Motto:

”Este imposibil ca elevii să înveţe ceva cât timp gândurile lor sunt robite şi tulburate de
vreo patimă. Întreţineţi-i deci într-o stare de spirit plăcută, dacă vreţi să vă primească
învăţăturile.
Este tot atât de imposibil să imprimi un caracter frumos şi armonios într-un suflet care
tremură, pe cât este de greu să tragi linii frumoase şi drepte pe o hârtie care se mişcă.”

(John Locke,” Some Thoughts Concerning Education”)

INTRODUCERE

Importanţa studierii limbii române în şcoală

Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă, pentru că ea este

expresia cea mai cuprinzătoare a fiinţei naţionale a poporului roman, identificându-se, de fapt, cu
existenţa milenară a acestui popor, cu modul lui particular de a înţelege existenţa, cu momentele
istorice cruciale prin care i-a fost dat să treacă, cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un
spaţiu geopolitic destul de vitreg, cum atât de inspirat spune poetul Alexei Mateevici : "Limba
noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un şirag de piatră rară/ Pe moşie revărsată.! /
Limba noastră-s vechi izvoade,/ Povestiri din alte vremuri! Şi cetindu-Ie-nşirate,/ Te-nfiori
adânc şi tremuri"

Limba română este limba oficială a statului naţional român, independent şi indivizibil, iar
însuşirea ei de către cetăţenii lui devine, în primul rând, o necesitate dictată de imperativele
intercomunicării verbale, în cadrul vieţii sociale, economice, politice şi culturale din spaţiul
românesc.

3
 Având acest statut oficial, instituţionalizat, asigură dobândirea cunoştinţelor din sfera tuturor
celorlalte celorlalte obiecte de învăţământ. Însuşirea corectă a limbii române de către elevi
devine condiţia de bază în vederea realizării obiectivului fundamental al învăţământului de
cultură generală: formarea omului în perspectiva integrării lui rapide în societate. Procesul
studierii limbii române în şcoală este parte integrantă a acţiunii de cultivare a gândirii elevilor,
ştiut fiind adevărul că ideile se prefigurează şi persistă în mintea omului pe baza cuvintelor,
propoziţiilor şi frazelor.

Limba română, bine cunoscută de către elevi, contribuie la dezvoltarea tuturor laturilor
conştiinţei lor (spirit de observaţie, imaginaţie, capacitate creatoare etc.) şi la cultivarea
disponibilităţii de a colabora cu semenii, de a întreţine relaţii interumane eficiente pe diverse
planuri de activitate, imperativ categoric al dezvoltării vieţii modern.

Motivarea alegerii temei

Într-o societate în care elevii preferă să înveţe italiană, spaniolă sau portugheză, pentru a
pleca la lucru în străinătate imediat ce le va permite vârsta, a trezi în aceştia dragostea, respectul,
admiraţia pentru limba maternă – limba română – devine, de multe ori, sinonim cu aventurile lui
Don Quijote. Şi, asemenea unui Don Quijote modern, profesorul de limba şi literatura română se
află într-o luptă permanentă cu morile de vânt ale ignoranţei, ale convenţionalismului, ale
pragmatismului.

Chiar dacă suntem într-un secol al comunicării, se pare că oamenii au uitat să comunice.
Cuvintele s-au golit de sens şi au devenit simple instrumente de exprimare a realităţii. Oamenii,
din ce în ce mai grăbiţi, nu mai au timp să exploreze comorile latente din spatele unui grup sonor
cu valoare de cuvânt, iar copiii preferă realitatea virtuală a computerelor în locul irealului
fascinant dintr-o carte bună.

Dincolo de ceea ce spunea Alecsandri („limba este depozitul cel mai sacru lăsat de
generaţiile trecute şi care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc.”), limba
română e….. limba în care strămoşii noştri şi-au doinit dorul atât de frumos, încât a devenit
intraductibil în alte limbi….E limba în care „au simţit” Eminescu, Sadoveanu, Blaga,
Creangă…..E limba în care „au cântat” Enescu şi Porumbescu…E limba în care „şi-au pictat” în
minte tablourile un Tonitza sau un Grigorescu… E limba în care culorile sunt vii, sunetele sunt
profunde iar sentimentele pun în mişcare lumea.

Or iată, că el, profesorul de limba şi literatura română, este chemat să-i determine pe elevii de
azi, generaţia de mâine, să descopere lumea fascinantă a cuvântului, frumuseţea de neînchipuit a

4
unei limbi ce a născut metafora „gură de rai”, o limbă colorată, bogată, vie, frumoasă, profundă.
Îmbrăcând armura unui bagaj ştiinţific solid, înarmându-se cu răbdare, tact pedagogic, dăruire,
imaginaţie, spontaneitate, talent, tenacitate, acesta porneşte, alături de elevii săi, în marea
aventură a cunoaşterii, a explorării resurselor semantice şi stilistice a cuvintelor şi, de ce nu, a
creaţiei.

