba, in intelegerea lor constienta.
J. S. Bruner, referindu-se la insusirea constienta a fenomenelor de limba, ca de altfel a
oricarui alt domeniu de cunoastere, subliniaza necesitatea asigurarii reprezentarii iconice
“printr-un ansamblu de imagini concentrate sau grafice care tin locul unei notiuni fara s-o
defineasca pe de-a-ntregul”si care sa fie urmata de reprezentarea simbolica, bazata pe operarea
copilului cu cuvinte, cu “propozitii simbolice sau logice guvernate de anumite reguli si legi si
care sa-i permita cunoasterea generalizata”. Ori, jocul didactic in care copilul este pus sa
opereze cu imagini grafice si apoi cu cuvinte, respectand anumite reguli inca neconstientizate,
poate infaptui obiective instructive, deoarece “jocul seamana cu modelul matematic, fiind o
reprezentare artificiala dar puternica a realitatii”. De asemenea, psihologul american releva
necesitatea cultivarii la elevi a “simtului conexiunilor” si capacitatea lor de a construi noi
unitati lingvistice prin introducerea de noi cuvinte in unitati gata formate si cunoscute copilului.
Si in aceasta directie, jocul didactic ofera largi posibilitati, elevii angajandu-se cu placere in
efortul de a construi cuvinte din unitati lingvistice date si propozitii cu cuvintele prezentate de
invatator, respectand anumite relatii, conexiuni.
Plecand de la aceste adevaruri de necontestat si de la conditiile concrete ale muncii cu
elevii, acordam jocului didactic un spatiu larg in ansamblul metodelor destinate constientizarii
si insusirii fenomenelor de limba si in deosebi formarii deprinderii de a vorbi corect limba
romana.
Continuand activitatea educatoarei de la grupa pregatitoare, se poate introduce jocul
“Teatrul de papusi” care aduce in clasa acest gen dramatic indragit de copii. Manuind papusile,
povestim copiilor nu numai povesti clasice sau din literatura suplimentara, dar se pot improviza
fapte, evenimente, intamplari, cu scopul de a informa si a-i forma ca oameni. Reproducand
piesa, elevii redau expresiile folosite de invatator si, astfel, inteleg si asimileaza corect,
constient si fara eforturi deosebite continutul lecturii respective. Elevii se obisnuiesc sa aduca
modificari textului sau evenimentelor ca prim exercitiu al sinonimelor, ilustrare a modalitatii de
a exprima aceeasi idee in forme variate.
Alte jocuri cum ar fi: “Sa gasim familia cuvantului”, “Cine raspunde repede si bine?”,
“Jocul insusirilor”, “Ordonati si transformati”, “Cele mai frumoase expresii”, “Unde sunt
greselile?”, “Eu spun una, tu spui multe”, “Eu, tu, el, noi, voi, ei”, “Cum nu este?”, “Cel mai
bun povestitor” solicita elevii pentru precizarea si activizarea vocabularului.
Din categoria tehnicilor de simulare se pot utilize dramatizarile, jocurile de rol, cu
prilejul carora elevii au fost pusi in situatii imprevizibile, fiind nevoiti sa apeleze la
spontaneitatea, fantezia si imaginatia lor:
- un dialog intre frunza si toamna;
- un dialog intre o randunica pregatindu-se de plecare si codrul trist;
- un dialog intre un brad si un om venit sa-l taie.
Vom acorda, in cele ce urmeaza, mai multa atentie jocului “Cuvinte – sensuri”, pentru ca a
fost gandit si desfasurat intr-o maniera mai complexa , folosindu-ne de o plansa pe care sunt
asezate jetoane cu cuvinte. Pornind de la un cuvant, elevul are sarcina sa gaseasca un sinonim,
cel putin, si cuvantul cu sens opus (antonim). Pe plansa va aparea un grup de trei cuvinte, astfel:
1. obosit = ostenit, odihnit
prieten = amic, dusman
a vorbi = a grai, a tacea
sau
2. intuneric = bezna, lumina
trist = mohorat, vesel
galagie = zarva, liniste
 sau
3. a fugi = a alerga, a sta
adevar = realitate, minciuna
castig = folos, paguba
Pentru a evita supraincarcarea elevilor, se aleg doar trei cuvinte. Pe masura ce se
completeaza plansa cu jetoanele respective, se solicita elevilor, oral, raspunsuri despre:
- alte sinonime: dusman = vrajmas; a vorbi = a rosti, a zice, a spune; trist = suparat; vesel
= bucuros; zarva = larma, zgomot; adevar = exactitate, realitate; minciuna = neadevar,
inexactitate; castig = beneficiu, folos, profit; paguba = dauna, pierdere;
- expresii frumoase: “a tacea chitic”sau “a vorbi ca pestele”, “suflet intunecat”, “a spala
putina”, “a o zbughi”, “a o lua la sanatoasa”, “pe-aici ti-e drumul”;
- proverbe, zicatori: “Prietenul la nevoie se cunoaste”, “Vorba dulce mult aduce”, “Cine
vorbeste mult intelege putin”, “Mergi incet c-ajungi departe”, “Adevarul pluteste ca
uleiul deasupra apei”, “Minciuna are picioare scurte” etc.
Una din premisele de la care se porneste in folosirea acestui joc este ca in conditiile in
care se asociaza sensurile proprii ale cuvintelor cu sensurile opuse, cresc sansele stocarii in
memorie a unui numar cat mai mare de unitati lexicale.Cuvintele se pot alege din textile
studiate pe parcursul unei saptamani. Nu ne oprim la completarea plansei cu jetoane si discutii
pe marginea acestor cuvinte, ci se poate continua cu realizarea unor mici texte, care, fara a fi
semnate, se introduc intr-o urna. La inceputul saptamanii urmatoare urna se deschide si se face
o anliza a lucrarilor, scotand in evidenta aspectele reusite cu deconspirarea numelui elevilor, iar
nereusitele se prezinta ca indrumari pentru saptamana ce urmeaza.Fara discutie ca, pentru noi,
lucrarile nu sunt anonime, cunoscand elevii dupa caracteristicile grafice ale scrisului si, fara ca
ei sa-si dea seama, cautam sa-i mobilizam prin exercitii individuale, sa corectam eventualele
greseli. Creandu-le impresia de anonimat, se atrag elevii timizi, fara curaj, cu cunostinte
minime si ii stimulam sa capete incredere in fortele proprii. Fiind organizat in permanenta, se
creeaza niste deprinderi de munca independenta, stimuland consecventa si perseverenta.
Asemenea mijloace, strategii didactice creeaza climatul afectiv si intelectual propice
dezvoltarii independente, originale si, in acelasi timp, a aptitudinilor verbale. Folosindu-le cu
tact si maiestrie pedagogica, modelam capacitatile intelectuale ale elevilor referitoare la
receptarea unor mesaje si la comunicarea orala si scrisa, precisa si clara, conditii ale adaptarii
cu success la exigentele vietii sociale.