Pornind de la ideea că limba română este un instrument esential de lucru pentru studierea
celorlalte discipline, este firesc ca în centrul preocupărilor mele să se situez cultivarea
accentuată a gândirii elevilor, prin evidentierea relaţiilor dintre cuvinte , prin fundamentarea
ştiinţifică a conceptelor, prin introducerea progresivă, gradată a limbajului corect din punct de
vedere gramatical .

De ce substantivul? Pentru că substantivul si verbul alcătuiesc împreună nucleul comunicării

Asadar,elevii trebuie să-ṣi formeze ȋn primul rȃnd competenţele de comunicare obligatorii ȋn
lumea contemporană pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime correct,clar si
coerent ȋn limba romȃnă, să asculte, să ȋnţeleagă ṣi să producă mesaje orale ṣi scrise, ȋn diverse
situaţii de comunicare.Ȋn mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare, adică utilizarea
corectă ṣi adecvată a limbii romȃne ȋn producerea ṣi receptarea mesajelor orale ṣi scrise, se
realizează prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare. Pentru că nu poţi
comunica fără substantive, nu poţi gândi, nu poţi simţi.

„ Gândesc, deci exist” spunea Decartes. Comunic, deci…folosesc substantive si verbe, aş

spune eu.

Activitatea la clasă mi-a oferit posibilitatea să constat că uneori elevii din ciclul gimnazial
întâmpină greutăti în însuşirea noţiunilor despre genul substantivului . Am constatat că pentru a
oferi posibilitatea de însuşire de către toţi elevii a unui minim de cunoştinte şi tehnici utile de
lucru este necesar să se ţină seama de următoarele aspecte:

 în toate formele de predare să se respecte etapele dezvoltării psihopedagogice ale

copilului ;
 trezirea interesului pentru aplicarea în practică a cunoştinţelor dobândite .

Studierea substantivului în gimnaziu a cunoscut o nouă direcţie odată cu impunerea

noului model comunicativ-funcţional centrat pe competenţa de comunicare. Ceea ce înseamnă că
demersul didactic în abordarea noţiunilor de limbă se va axa nu pe analiza gramaticală ridicată
la nivel de artă, ci pe cunoaşterea şi utilizarea corectă a formelor substantivului la cele trei
genuri, pe valorificarea resurselor semantice şi stilistice ale acestuia în comunicare.

La această nouă viziune se adaugă şi tendinţele novatoare din pedagogie care pun elevul
în poziţia de subiect al propriei deveniri, iar la nivel strict filologic noul DOOM şi noua

5
Gramatică a limbii române editată sub patronajul Academiei Române impun anumite noutăţi la
nivelul noţiunilor ştiinţifice.

Programa ṣcolară este documentul principal de referinţă ȋn munca profesorului. Se

observă că numărul de ore alocat predării substantivului diferă de la un an ṣcolar la altul ȋn
special ȋn clasa a V-a datorită cunoṣtinţelor care trebuie ȋnsuṣite. Ȋn toţi aceṣti ani au existat mai
multe ȋncercări mai ales ȋn ceea ce priveṣte manualele alternative. Atȃt autorii acestora cȃt ṣi cei
ai programei ṣcolare s-au străduit să găsească forme adecvate pentru ȋnsuṣirea temeinică,cu
rezultate bune a substantivului.

Astfel, această lucrare îşi propune, pe lângă evidenţierea acelor aspecte noi consemnate
de lucrările sus-amintite, să urmărească felul în care este abordat substantivul şi să propună, după
o analiză a tendinţelor din didactica specialităţii, câteva soluţii metodice, într-o încercare de a
reconcilia tradiţionalul şi modernul (pentru că, aşa cum spune şi Ioan Cerghit, „nu tot ce e vechi
e demodat, după cum nu tot ce e nou e şi modern”).

O rezolvare a problemei este aplicarea strategiilor activ-participative de predare şi

învăţare efectivă! Profesorul trebuie să îi ajute pe elevi să înţeleagă conceptele şi să ajungă la un
nivel de cunoştinte şi de gândire cât mai înalt. Îi ajută să analizeze, să sintetizeze, să aplice noi
cunoştinte şi să rezolve probleme. Pentru a-şi îndeplini sarcina, profesorul foloseşte un set de
instrumente. Este foarte important modul în care profesorul“mânuieşte” aceste instrumente,
pentru ca întotdeauna “Primesti ceea ce dai !”.

Un proverb chinezesc spune că oamenii reţin: „ 10% din ceea ce citesc, 20% din ceea
ce aud, 30% din ceea ce văd, 50% din ceea ce aud si văd, 70% din ceea ce discută cu cineva,
80 % din ceea ce experimentez, 95% din ce-i învăţ pe alţii”.