Bibliografie
1. Bruner S.Jerome, Pentru o teorie a instruirii, Bucuresti, E.D.P.1970
2. Piaget Jean, Psihologie si pedagogie, Bucuresti, E.D.P. 1972
3. Cerghit Ioan, Metode de invatamant, E.D.P. 1976
4. Constantin Popovici, Lucretia Gheba, Olimpia Chitic, Elena Popovici, Culegere de
jocuri didactice pentru clasele I – IV, Bucuresti 1971.
5. Strategii de predare-invatare( ciclurile prescolar, primar si gimnazial)- Biblioteca “
Initial”-4, Ed. Egal , 2003

INTOCMIT,
INV. ANA-MARIA MARIN
 Alte jocuri pe care le putem utiliza la orele de limba romana:

1. “Litera se plimba”

a) Inlocuiti prima litera din silaba a II-a si cana

formati alte cuvinte( se prezinta jetonul care casa
reprezinta o cana, elevii pronunta cuvantul cala
“cana”, aleg jetonul cu acest cuvant si cara
inlocuiesc litera n cu alta).
b} Adaugati litera care lipseste din cuvant si carte
rostiti cuvantul. Se prezinta pe rand jetoane cu iarna
cuvinte din care lipseste litera r. harta
varza

2. “ Scara cuvintelor”

Elevii trebuie sa afle si sa aseze intr-o ordine o-

anumita cuvinte formate dintr-un numar o-oi
crescand de litere sau silabe, indicandu-se o-oac
litera sau silaba cu care vor incepe cuvintele o-oaie
respective. Se da ca model primul cuvant o-oblic
format din doua litere. o-obiect
o-olandez
o-olandina
o-orchestra
o-ortografie

3. “ Vocala repetata”

Elevii trebuie sa gaseasca cat mai multe tata mugur

cuvinte in componenta carora se repeata o fata cucu
anumita vocala indicata de invatator ( ex.: salata struguri
vocala e, a, o, u etc.). papagal strungul

4. “ Ce silabe si ce cuvinte lipsesc?”

Fiecare elev primeste un cartonas cu text Trei co… mergeau ..spre scoa.. .
lacunar, diferentiat dupa posibilitatile sale si Pe drum …beau …… lectii. etc.
completeaza ce lipseste.

5. “ Spuneti silaba potrivita si ghiciti cuvantul”

Elevii completeaza cuvantul incaput de - un floa-re

invatator, allege jetonul cu imginea denumita sca - ra pa-sa-re
prin cuvantul format. - pa po-rum-bel